Închide

Curtea de Apel Cluj a anulat prelungirea stării de alertă pentru că trei clujeni nu au putut merge la fitness

ActualitateTop News by Mihai Prodan - ian. 12, 2022 0 560

Curtea de Apel Cluj a anulat hotărârea de guvern luată la sfârșitul anului trecut prin care e prelungită starea de alertă în țară, ce presupune între altele prelungirea restricțiilor de mobilitate.
actualdecluj.ro a consultat motivarea acestei decizii și vă prezintă argumentele. Înainte de aceasta, să menționăm că starea de alertă a fost prelungită cu 30 de zile în 9 decembrie, deci actul care a fost anulat de Curte a expirat cu doar câteva zile după decizia instanței.

Hotărârea instanței a fost pronunțată în 5 ianuarie și motivată doar în urmă cu câteva zile, cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare. Nu va fi atacată, căci deja reclamanții au atacat noua Hotărâre de Guvern, care prelungește pentru încă 30 de zile starea de alertă. Până acum doi dintre cei trei reclamanți, avocații Krisztina Kapcza și Gabriel Marin, au anulat cinci hotărâri de guvern în această manieră iar acum au deschis o a șasea acțiune în instanță, în același mod. La ultimul proces, acesta, al cincilea, în proces s-a constituit ca reclamant și psihologul Silviu Itu. Marin spune pentru actualdecluj.ro că nu va ataca decizia căci decizia, la Înalta Curte de Casație și Justiție, ar veni doar peste vreun an. Chiar și așa, documentul a fost anulat în ultimele sale zile de valabilitate, ”dar nu are importanță”, spune Marin, și argumentează: ”o dată un act constatat nelegal chiar dacă e după expirarea lui dă dreptul la despăgubiri, pe de o parte. Pe de alta, dovedește faptul că a fost oarecum de actualitate faptul că actul era nelegal”.

Marin spune că noua decizie, atacată de cei trei, a fost atacată totodată și de alte persoane, tot la Curtea de Apel Cluj. ”Avem deja număr de dosar, 21/33/2022. Suntem aceiași trei reclamanți. Dar sunt tot mai multe persoane care o atacă, in informațiile mele cel puțin 15 au atacat noua hotărâre, oamenii mă caută cu sfaturi”.

Cei trei reclamanți care au atacat în instanță această hotărâre și au arătat că documentul subliniază că aceste măsuri se iau indiferent de rata de infectare. ”Nu are logică o astfel de măsură și golește de conținut însăși rațiunea existenței hotărârii de guvern pentru că măsurile trebuie luate în situația în care există pericol”, au arătat avocații. Totodată aceștia consideră, cu privire la condiționarea accesului la evenimente de probarea efectuării vaccinului sau a trecerii prin boală ori de testare ”că este o încălcare a drepturilor omului”. ”În prezent este notoriu faptul că persoanele vaccinate transmit virusul și că acest vaccin nu asigură o protecție de 100% și nu asigură lipsa posibilității de infectare de către vaccinați. Astfel nu se poate arăta o motivare medicală concretă sau o motivare de altă natură prin care să poată fi susținută o astfel de discriminare. Subliniază că vaccinarea nu este obligatorie, ci este o opțiune personală, o liberate a persoanei de a hotărî dacă se vaccinează sau nu. Or, această libertate înseamnă, din punct de vedere juridic, că orice hotărâre ar lua o anumită persoană aceasta să nu aibă nicio consecință negativă sau pozitivă cu privire la atitudinea aceste persoane”.

Direcția de Sănătate Publică din Cluj, citată în proces, a arătat că vaccinarea este opțională. ”Reclamanții susțin că le sunt restrânse anumite drepturi, însă prin acțiunea sau inacțiunea lor aceștia doresc restrângerea altor drepturi ale altor cetățeni care optează pentru vaccinare în sensul că dacă persoanele nevaccinate au ghinionul de a se îmbolnăvi ajung în spital în situații complicate și astfel se restricționează accesul celorlalte persoane cu alte tipuri de afecțiuni la sistemul de sănătate deoarece acesta nu mai face față. Printr-o acțiune sau inacțiune a persoanelor nevaccinate se ajunge ca o persoană vaccinată să nu-și poată exercita un drept fundamental, dreptul la sănătate publică”, a arătat DSP.

