Despre oameni și artă la Centrul de Cultură Urbană. Seara unei prietenii de peste 50 de ani
ActualitateCulturăTop News by Catalin Suciu - nov. 12, 2019 3 1162
La intrarea în Centrul de Cultură Urbană e vânzoleală mare. Doi dintre cei mai cunoscuți pictori contemporani români își expun câteva dintre opere.
Vorbim de Cornel Brudașcu și Nicolae Maniu, cunoscut drept „cel mai vândut pictor român”. Expoziția de pictură „Dialog – Maniu&Brudașcu” s-a deschis luni seara și include opere reprezentative ale maeștrilor Cornel Brudașcu și Nicolae Maniu, ambii cu cariere impresionante, cu opere apreciate și căutate în numeroase muzee și colecții din întreaga lume.
Arta atrage oamenii. Cine spune altceva, greșește. Sala devine neîncăpătoare, terasa e plină și ea. Doi prieteni se revăd după un timp și schimbă câteva idei la o țigară, înainte de vernisaj.
-Ce-ai mai făcut, Ioane? Nu te-am văzut de-o vreme bună. Văd că ai slăbit tare de tot.
– Cortizonu’, cortizonu’! Dar tu? Tu văd că te-ai îngrășat.
– Tiroida, tiroida.
Doamne aranjate din lumea bună își etalează rochiile de seară, servind discret șampanie scumpă, după care pășesc în sala expozițională și admiră câteva dintre picturile în ulei așezate meticulos pe pereți. Lumea face fotografii. În mulțime, ceva mai discret, pictorul Brudașcu schițează un zâmbet fin când e rugat să stea la o poză și acceptă oarecum stânjenit. „E puțin mai discret”, spune un cunoscător.
În schimb, Maniu e ca în tinerețe. Jovial, îmbrăcat într-un costum cu dungi, le face plecăciuni doamnelor și domnișoarelor și discută deschis cu toată lumea. Atât de diferiți sunt cei doi, Burdașcu și Maniu, încât e greu de crezut că sunt prieteni de peste 50 de ani. Și sunt apropiați. Și apreciați.
Un portret care înfățișează un copil pe o pânză de câțiva centimetri, îi atrage atenția unui colecționar. Bărbatul îl zărește pe autor și nu ratează prilejul să intre în vorbă.
-Domnule profesor Brudașcu, vă salut, cu respect. Eu sunt un mic colecționar, îmi plac astea mici. Ăsta când l-ați făcut?
-În urmă cu mai mulți ani!, îi răspunde pictorul.
-Dar mai faceți din astea, așa mici, că aș vrea să cumpăr?
-Nu.
Colecționarul lucrărilor de mici dimensiuni nu renunță. „- Totuși, pe asta n-am văzut-o pe internet. În rest v-am văzut toate lucrările.” Brudașcu zâmbește stânjenit, dar momentul e salvat după ce pictorul e chemat de un grup de prieteni. Se scuză și se face pierdut în mulțime.
Într-un colț, cu alura unui scriitor sud-american, cu părul lung și cârlionțat ieșindu-i de sub pălăria neagră, Mircea Buteanu, fostul patron de la Diesel, își întreabă un prieten dacă a divorțat. -Da, da!, vine și răspunsul.
În schimb, la Centrul de Cultură Urbană sunt și cunoscători adevărați de artă, care se uită cu mirare și adminarație către câteva lucrări semnate de Brudașcu și Maniu. „Poarta spre dincolo (1993)” ,„Calendar (1999)” sau Cristalidele lui Șișkin (2013) sunt printre cele mai urmărite de public. Nu lipsește nici un peisaj rustic, unde detaliile sunt uimitoare. Sunt și foarte mulți tineri la vernisaj, studenți la Arte Plastice.
