„Pe acoperișul terasă este singura variantă acceptabilă. Nu ne putem compara cu Franța, suntem alt popor, cu altă mentalitate și alte obiceiuri. 80% din populația României se comportă ca în Evul Mediu, poate mai rău. Suntem necivilizați, nepăsători și analfabeți. Când vezi că românul nu înțelege colectarea selectivă a deșeurilor, nu se sinchisește să adune balega câinelui din drum, aruncă mucuri de țigară pe unde apucă, lasă jeg în pădure și aruncă gunoaie pe geamul mașinii din mers, la ce bun să faci aceste grădini urbane? Doar ca să bifezi că ai făcut și tu ca-n lumea civilizată”, este condiția cu care arhitecta Brălescu se înscrie și în tabăra lui DA.
„În Londra pe lânga toate overgroundurile sunt loturi date în arendă gratuit de primărie, unde fiecare poate să își cultive legumele. Dacă cetățeanul nu are grijă de lot și nu îl cultivă, i se ia și se dă altuia. E o idee foarte bună. De menționat ca acestea devin spații private”, spune Elena Morar, arhitectă care lucrează și locuiește în UK.
„Credem că este nevoie să învățăm din eșecurile rezultate în diferite părți ale lumii, înainte de a le prelua ca atare și pune în aplicare la noi, chiar dacă la prima vedere sună bine. Avem nevoie să reflectăm mai în profunzime, dincolo de estetica lucrurilor sau a urgenței că trebuie făcut ceva acum și să construim un proces real, pe termen lung și care să fie accesibil cât mai multor locuitori ai orașului. Credem că în Cluj-Napoca avem nevoie de soluții și propuneri adaptate teritoriului și realității locale, luând în considerare și înțelegând nevoile și dorințele cetățenilor din diferitele cartiere ale orașului. Iar această cale nu este instituționalizarea grădinăritului urban. propunem o altă perspectivă asupra grădinăritului urban, o dezinstituționalizare și regândire a sa”, spun cei din inițiativa Cultivă Orașul dând exemplu o analiză făcută în Ljubljana (Slovenia) unde inițiative similare au condus într-un final la instituționalizarea grădinăritului și nu la implicarea mai intensă, mai liberă și mai accesibilă a cetățenilor orașului.
Sunt și nehotărâți care văd avantajele unui grădinărit urban, dar care spun că ele s-au putea face și prin amenajarea de parcuri.
„Grădinăritul urban pentru mine e mai mult un prextext agricultural și un text social. Astfel, grădina urbană
-e mai puțin importantă pentru a produce alimente
-e mai importantă pentru (re)naturalizare (spațiul capătă înțelesuri noi, timpul recapătă înțelesuri (v. anotimpuri)) și (re)socializare (îți cunoști vecinii, faceți „proiecte”).
Dar dimensiunea asta a doua se poate face (de exemplu) și prin parcuri comunitare. Iar atunci ai scăpat de parcelo-privatizare ca la cimitir. Avantaj lucrurile la comun”, zice activistul Szakats Isvan.
