Depresiv de Sărbători? Președinta asociației antisuicid: ce poți face ca să-ți îmbunătățești situația

Ne e tot mai bine, dar ne e tot mai rău: depresia a ajuns să fie boala secolului și e urmată de multe ori de sinucidere. Am vorbit cu președinta asociației de luptă împotriva suicidului din România, medicul clujean Doina Cosman, ca să vedem ce putem face dacă ne confruntăm cu episoade depresive ori de anxietate, în condițiile în care incidența crește de la an la an.

„Mulți susțin că bolile cardiovasculare sunt reprezentative pentru secolul XXI, alții susțin că bolile neoplasice – cancerul – și alții susțin că până în 2020 depresia va fi cea care va ocupa locul I în ce privește rata de morbiditate a țărilor de pe întreg mapamondul”, spune ea. „Depresia poate să se manifeste fie singură, ca o entitate morbidă, unică, sau de foarte multe ori se împletește cu celelalte boli somatice, realizând comorbidități psihosomatice. Asta înseamnă că foarte mulți pacienți care au afecțiuni cardiovasculare fac în același timp și un sindrom depresiv, care va însoți acea boală somatică de-a lungul vieții sau care are șansa să se trateze. De altfel se știe că mortalitatea prin infarct miocardic crește de până la trei ori dacă se asociază cu o depresie netratată”.

Cosman spune că depresia, ca boală, e de fapt un „nume-umbrelă”, ce acoperă mai multe diagnostice: „putem avea un episod depresiv în afecțiunea bipolară, până la severitatea maximă în care depresia e chiar psihotică, care e vechea denumire a depresiei melancoliforme; sau există depresie recurentă, adică episoade depresive care se repetă la mai mulți ani, ori de două ori pe an”.

Dacă ați fost la medic pentru diverse afecțiuni iar acesta a invocat printre cauze ori printre factorii favorizanți și stresul, aflați că e aceeași situație și în cazul depresiei: „prevalența depresiei e, cred, legată în mod direct de creșterea stresului”, spune Cosman, și explică – „stresul cauzează rănire psihologică și din punct de vedere biologic dereglează un întreg lanț de reglare psihică și hormonală”.

E perioadă de sărbători – azi e ajunul Crăciunului, peste câteva zile e Revelionul, și e știut că aceasta e una dintre perioadele din an în care depresia e foarte vizibilă. Are și un nume, „depresia zilelor de sărbătoare”, iar Cosman explică: „cei care sunt izolați din punct de vedere sentimental, afectiv, familial resimt cu mare durere aceste sărbători, pentru că ei își petrec sărbătorile în izolare, iar când se reintră în ritmul de lucru reintră și ei în colectiv, au comunicare. Probabil acei oameni au un fond de depresie, dar în timpul sărbătorilor, când se oprește ritmul de lucru, au timp să reflecteze la anumite evenimente trecute și concluziile sunt unele pesimiste”.

„Izolarea e puternic resimțită și datorită unui anumit stil de viață, sunt anumite persoane care în loc să participe la activități preferă să stea acasă și să se uite dacă pot sau nu să socializeze cu cineva. Or se știe: cu cât comunici mai puțin cu atât ai o rețea de socializare mai mică. O rețea reală de socializare nu se poate compara cu dialogul computer-computer. Dialogul față în față, dialogul viu, concret, e atunci când se exercită și limbajul non-verbal, care transmite sentimente, empatie, sau dimpotrivă, ostilitate, mânie, conflicte, dar face parte din comportamentul uman și e foarte important în orice interacțiune”.

Cum recunoaștem un episod depresiv la cei apropiați

Au o mimică tristă, depresia vorbește pe față. Toate comisurile feței, comisura buzelor, pleoapele, privirea e mai stinsă, comisurile sunt îndreptate în jos, persoana nu prea comunică ori comunică monosilabic, sau își exprimă tristețea, neputința, lipsa de speranță, pesimismul. Tristețea e în general umană. S-a întâmplat un deces, ești trist. S-a întâmplat să ai o pierdere, o despărțire, ești trist. S-a întâmplat să ai un eșec profesional și ești trist. S-a întâmplat să te cerți cu prietenul din copilărie, să constați că te-a trădat într-o afacere, ești trist. Tristețea e un sentiment normal. Dar problema se pune când ajungi să consideri că tristețea, afirmată chiar și verbal, depășește pragul normalității și devine patologică. În momentul în care persoana nu se mai bucură de lucrurile de care se bucura în mod obișnuit, când are și semne clinice obiectivabile cum ar fi insomnia, lipsa apetitului și lipsa plăcerii de a mânca, apoi are sentimente de completă deznădejde și neputință, are tendința să fie mai inhibat, gândirea merge mai greu, mișcările sunt mai grele, are tendința să stea mai mult în pat, parcă nu s-ar mai dezlipi de pat, nu are încredere și curaj să iasă din cuibul asigurator și să pornească în lupta zilnică.

Ce putem face pentru cei aflați în această situație

Să-i încurajăm să depășească situația cu ajutor medical. Să combatem prin un plus de acțiune energică a noastră, să scoatem acea persoană și să o ducem la doctor. Primul pas e să o ducem la medicul de familie, care în mod sigur va putea pune un diagnostic.

