Expertul în etică Marian Popescu, despre cazul de plagiat al ministrului Lucian Bode: În plagiat nu contează procentul, ci fapta, “teza nu este în regulă” / Comisia a operat cu o “definiție incompletă” a plagiatului și nu poate stabili intenția de plagiat pentru că nu a analizat în profunzime toată teza
Educaţie by Actual de Cluj - nov. 02, 2022 0 132
“În plagiat nu contează procentul, ci fapta”, arată expertul în etică universitară și de cercetare Marian Popescu, profesor la Universitatea din București, în legătură cu teza de doctorat a ministrului de Interne Lucian Bode. Despre aceasta, comisia de etică a Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca a anunțat, marți, că include fragmente de plagiat, însă procentul mic reprezentat de aceste fragmente – 2,95% – a fost folosit de ministru pentru a afirma că teza ar fi “în regulă”. “Teza nu este în regulă”, apreciază Marian Popescu pentru Edupedu.ro, care menționează și obiecțiile sale față de analiza și concluziile prezentate de Comisia de etică a UBB.
Profesorul Marian Popescu este director al Centrului de Acțiune, Resurse, Formare pentru Integritate Academică al Universității din București (CARFIA) și membru al board-ului Institutului Internațional de Cercetare și Acțiune împotriva Fraudei Academica și Plagiatului din Geneva (IRAFPA). A fost, între 2012-2016, președintele Comisiei de etică a Universității din București.
Procentajul identificat de comisia de etică a UBB ca reprezentând fragmente plagiate în teza de doctorat a ministrului Lucian Bode “nu este relevant”, cu atât mai mult cu cât analiza nu a fost una completă, în profunzime pentru întreaga lucrare, a comentat Marian Popescu pentru Edupedu.ro. Important este, însă, faptul că a fost identificată fapta: “Teza include fragmente plagiate, ceea ce nu este de admis.”
El a comentat pe larg demersul comisiei de etică a UBB, arătând că aceasta a acționat insuficient în unele chestiuni și adecvat în alte privințe. Marian Popescu a insistat asupra faptului că au fost analizate în profunzime doar părțile semnalate în sesizarea primită de UBB, nu întreaga lucrare.
El apreciază că, în hotărârea comisiei, s-ar pune accent pe procentul de fragmente ce conțin plagiate, or “în plagiat nu contează procentul, ci fapta. Toate cărțile, studiile, expertizele celor care cunosc domeniul spun același lucru: nu contează cât e plagiat, ci fapta plagiatului. Procentul este, însă, relevant numai pentru deciderea sancțiunii. Pentru că una este să ai 2,95% și alta este să ai 32% – plagiat, nu similitudine sau altceva. Sigur, comisia a încercat, într-un limbaj care poate induce în eroare, să spună că nu a putut stabili intenția de plagiat, dacă era vorba de intenție de plagiat sau de necunoașterea regulilor de citare. Or, faptul că lucrul nu a putut fi precizat de Comisie se datorează faptului că nu a analizat în întregime teza. Pentru că este imposibil să nu-ți dai seama de o intenție, dacă ea există sau dacă e vorba numai de necunoașterea regulilor.”
Declarația completă:
Hotărârea Comisiei de etică de la UBB e scrisă cu mănuși suprapuse. Comisia nu a analizat teza în întregime, se rezumă, corect, numai la sesizare. Dar nimic nu o împiedica să analizeze întreaga teză. Oricum, Comisia, prin strategii textuale (insistența suspectă pe „eroarea de citare”, de pildă), face „suportabil” plagiatul constatat de 2,95%. Regretul meu e că Hotărârea comite două mari inadvertențe: opereză cu o definiție restrictivă a plagiatului și pare să nu știe/să accepte că nu contează cât s-a dovedit că persoana a plagiat, ci contează fapta. Procentajul e relevant numai pentru stabilirea sancțiunii. Dacă ar fi analizat toată teza, profesionist, Comisia n-ar mai fi avut această magnifică ezitare: nu știm dacă a plagiat cu intenție sau dacă nu a știut regulile citării. Intenția poate fi dovedită numai analizând toată teza. Necunoașterea regulilor citării aruncă un blam asupra celor care l-au admis și „îndrumat” pe drd. Recomandările făcute școlii doctorale, într-o Hotărâre privind o sesizare de plagiat, sunt unguente pentru orgoliul profesional. Nicio vorbă despre răspunderea acelor profesori care au acompaniat pe doctorandul Bode în munca sa științifică. Pe de altă parte, Comisia a procedat just nerecomandând vreo sancțiune întrucât, limpede, domnul în cauză nu e membru al comunității cademice. Știu, din experiență, cât de greu e să reziști presiunilor când e vorba de un plagiat comis de un demnitar în exercițiu. Un ministru. Acum zece ani, la București, aveam de-a face cu un…prim-ministru. Dar cele două cazuri nu se compară.