Lumea continuă să sosească. Curioși, oamenii din parcul central fac un mic popas cu câțiva copii și intră, la rândul lor, la expoziție. Operele expuse la Casino le aparțin celor doi artiști, dar foarte multe fac parte și din colecții private. Câteva se vor vinde în perioada următoare, expoziția fiind deschisă până pe 30 noiembrie.
Nicolae Maniu și Cornel Brudașcu la vernisajul de la Centrul de Cultură Urbană
Accesul e liber. Toată lumea e așteptată.
Luni seara, Brudașcu și Maniu au pozat din noi împreună.
Copleșitor pentru cei doi a fost număr foarte mare de participanți. „Chiar așa nu m-am așteptat nici eu să fie”, spune Maniu, cea mai solicitată persoană la fotografii. Unii participanți îl aranjează în fața propriilor sale creații pentru a face o fotografie împreună. Maniu acceptă fiecare rugăminte. „Să ne bucurăm de ei. Când îi mai prindem noi pe amândoi la un loc?”, concluzionează un alt participant la expoziție.
Nicolae Maniu și Corneliu Brudașcu 1974, atelierele de pe strada Vlahuță.
Cornel Brudașcu s-a născut în 1937 și a absolvit Institutul Ion Andreescu din Cluj în 1962. Între altele a expus la faimosul muzeu londonez Tate Modern în 2015.
Nicolae Maniu s-a născut în Turda, în 1944. A absolvit și el institutul de artă plastică din Cluj, în 1969. Din 1993 s-a stabilit la Paris. E cunoscut ca ”cel mai vândut pictor român”.
Oseara frumoasa. Am apreciat acest lucru cu toate ca , un gust amar ma chinuie cind vad ca astfel de expozitii si in general orice expozitie de arta plastica , au „disparut” din centrul Clujului. *** Lucrarile maestrului Maniu sunt exceptionale. Lucrarile pictorului Brudascu sunt o DEZAMAGIRE. Sa vii cu 6(sase) lucrari, intr-o astfel de expozitie, dupa tam tam cit incape, si ce lucrari Doamne.! M-am straduit sa-i definesc(descriu) unei doamne care nu a vazut expozitia, sintetic si sugestiv, tablourile lui Brudascu. Vi le descriu si dumneavoastra: toate tablourile sunt obsesii homosexuale, sugerate, insinuate, dar, la un nivel de relizare plastica deplorabila. Ca o comparatie „plastică” ar putea sugera (5 din cele sase tablouri)„sucesul” unui obsedat sexual , batrîn urît si impotent. Va place aceasta „imagine”??
Un asemenea „mare” eveniment, fara nici un comentariu?? Mai sa fie!
Domnule ion,
M-am izbit dintr-o mare (ne)fericire de ‘comentariul’ dumneavoastra (cu privire la nu stiu exact ce, caci nu ati criticat si reusit nimic in-afara de jignirea portretului unui maestru, lucru poate scuzabil daca aveti o varsta cuprinsa intre 14-19 ani, ‘studiati’ industria grea si ati avut deja la activ vreo doua jafuri de masini). Incep prin a sustine firescul diferentelor de idei ori de gust, mai ales in campul artei, caci desi acesta din urma v-a chinuit cu amaraciunea lui, e bine sa va mai stresati din cand in cand, sa stiti. Am folosit mai sus fericire cu un inteles diferit fata de ce dumneavoastra ati considera fericirea, cel mai probabil in directia bazalului, a nevoilor fiziologice, dar incerc sa nu va constrang cu terminologii si idei, pana la urma, nu as dori sa va fac sa va straduiti si mai mult decat ati facut-o deja in incercarea esuata de a explica acelei doamne lucrarile lui Brudascu. La naiba, v-ati chinuit destul pentru o singura seara, nu?! O mare problema in ceea ce ati scris este reprezentata de faptul ca nu aveti niciun argument in ceea ce scrieti, ca aruncati cu venin grobian prin cuvinte grosolane adresate unui adevarat maestru, unui artist roman a carei relevanta este recunoscuta international de cateva decenii, si cel mai important, NU pe nedrept.