Foarte mulți depresivi ajung la medicul de familie, dar nu e foarte mare vina medicului de familie că nu reușește să diagnosticheze din prima. Oamenii merg și încep să spună: „mă doare capul, spatele, sunt obosit, sunt astenic, mi se face rău” – aceste simptome pot însoți depresia, dar dacă uită să spună că nu dorm noaptea – insomnia e simptom în depresie – atunci medicul de familie începe să facă investigații pentru boli somatice. Dar dacă pun pe lângă acestea și insomnie, și lipsă de chef, și întristare și pesimism – medicul de fam recunoaște episodul depresiv.

Depresia duce de multe ori la sinucidere. Ce se poate face?

Un capăt: dacă luăm toate formele de depresie, inclusiv includerea într-o categorie diagnostică, 15% dintre cei cu depresie se sinucid. Celălalt capăt: câți dintre sinucigați erau depresivi în momentul sinuciderii – câți erau diagnosticați – și aici avem date extrem de concludente, cam 80% dintre cei cu depresie cunoscută, diagnosticată, eventual tratată se sinucid. Sau câți dintre sinucigași nu erau purtători de diagnostic de depresie pus de un specialist dar din comportamentul lor se putea deduce că sufereau de un episod depresiv în momentul actului fatal. Aici procentul crește la 90%. Depresia e strâns legată de actul sinuciderii, fie că e vorba de tentativă ori deces.

Ce se poate face: trebuie să se adreseze unui medic psihiatru. Competența e depășită pentru un medic de medicină de familie, chiar dacă acesta are un rol extraordinar în triajul acestor cazuri.

Depresia, și de multe ori actele sau tentativele de suicid, sunt mai larg răspândite la adolescenți. De ce?

La adolescenți: prin rețelele de socializare se vehiculează mai mult cuvântul „suicid”. Există o constanță în procente. E adevărat că acest procent, datorită faptului că adolescentul e totuși un tânăr care de abia a ieșit din copilărie și care poate avea gesturi pripite. Sinuciderile adolescenților îmbracă mai mult un aspect impulsiv, ca atare crește procentul de sinucideri în țările în care mijloacele letale sunt la îndemâna populației, inclusiv a copiilor și adolescenților. Adică un adolescent ajunge mai ușor la arme de foc sau să pună mâna pe niște medicamente ori organosfoforice.

În România vreau să vă spun că încă statistici nu sunt făcute pe această grupă de vârstă. În Eurostat se vede că România are un procent mai mic al decesului prin sinucidere decât celelalte țări europene, cam de trei ori mai mic. Clujul e printre județele cu rată mică, cel mult medie de sinucidere. Rata cea mai mare în țară, anul trecut, era reprezentată de Ilfov, urmat de Harghita și Covasna, sunt cifre care depășesc de două ori media pe țară, 25 la suta de mii de locuitori în 2015.

De ce depresia și actele de suicid sunt mai prevalente la etnia maghiară?

Probabil e o problemă care se leagă de această etnie și de configurația genetică a populațiilor fino-ugrice și mai ales relația depresiei cu sensibilitatea față de metabolizarea alcoolului, e o explicație în curs de cercetare, se pare că determină anumite vulnerabilități ale comportamentului în situația în care se consumă alcool.

O altă explicație ar putea fi generată de o anumită configurație a trăsăturilor de personalitate. Există date certe în ce privește relația între două trăsături de personalitate și comportamentul suicidal, e vorba de relația între agresivitate și impulsivitate, se știe că aceste două trăsături de personalitate sunt transmise genetic, există date valide. Nu cunosc să existe studii populaționale extinse prin care să se demonstreze că Ungaria are aceste trăsături mai bine exprimate decât alte populații – slavă, germanică, romanică, latină. Nu există încă asemenea studii. Probabil le vom afla o dată cu extinderea studiilor privind genomul uman.

Ce poți face ca să-ți îmbunătățești situația, dacă ești depresiv

Depresivii trbuie să evite să consume alcool și droguri, să aibă un stil de viață care să îi facă cât mai sănătoși somatic. Trebuie să se prezinte la medic și să beneficieze de tratament farmacologic și psihoterapeutic. Dacă au avut unu-două-trei episoade de depresie în viață trebuie să cunoască un stil de viață care să îi facă mai puțin vulnerabili la stres sau chiar să urmeze ședințe de consiliere psihologică pentru rezolvarea unor probleme curente, cu alte cuvinte trebuie să urmeze niște măsuri de psihoigienă sau psihoeducație. Există site-uri pentru depresivi, depresiv.ro, construit de colegii psihiatri de la spitalul Obreja. Chiar și pe internet putem avea ajutoare.

Și sportul și exercițiile fizice sunt mijloace eficiente de combatere a stresului și, indirect, se poate combate și o stare de vulnerabilizare pentru depresie. Sau să fie înglobat sportul, fitnessul, fiziokinetoterapia în faza de menținere a tratamentului pentru depresie.

Doctorul Doina Cosman e profesor universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie și are o carieră de psihiatru ce se întinde pe 38 de ani. Conduce disciplina de Psihologie Clinică de la universitate și clinica de psihiatrie III de la spitalul județean.

Nici un comentariu

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Specializări la Reuters în Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism în Berlin.