Din imobiliarele Clujului: femeie condamnată la închisoare, cu suspendare, pentru înșelăciune, după ce a vândut o casă ca nouă dar podeaua s-a surpat și a arătat realitatea
ActualitateTop News by Mihai Prodan - iul. 19, 2021 0 5991
O femeie din Cluj a fost condamnată la închisoare, cu suspendare, acuzată de înșelăciune după ce a vândut o casă pe care a prezentat-o drept nouă, deși era construită pe baza uneia deja existente.
Femeia a fost condamnată la zece luni de închisoare, cu suspendare, de către instanța Curții de Apel Cluj, unde a atacat decizia dată de instanța inferioară, Judecătoria Cluj-Napoca. Instanța s-a pronunțat vineri iar decizia e definitivă.
Procesul are la bază o tranzacție imobiliară în comuna Apahida, unde doi soți au cumpărat o locuință care în acte figura ca imobil nou dar unde podeaua casei s-a prăbușit și a revelat faptul că e vorba de adăugări la o construcție mai veche. Tranzacția a avut loc în 2014 iar cumpărătorii, văzând că au fost înșelați, au făcut plângere penală. Procesul s-a încheiat doar în urmă cu câteva zile, cu condamnarea soției din cuplul care a vândut casa, la câteva luni de închisoare cu suspendare. ”Inculpata a cunoscut starea reală a imobilului, conținutul documentelor aferente și starea de fapt nereală prezentată cumpărătorilor și a urmărit inducerea acestora în eroare atât în cursul anului 2008 când a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare, cât și ulterior la data de 27 septembrie 2013, când a încheiat un contract de vânzare-cumpărare asupra apartamentului cu nr. 4 situat în com. Apahida, prezentându-le cu ambele ocazii, prin mențiunile din contracte și prin punerea la dispoziție a actelor imobilului, acte obținute în mod fraudulos și care conțineau date nereale (extras de carte funciară, autorizație de construcție, proces-verbal de recepție, certificat de atestare a construcției, etc.), faptul că imobilul este unul nou, construit pe fundație de beton cu pereți construiți din cărămidă b.c.a. de 30 de cm, obținând astfel de la părțile civile suma totală de 70.000 de euro (plătită succesiv de la data încheierii antecontractului și până la încheierea contractului translativ de proprietate), deși în realitate imobilul nu era nou apartamentul fiind construit peste o casă veche, fundația nu era din beton ci din piatră, pereții nu erau din b.c.a. de 30 de cm ci din alte materiale (piatră, cărămidă)”.
Cumpărătorii au făcut plângere penală în iulie 2014 și au arătat că, cu o lună mai devreme, podeaua apartamentului achiziționat, situat la etaj, s-a surpat brusc, ocazie cu care au constatat că materialele de construcție nu erau cele prezentate de vânzători, acesta fiind, de fapt, și motivul surpării planșeului.
”După achiziționarea imobilului, în anul 1992, inculpații au extins casa de locuit, ridicând, printre altele, un etaj nou peste construcția existentă, astfel cum reiese din declarațiile acestora. În anul 2007 inculpații au efectuat din nou lucrări de renovare și extindere a construcției. De această dată, însă, toate documentele pe baza cărora s-a emis autorizația de construire și, ulterior, s-a făcut înscrierea în Registrul de Carte Funciară, se referă la o construcție nouă, deși pe terenul în cauză se afla o casă de locuit cumpărată de inculpați cu mult timp în urmă și care fusese extinsă cel puțin o dată în trecut. Astfel, cererea adresată Primăriei Apahida pentru eliberarea autorizației de construire la data de 23 martie 2007, pe care apare o semnătură care pare a fi a inculpatei , este făcută pentru „construire casă familială”. Mai mult, în memoriul tehnic de arhitectură întocmit de o societate angajată de inculpați se precizează că terenul este liber de construcții. Pe baza acestor documente, conținând date false, a fost obținută în mod fraudulos autorizația de construire, având ca obiect „construire casă familială” iar ulterior, la cererea inculpaților, pe baza documentelor respective, inculpații au înregistrat o cerere la Primăria Apahida pentru a se atesta edificarea construcției în vederea înscrierii în cartea funciară a imobilului”, a arătat instanța.