Reclamanții susțin că sunt persoane nevaccinate, sănătoase și netrecute prin boală care dețin abonamente la săli de sport unde însă, nu pot participa decât dacă fac dovada cerută prin test, iar această dovadă presupune alocarea unor sume consistente în fiecare lună. De asemenea, nu pot participa la activități culturale și sociale fiind afectați de măsurile luate prin actul atacat.

Până la primul termen de judecată reclamanții au formulat cererea de transformarea a cererii de ordonanță președințială în cerere de drept comun. Reclamanții au depus la dosar copie de pe abonamentele la săli de fitness și la bazin de înot și au afirmat că sunt persoane nevaccinate, sănătoase, netrecute prin boala Covid, care se consideră nedreptățite să facă dovada prin test cerută de hotărârea atacată și nu se justifică discriminarea față de persoanele vaccinate, care sunt prezumate greșit ca fiind sănătoase fără a li se impune a face dovada că sunt sănătoase și fără a fi testate. Instanța a apreciat că este evident că, în lipsa efectuării testului negativ și a încărcării conținutului testului în baza de date pentru a atesta această dovadă prin intermediul certificatului digital reclamanții nu pot participa la activități sportive, culturale și sociale. ”Față de o activitate culturală sau socială, o activitate sportivă se desfășoară cu o frecvență și o constanță mai mare, respectiv fie zi de zi, fie de câteva ori pe săptămână, ceea ce conduce la alocarea unor sume importante pentru testele covid”, a apreciat instanța. Aceasta a mai arătat că și anterior a fost suspendată activitatea sălilor de sport sau fitness în localitățile unde incidență cumulată la 14 zile era mai mare de 4 la mia de locuitori, iar această măsură a făcut obiectului controlului de legalitate a instanței de contencios administrativ, fiind anulată parțial în aprilie anul trecut, când a fost analizată această măsură, concluzionându-se că activitatea sportivă nu a avut un efect concret asupra creșterii de cazuri Covid, ci din contră, a adus beneficii atât din punct de vedere a sănătății fizice cât și mentale, fără ca instanța să discearnă asupra necesității ca doar persoanele vaccinate sau testate să poată participa arătând că, se încalcă principiile egalității de tratament juridic pentru situații identice și comparabile și nu este o măsură necesară, graduală și proporțională.