De curand, dl Ion, v-a dezamagit opera lui Brudascu, constantand aici ca ati pornit spre expozitie cu niste asteptari, ori sperante si ati fost deceptionat. In orice caz, v-ati dus stiind maniera de lucru a celor doi artisti, maestrul Brudascu si Nicolae Maniu, asta in ideea in care eu sper ca v-ati dus sa vedeti lucrarile, nu sa le faceti o analiza de portret atat de ‘complexa’ precum cea pe care ati facut-o, cu atributii care imi permit sa spun ca nu cred ca le cunoasteti, ba mai mult, ca invocarea lor ca argument va arata caracterul abject si limitat. Va puteti intreba cine a fost primul, arta sau artistul, dar nu vreau sa va chinui inca o data si am sa va spun ca in primul rand conteaza arta. In regula, am inteles, nu va plac lucrarile din cauza ca ati sesizat ‘obsesii homosexuale’, fara sa vedeti sofisticarea tratarii unui astfel de subiect din pacate tabu in randul oamenilor din speta dvs, ce a insemnat sau a putut sa insemne asta in istoria artei romanesti (si nu doar) in ultimii 60 de ani, fara sa aveti vreun gram de cunostinte in ceea ce priveste subiectul sexualitatii in arta, ori poate cunoasteti dar nu puteti tolera si atunci va dezgusta de pilda si Caravaggio si Hockney si Bacon si muuuultii altii pe care nu aveti cum sa nu ii cunoasteti (doar aveti totusi o cultura, nu?..chiar daca e una a ‘centrului Clujului’) dar a caror sexualitate a ramas doar speculata din pricina..timpurilor; oricum, ce ar conta? Nu pot sa nu ma amuz cand ma gandesc cum ar fi intalnirea dumneavoastra cu fotografii de Mapplethorpe. Continui foarte rapid cu “realizarea plastica deplorabila” pe care ati mentionat-o si sunt -stupefiata de pretentiozitatea- cuvintelor pe care le-ati folosit pentru a afirma ca in aceste lucrari nu exista talent, sau mai antic spus realizare plastica si pot doar va calific ca incompetent. Referitor la critica dvs cu privire la numarul de lucrari aduse de artisti invoc calitatea deasupra cantitatii, caci o expozitie poate sta in picioare chiar si fiind sustinuta de o singura lucrare, chiar si cu o miniatura daca va vine sa credeti!
Nu vreau sa va chinuie viata gustul amar in continuare, asa ca va dau un sfat cu mentiunea si indemnul de a cauta pe Google urmatoarele locatii: NU mergeti la Centre Pompidou ori la multe alte muzee si galerii din Paris, la Tate Modern in Londra, la Berlin etc etc deoarece va veti chinui, veti trai amaraciuni pentru eternitate vazand lucrarile maestrului Brudascu. Sesizez un disperat raspuns pe care il asteptati la maiastra dvs critica, dat fiind faptul ca nu considerati acest eveniment unul major. Dupa verificarea locatiilor de mai sus, cercetati va rog locurile din tara in care au fost expusi public acesti artisti, impreuna, cu aceasta cantitate de lucrari. Totusi, parerea dvs este primita, precum multe altele, caci arta nu poate multumi pe oricine si nici nu trebuie, ba mai mult, nu trebuie sa placa, dar puteti aprecia macar piperarea vietii dumneavoastra prin lucrarile maestrului Brudascu.
As incheia cu o recomandare, insa nu stiu unde v-as putea recomanda sa mergeti pentru a nu va disturba pretentiile si a va anula gusturile dispretuitoare, asa cum sunteti si dvs, nul. Imi ramane doar sa va anesteziez cu un dulce-amarui ‘nu va faceti griji, nu contati’, in aceasta viata nu aveti ‘suces’.