Chiar dacă primarul din Cluj a arătat că nu ține de pixul său să regleze piața imobiliară din Cluj, specialiștii din piață cred că Primăria și autoritățile trebuie să aibă un set de date corecte despre ceea ce se întâmplă în oraș. De la ce înseamnă calitatea vieții raportat la profilul economic și social al Clujului, la cine își permite cu adevărat să se mute în Cluj până la politici publice de a ajuta universitățile să livreze mai multe locuri de cazare studenților din oraș.
O gospodărie este „supraîmpovărată”, arată Eurostat, atunci când costurile de locuire totale reprezintă peste 40% din venitul net. Pragul pentru accesibilitatea ca preț a locuirii, așa cum este calculat ca procent al venitului net cheltuit pentru costurile de locuire, este de 30%, acest raport. Cu toate aceste, în Cluj, prețul locuințelor crește mult mai mult decât veniturile populație. O explicație vine din faptul că în oraș a crescut foarte mult forța de muncă în economia bazată pe cunoaștere, oameni educați care au salarii peste medie și care au investit în locuințe, crede arhitectul Andrei Mitrea, din echipa PUG București.
„Majoritatea din această forță de muncă, educată, cu salarii mari a investit în locuințe. Piața are o ofertă limitată, doar 1% de locuințe noi se livrează pe an în timp ce 4-6 locuințe își schimbă proprietarii. Mai ales în timpul pandemiei, cei cu venituri ridicate au economisit și au ajus să fie proprietari pe 1-2 sau chiar 5-6 apartamente. Partea de sud-est a orașului s-a umplut de birouri, orașul de 15 minute a crescut pentru că oamenii nu își mai permit să locuiască lângă locul de muncă și se mută foarte departe. Piața ar trebui raportată la venitul median, ar trebui făcută o analiză, cât plătesc pe locuință în centru și în cartiere, stabilit un ordin de mărime și așa fac politica publică, ca primărie, unde intervin pentru a livra locuințe accesibile. Nu știu în acest moment un oraș care să aibă o politică de locuire coerentă”, au mai arătat arhitecții din echipa PUG București, prezenți la Cluj în cadrul unui eveniment organizat de portalul Băncii Mondiale, urbanizehub.ro.
Un alt aspect se leagă de percepția subiectivă, deși suntem mai scumpi ca Viena la imobiliare, nu suntem la nivelul calității vieții din capitala Austriei. Și, spun arhitecții, ar trebui definit ce înseamnă calitatea vieții raportat la profilul economic și social al Clujului. „Există cerere, dar cine își permite cu adevărat să se mute la Cluj? Spre exemplu, la București, se construiesc apartamente cu 1-2 camere și nu se mai construiesc apartamente cu patru camere”, a mai spus Mitrea.
Arhitectul clujean Ferencz Bakos (fondator și al unui site, lwww.ocuire.ro) a arătat că, o explicație a pieței imobiliare exorbitante vine și din faptul că universitățile clujene oferă foarte puține locuri de cazare studenților. „Piață imobiliară din Cluj-Napoca este influențată de cererea foarte mare pentru apartamente de închiriat. Știm că în oraș sunt în prezent peste aproape 100000 de studenți și doar maxim 15000 de locuri de cazare asigurate în cămine studențești. Restul de 85000 de studenți sunt obligați să stea în chirie. De aici cererea foarte mare pentru chirii => chirii mari. Adăugăm la asta profilul cultural al orașului cu foarte multe evenimente de mare anvergură, care adaugă și mai multă presiune pe chirii. Dezvoltările imobiliare încerca să răspundă acestor cereri, prin construirea multor imobile cu apartamente de mici dimensiuni, pretabile pentru închiriere. Familiile sunt obligate să se mute la periferie din două motive. O lipsa acută de apartamente mari dar și prețul exorbitant al acestora. Soluția? E simplă. Marile universități în colaborare cu primăria ar putea dezvoltă campusuri universitare să asigure locuri de cazare pentru studenți. Astfel s-ar reduce presiunea pe dezvoltatori, ei nefăcând altceva decât să se alinieze la cerere”, a subliniat arhitectul.
„Am emigrat înainte de pandemie împreună cu soția mea, iar acum dorim să ne întoarcem în Cluj și eram curioși cam care ar fi bugetul necesar pentru 3 persoane (1 nou-născut și 2 adulți), fără chirie și concedii. Nu suntem genul care să ieșim la cine scumpe în oraș, gătim acasă, dar suntem atenți la calitatea produselor folosite, ieșim în oraș la o bere din când în când, iar activitățile de weekend pe care le practicăm nu sunt mari consumatoare de bani”, a citat stiridecluj.ro, o postare de pe platforma Reddit. Răspunsurile oferite la întrebarea adresată au arătat că viața e extrem de scumpă în Cluj-Napoca:
”Chirie 400-500 euro la 2 camere, în funcție de zonă, dotări etc. Utilități+bus 200 euro. Mâncare vreo 400-500 euro în trei. O bere în oraș 14-17 lei, de aia de duzină. Mai găsești și la 10-12, la bombe. Un burger cu cartofi sau o pizza 40-50 lei. Un bilet la baschet 40 lei.”
