Dacă traficul din Cluj are soluții, și acest editorial are un titlu
Opinie by Mihai Prodan - nov. 28, 2014 0 333
(și n-au)
Începe ora de vârf de vineri seara și pe varianta Zorilor – Mănăștur, în ceața deasă, farurile mașinilor stau aproape nemișcate. Coada se întinde până aproape în Zorilor. Între timp, un proiect de infrastructură care costă 71 milioane euro și leagă aeroportul de gara Someșeni are ca orizont de timp anul 2050. Chiar, v-ați gândit cum va arăta traficul Clujului pe atunci?
Azi a fost prima zi de iarnă cu puțină fulguială și clujenii s-au precipitat (sic) spre mașini; ora de vârf a început dimineață și continuă și acum. E „marca înregistrată” a fandositului Cluj, care și să crape tot nu ar renunța la confortul mașinii, chiar dacă asta înseamnă zeci de minute în ambuteiaje – pe care tot el le creează – și aventura căutării unui loc de parcare – iar atunci parcă și bordura, și trotuarul, și trecerea de pietoni, până și anemicul spațiu verde apar dintr-o dată atrăgătoare.
Faceți următorul exercițiu: stați într-o intersecție aglomerată și numărați câte mașini vor avea un pasager sau mai mulți. Am făcut eu exercițiul ăsta deja și vă spun că la fiecare mașină cu cel puțin două persoane sunt alte patru unde e ocupat doar scaunul șoferului.
Bine, și fosta regie de transport, acum firmă pe acțiuni, trebuie să se reformeze din temelii (chiar, știți că CîTîPîCîJî așa cum e acum prescurtată denumirea Companiei de Transport SA nu are nici până în ziua de azi conturi pe rețelele sociale, în care să anunțe modificările de program, diversele avarii sau accidente care perturbă circulația, etc? Și că site-ul său, neschimbat de ani de zile, nu are variantă de mobil deci dacă îl accesați din stația de autobuz veți avea o adevărată experiență – nefericită – în a-l folosi?). Am circulat astăzi cu un troleibuz cojit, dintre cele românești – așa s-a nimerit – din Mănăștur până în Mărăști și, chiar dacă nu era oră de vârf, am făcut mai bine de o jumătate de oră traversând orașul, timp în care în troleibuz s-au urcat, pe rând, și doi cerșetori. Încă nu e decembrie, dar în coaja de troleibuz răsuna gîjîit o colindă acompaniată de o coajă de conservă lovită ritmic cu un băț. Înainte de asta, un domn și-a agățat un ecuson la piept, pe care scria că e directorul unei asociații, și le-a cerut călătorilor bani pentru fiica sa bolnavă de leucemie.
Mă rog, aventuri de troleu. Aglomerat și înghesuit chiar dacă nu era oră de vârf, de aceea știu sigur că, dacă mâine toți clujenii și-ar lăsa mașinile acasă, regia de transport ar crăpa.
În orice caz, fie că circulați cu mașina personală, fie cu regia publică de transport – ați calculat cât timp consumați în ambuteiaje și la semafoare, zilnic, în drumul de acasă până la locul de muncă și înapoi, eventual și blocajele din acest interval dacă vă loviți de ele?
Cât am scris textul acesta coada de mașini care leagă Mănășturul de Zorilor a mai avansat cu câteva zeci de metri – și nici nu vreau să mă gândesc cum e exodul mașinilor din oraș spre Florești. Iar eu ridic din umeri: bine că nu sunt primar, pentru că nu știu ce soluții aș găsi la problema traficului. E clar că, și dacă am avea infrastructură decentă, problema nu s-ar rezolva. Cum bine zicea cineva: dă-i românului 5 benzi pe sens și le va ocupa pe toate cu mașini.
Chiar, oare cum ar fi dacă s-ar decide cu barda închiderea totală a circulației mașinilor în centrului orașului, fără discuții și excepții?