Hotărârea de Guvern atacată a avut la bază documentul elaborat de Centrul Național de Coordonare și Conducerea Intervenției intitulat ”Analiza factorilor de risc privind managementul situației de urgență generate de virusul SARS-COV 2 pe teritoriul României” în 5 decembrie anul trecut, care menționează amploarea situației de urgență prin aceea că, virului nu a mai afectat organismul uman anterior, transmiterea este aerogenă, rata de contagiozitate este mai mare de 5, perioada de incubație este între 2-14 zile, nu a fost dezvoltat un antiviral eficient pentru infecție, iar măsurile care și-au dovedit eficacitatea la nivel mondial sunt cele non medicale: portul măștii, măsuri igienica sanitare, igiena riguroasă a mâinilor, igiena tusei și strănutului, menținerea distanței fizice între indivizi și izolarea persoanelor infectate, arătându-se că un rol esențial îl are evoluția companiei de vaccinare fără a fi menționate studii clinice în acest sens. În privința intensității situației de urgență s-a arătat că aproape o mie de localități înregistrau la acea vreme o valoare în 1-3 cazuri la mia de locuitori și 167 de localități înregistrau o incidență cumulată de peste 3 cazuri la mia de locuitori, observându-se o scădere în intensitate a răspândirii.
La data întocmirii raportului, în 5 decembrie anul trecut, din totalul pacienților prezenți în unitățile de primiri urgențe un număr de 51 de persoane erau confirmate cu coronavirus. ”Documentul privind Nota de fundamentare 2245/08.12.2021 a reluat datele din Hotărârea 112/07.12.2021 a CNSU însă, deși prezintă aceste date nu arată de ce este necesar ca urmare a analizei factorilor de risc prin raportare la datele prezentate continuarea stării de alertă, arătând că impactul socioeconomic al proiectului de act normativ nu se referă la acest subiect. Referitor la proiectul de act normativ cu privire la impactul financiar asupra bugetului s-a arătat doar că acesta nu are impact direct. Cu privire la proiectul de act normativ asupra legislației în vigoare la consultările efectuate în vederea elaborării s-a arătat că, se ține cont de măsurile adoptate prin Hotărârea CNSU și a primit avizul Consiliului legislativ și de asemenea că, proiectul de act normativ se încadrează în prevederile art. 7 alin. 13 din Legea 152/2003 privind transparența decizională. Curtea va aprecia că din perspectiva Legii 24/2000 actul normativ încalcă cerințele acestei legi. Aceasta deoarece, potrivit art. 30 alin. 2 din Legea 24/2000, expunerile de motive, Notele de fundamentare, referatele de aprobare și studiile de impact constituie instrumentele de prezentare și motivare a noile reglementări propuse. Or, actul normativ nu expune cerințele care reclamară intervenția normativă cu referire la insuficiențele și neconcordanțele, principiile de bază și reglementărilor propuse, concluziile, studiilor de cercetare și a studiilor statistice, așa cum s-a arătat lipsește legătura dintre prezentarea datelor și fundamentarea măsurii adoptate. De asemenea, nu au fost analizate și expuse aspecte privind impactul socioeconomic, financiar și mai cu seamă cel juridic care se referă la implicațiile pe care le are asupra legislației în vigoare noua reglementare, efectele asupra drepturilor și libertăților cetățenilor cu referire la măsurile pentru asigurarea rezilienței comunităților și măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc”, a explicat Curtea de Apel.
Instanța a mai notat că lipsesc și activitățile de informare publică, ”fiind insuficientă afirmația că se respectă sau că nu se referă la acest subiect, acestea afirmații având semnificația lipsei evaluării impactului actului normativ”.

Deși pandemia a început cu mai bine de doi ani în urmă, măsurile instituite anterior prin stare de urgență în martie 2020 continuate cu starea de alertă ”nu pot fi caracterizate cu caracter esențialmente temporar”. ”Atât Constituția României cât și Legea 55/15.05.2020 au urmărit crearea unui mecanism provizoriu tocmai pentru ca exercitarea drepturilor și libertăților să nu fie îngrădită, iar statul de drept instituit prin art. 1 din Constituție să fie respectat. Totuși, după un interval lung de timp permanentizarea stării de alertă contravine art. 53 din Constituție, în sensul că, nu este necesară într-o societate democratică fiind în măsură să ducă atingere existenței dreptului sau a libertății”, mai explică instanța. ”Curtea nu poate fi de acord cu justificarea că, instituirea acestei stări de alertă este menită după acest interval de timp să dea posibilitatea statului la ocrotirea sănătății publice, obligație pe care o are (…) Astfel, statul în virtutea obligației de asigurare a sănătății publice și-a arogat drepturi discreționare îngrădind drepturi și libertăți fundamentale, drepturi sociale și economice. Această filozofie este specifică teoriilor expuse de Bakunin și Neceaev care au anticipat socialismul revoluționar fiind evident contrară principiilor Revoluției române din Decembrie 1989 care a urmărit afirmarea drepturilor individuale ale cetățenilor față de statul comunist dictatorial și care au fost consacrate în Constituția României din 1991”.

Alte argumente:


 

Datele privitoare la incidența spitalizării persoanelor care au contactat virusul arată un număr mare de locuri libere aproximativ 25% din capacitatea spitalelor fiind ocupate. Nu se poate ignora art. 3 alin. 3 din Legea 55/2020 întrucât starea de alertă este menținută cu toate că lipsește orice justificare privind menținerea răspunsului amplificat, așa încât aceasta trebuie să înceteze. Este de remarcat Anexa 3 unde se menționează în art. 13 că măsurilor prevăzute se aplică indiferente de rata de incidență cumulată la 14 zile, contravenind flagrant textului legal.

