FOTO Ce lucruri „memorabile” s-au întâmplat la ediția cu numărul 24 a TIFF, recent încheiată/ Bilanțul directorului festivalului, Tudor Giugiu

De la „copleșitorul” Amadeus Live la poveștile prin Cluj cu Bella Tarr, unul dintre cei mai influenți cineaști contemporani, filmele preferate și un „La mulți ani” în miez de noapte – președintele TIFF, Tudor Giurgiu, face la final de festival un bilanț al celor zece zile de filme și evenimente.

Am auzit prea des în timpul TIFF sintagma “nu mă/ne aşteptam să…” încât mi-a rǎmas în cap ca un fel de powerplay al festivalului. Așadar, în loc de concluzii, o listǎ lungǎ de “Nu mǎ (ne) așteptam sǎ…”
👉 vinǎ atâta lume la Amadeus Live. A fost copleşitor! Un final de festival memorabil.
👉 “fiți atât de profesioniști și concertul sǎ sune atât de bine”, au zis promotorii și tehnicienii englezi, responsabili de eventul Amadeus. Așteptǎrile sunt, în continuare, low de tot, când vine vorba de țara noastrǎ. Realizez încă o dată că expresia aia cu “TIFF pune România pe hartǎ” e cât se poate de adevǎrațǎ.
👉 “regǎsesc Clujul și TIFF atât de schimbat în bine”, au zis invitați strǎini care nu mai fuseserǎ la festival de peste 15 ani.
👉 mǎnânc atât de bine la Kupaj. Restaurant de top, un must-do dacǎ treceți prin Cluj.
👉 vǎd cǎ și la Cluj existǎ locuri unde patronii considerǎ cǎ e esențial pentru client sǎ audǎ muzică tare de tot, în timp ce mǎnâncǎ sau socializeazǎ. Inclusiv la un cocktail TIFF. De nesuportat.
👉 “fiți atât de ospitalieri! Aveți o echipǎ de Guest extraordinarǎ!”, au zis mulți invitați. (și nu numai, aș zice eu..)
👉 vǎd cozi lungi, pe trotuar, la filmele din program. La filmul lui Radu Jude, la “Pǎdurea de molizi” al subsemnatului și or mai fi fost și altele.
👉 vǎd cum schimbul de generațîi în echipa TIFF se întâmplǎ firesc, smooth. Vorba colegului Hordila, copiii de ieri au devenit majori (Ştefan al meu a crescut odatǎ cu festivalul), iar alțîi îi calcǎ pe urme.
👉 îi revǎd, și anul ǎstă, pe câțiva foşti colegi care acum locuiesc în strǎînǎtate. Toma, cineast & prof de film în USA sau Rareș, azi avocat în Stuttgart, ieri mare boss la Protocol.
👉 că Florin Piersic sǎ fie într-o așa formǎ senzaționalǎ. Întâlnirea cu cei peste 3000 de oameni din Piațǎ l-a întinerit cu 10 ani.
👉 că filmul lui Paolo Genovese “Eu, tu și cei din mintea noastră” sǎ fie sold-out de la ora 16.00, înaintea proiecției din Piațǎ de la 21.45. 2800 de bilete vândute. A fost unul din hiturile festivalului, sper sǎ îl descoperiți în cinematografe din 26 septembrie, distribuit de Transilvania Film.
👉 (re)descopǎr corul Madrigal. Rare sunt momentele când nivelul excelenței artistice nu coboarǎ odatǎ cu trecerea anilor. Mai mult decât, sub managementul eficient al lui Emil, partea de promovare și vizibilitate în social media sunt extraordinare. Absolut pe merit.
👉 vǎd atât de multe filme de-a lungul celor 10 zile. Nicio dezamăgire. Iar “Escape” al lui Rodrigo Cortes, “Peacock”, “In the Belly of AI” sunt fabuloase. Sirat, premiul juriului la Cannes, a închis festivalul într-un mare fel. Pentru mine, e filmul anului.
👉 văd că, în pofida evidenței și a rezultatelor, Direcția politici culturale din Ministerul Culturii ne sabotează constant, au o plăcere diabolică în a ne tăia finanțarea an de an. Argumentele sunt non-existente și puerile. Noroc că miniștrii nu pot fi păcăliți așa ușor.
👉 că Bela Tarr să fie atât de volubil și cald. Mi-a povestit cu afecțiune despre despre foștii studențîi de la școala din Sarajevo, azi împrăștiați în toată lumea și despre experiența unică de profesor în China, la facultăți de film cu sute de studenți.
👉 mi se cânte “La mulți ani!” la miezul nopții, în dreptul fostului hotel Melody.
👉 că spectacolul multimedia al polonezilor de la Rebel Babel Orchestra, pe fondul imaginilor din filmul “Peasants” să fie magistral. Știam de ei că sunt buni, dar showul a fost incredibil. Avem și noi muzicieni talentați, pe când oare ceva similar și în RO?
N-am scris despre multe, despre copiii care învață film la Let’s Go Digital, despre proiecțiile Open Air de la Florești sau Bonțida, despre showul ecvestru de la Issa și proiecția din manej, despre Maria de Medeiros sau live score-ul la pian al lui John Sweeney pentru filmul cu Buster Keaton, aș putea să umplu pagini. Cel mai bine e însă să trăiești TIFF-ul pe viu! Ne vedem la anul!

Scrie un comentariu

Δ