„Cel puțin 2000 de euro, buget lunar. O grădiniță/creșă privată (program scurt) e de la 1600+ lei pe lună fără extra activități.”
”Vreo 2000 de euro minim. Pt doua persoane ce gătesc acasă și fără să comand mncare (decât foarte rar, max 2- 3 ori pe lună), coșul saptamanal (LIDL, Kaufland, piața) ajunge la 5 – 600 de lei pe săptămână. Dacă ai și mașină și te deplasezi cu ea prin oraș, mai pui un plin sau două pe luna. Asta e in jur de 700 de lei pe lună.”
Tema analizei pieței imobiliare din perspectiva venitului median a fost preluată și de activiștii din oraș.
„Care sunt costurile locuirii în Cluj? Buna întrebare, care ar trebui să fie venitul pentru un trai minim decent în Cluj, din perspectiva voastră? Apoi, stie cineva care e nu salariul mediu (putin relevant), ci venitul median în 2023 atât la nivel de județ, dar și la nivel de zona metropolitană ori oraș?”, a lansat o întrebare pe grupul Clujul Civic de pe Facebook, activistul Adrian Dohotaru.
„1. Dacă ești IT-is cu diplomă și salariu neimpozabil, 3000 euro e ok.2. Dacă mama sau tată e medic sau prof univ rotarist și îți face rost de job confortabil la clinică privată și/sau universitate, plus casă sau apartament, 2000 euro ajung, că nu plătești chirie oricum, manaci la Da Pino, Andre Rieu vine prea rar, iar la Balul Operei și WTA tenis mergi oricum pe invitație.3. Dacă ești fotbalist la CFR, nu mori de foame. Dar dacă ai copil, mai treb extra 1000 euro lunar pt Transylvania Collage.4. Dacă ești fată bunicică și știi oleacă de engleză, pe OnlyFans faci vreo 5000 euro, e de ajuns să plătești chirie lângă Iulius, să cumperi mâncare de la Botega Italiană, să mergi la World Class, să mănânci la Da Pino, să iei VIP la Untold și poate de 2 ori pe an mai mergi și în Dubai.
5. Dacă trăiești în Florești, trăiești decent în Cluj, vinerea e și transport gratis cu CTP (nu ăla din București)
6. Dacă săptămânal vine autobuzul la giratoriul din Observatorului și îți lasă cutia de înghețată cu sarmale, borcanele cu zacuscă, mere bot de iepure și poşircă de la unchiu, te descurci cu 3000 lei, dar să ai chirie în bloc comunist pe contract mai vechi și cel mai aproape în Zorilor, Mănăștur sau Mărăști.
7. Cine lucrează în ONG-uri, mănâncă la fundație, veganul poate culege hribe și flori de șoc, face drumețîi în loc să cheltuie la cârciumă sau restaurant și merge la TIFF pe invitație(sau voluntariat), stă în bombă de chirie, o renovează ieftin cu chestii de pe Oser, ii da un aer artistic cu accente aparent intelectuale, bea apă de la robinet, se îmbracă de La Majole sau Tabita, se descurcă cu 3500 ron”, a scris Adrian Olar, absolvent de arte și design.
Amintim că arhitecți Andrei Mitea, Corina Chirilă, Vlad Cocheci (din echipa PUG București) au fost prezenți la Cluj în 12 decembrie 2023 la Urban Talks unde au lansat Project Fusilli , un raport de planificare urbană comparată între Cluj și Brno. „Project Fusilli: A Simple Recipe for Metropolitan Planning este un produs complet nou: el dezleagă planificarea metropolitană într-o suită de treisprezece pași simpli și clari, pe care o explică, diferențiat, urbaniștilor, administrațiilor și cetățenilor. Este vorba, așadar, despre un scurt îndrumar care explorează tensiunea între planificare și piață, însoțită de analize comparate, de întrebări interesante și uneori incomode, precum și de un joc. Analiza comparată e între zonele metropolitane din Cluj și ale Brno, în vreme ce întrebările sunt țintite spre problemele cronice și acute ale zonelor metropolitane. La rândul lui, jocul transformă planificarea metropolitană într-un set de reguli clare, care încurajează negocierea între urbaniști, administrație și cetățeni.”(detalii pe https://urbanizehub.ro/)