”În luna iunie 2014 persoana vătămată a constatat că podeaua apartamentului s-a surpat datorită cedării structurii de rezistență a planșeului. Cu această ocazie a constatat că planșeul este parțial realizat din grinzi de lemn cu intercalări din șipci, între care s-a turnat mortar, fapt care nu corespundea cu materialele menționate în extrasul CF care i-a fost prezentat de inculpați cu ocazia cumpărării apartamentului. Cu aceeași ocazie, persoana vătămată a constatat și că apartamentul achiziționat nu face parte dintr-o construcție nouă, astfel cum i-a fost prezentat de vânzători cu ocazia încheierii contractului de vânzare.
Raportul de expertiză tehnică în cauză confirmă constatările persoanelor vătămate. În cuprinsul raportului se precizează că „fundația construcției este realizată din piatră de dimensiuni 0,60 x 0,40 cu intercalări din piatră spartă și mortar de argilă și pereții de rezistență realizați din piatră de calcar, mortar de argilă și var cu intercalări de cărămidă”. Cu privire la planșeul apartamentului nr. 4, cel surpat în iunie 2014, în raport se menționează că „planșeul peste parter a fost realizat din grinzi de brad cu secțiunea de 7×10 cm, cu intercalări de șipci cu dimensiunea de 2,5 x 4,5 cm, peste care s-a turnat un mortar compus din reziduuri de carbid denumit șlam”. Se constată, astfel, că inculpații au adăugat un nou etaj peste o clădire construită din materiale precare, care nu se preta la lucrări de acest gen fără a se consolida în prealabil structura de rezistență, în special cea a planșeului.
Persoanele vătămate susțin că aceste aspecte – faptul că imobilul este nou și că materialele de construcție sunt cele menționate în cartea funciară – au fost determinante la încheierea contractului și că au fost induse în eroare de inculpați, atât verbal, cu ocazia încheierii antecontractului, în anul 2008, cât și prin acte (extras CF, autorizație de construire, proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor) la încheierea contractului în formă autentică. Susținerile lor sunt confirmate de împrejurarea că prețul convenit al apartamentului a fost mai mare decât prețul mediu al pieței pentru apartamente asemănătoare în perioada respectivă. Astfel cum declară agentul imobiliar care a intermediat tranzacția, prețul a fost printre cele mai mari la data respectivă pentru un apartament situat în Apahida. ”Este rezonabilă prezumția că persoanele vătămate au acceptat să ofere o sumă atât de mare în considerarea faptului că achiziționează un apartament nou, construit cu materiale solide”, a motivat Curtea de Apel.
Inculpații nu au recunoscut comiterea faptei. Ei consideră că infracțiunea de înșelăciune nu ar exista, sub aspect subiectiv, întrucât, deși au indus în eroare persoanele vătămate prin aceea că le-au prezentat acte din care a reieșit că materialele componente sunt cele prezentate în cartea funciară a imobilului, atașată contractului de vânzare-cumpărare, aceasta era și convingerea lor, a inculpaților. În susținerea acestei afirmații, inculpații au arătat că extinderile casei de locuit, atât în 1992, cât și în 2007, s-au făcut de către echipe de muncitori și că ei nu au participat efectiv la lucrările de extindere și renovare, astfel că nu ar fi avut posibilitatea să constate din ce materiale e alcătuit imobilul. Cu ocazia extinderii din 2007, când s-a solicitat și obținut autorizație de construire pentru „construcție casă familială” și nu extindere, cum ar fi fost firesc, aceștia au pretins că de documentație și de obținerea autorizațiilor s-ar fi ocupat o firmă special angajată de ei în acest scop, astfel că ei nu știau de ce în toate actele apare imobilul ca unul nou. Cu privire la prezentarea imobilului ca fiind unul nou persoanelor vătămate, inculpații au susținut că nu ar fi afirmat acest lucru și că, în orice caz, problema vechimii clădirii nu a fost un factor determinant pentru persoanele vătămate, care nu au afirmat niciodată că doresc să cumpere apartamentul doar dacă este nou. Instanța de fond a apreciat că susținerile inculpaților nu sunt susținute de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