Analizând măsurile impuse prin HG 1242/08.12.2021 rezultă că se stabilesc următoarele măsuri pentru asigurarea rezilienței comunităților.

Astfel, potrivit art. 1 din Anexa 2: In condițiile art. 5 alin. (2) lit. d) si ale art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările si completările ulterioare, in spatiile publice închise, spatiile comerciale, spatiile publice deschise cu aglomerări de persoane, mijloacele de transport in comun, locul de munca, piețe, târguri si locurile unde se formează cozi se poate institui obligativitatea purtării măștii de protecție, astfel încât sa acopere nasul si gura, in condițiile stabilite prin ordinul comun al ministrului sănătății si al ministrului D_________ D______, emis in temeiul art. 13 si al art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu modificările si completările ulterioare.

Această măsură contravine art. 13 alin. 1 lit. a din Legea 55/2020, care arogă în competența Ministrului Sănătății și Ministerului D_________ D______ Ordinul comun prin care se poate instituit obligativitatea purtării măștii de protecție în spațiile publice, spații comerciale, mijloace de transport în comun și la locurile de muncă.

Art. 2 alin. 1 lit. n din Legea 554/2004 arată că exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege are semnificația unui exces de putere, iar actul administrativ fiind emis pentru înlăturarea consecințelor unor epidemii poate fi atacat numai pentru exces de putere.

Potrivit art. 4 din Anexa 2 a HG 1242/08.12.2021 se statuează că:

(1) In condițiile art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020, cu modificările si completările ulterioare, este permisa participarea la una dintre activitățile prevăzute in anexa nr. 3 art. 1 pct. 4, 6, 7, 9, 12 si 15, art. 6 pct. 1-3, 7-9 si 11, art. 9 pct. 1, 2, 4, 6 si 7, art. 11 alin. (2), precum si art. 12 alin. (4) numai persoanelor care se afla in una dintre următoarele situații:

a) sunt vaccinate împotriva virusului SARS-CoV-2 si pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare;

b) prezinta rezultatul negativ al unui test RT-PCR pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 72 de ore sau rezultatul negativ certificat al unui test antigen rapid pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 48 de ore;

c) se afla in perioada cuprinsa ____________ zi si a 180-a zi ulterioara confirmării infectării cu SARS-CoV-2.

(2) Persoanele fizice sunt obligate sa facă dovada situațiilor prevăzute la alin. (1) prin intermediul certificatelor digitale ale Uniunii Europene privind COVID, in conformitate cu prevederile Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 68/2021 privind adoptarea unor masuri pentru punerea in aplicare a cadrului european pentru eliberarea, verificarea si acceptarea certificatului digital al Uniunii Europene privind COVID pentru a facilita libera circulație pe durata pandemiei de COVID-19, cu modificările si completările ulterioare.

(3) In cazul persoanelor fizice provenite din state ale căror autorități nu emit certificate digitale ale Uniunii Europene privind COVID sau documente compatibile cu aceste certificate, dovada situațiilor prevăzute la alin. (1) se face prin intermediul unui document, pe suport hârtie sau in format electronic, care sa ateste vaccinarea, testarea sau vindecarea de infecția cu virusul SARS-CoV-2.

Ordonanța 68/2021 a fost adoptată în aplicarea Regulamentului UE 2021/1993 al Parlamentului European și al Consiliului din 14.07.2021 pentru a facilita libera circulație pe durata pandemiei de COVID 19 între cetățenii statelor membre și nu pentru circulația pe teritoriul statului a cărui cetățean este persoana în cauză.

De altfel, și acest act normativ adoptat în materia drepturilor fundamentale contrar art. 73 din Constituție prin ordonanță de urgență și nu printr-o lege organică fără a menționa că prezentarea acestor certificate s-ar face în sensul dovezii cerute în măsura adoptată de art. 4 alin. 2 și 3 al Anexei 2.

Aceste mențiuni în hotărârile de guvern peste prevederile OUG extind folosința certificatului, persoanele fizice trebuind să prezinte acest certificat, în condițiile în care urmează să participe la activitățile restricționate.

Potrivit art. 108 alin. 2 din Constituția României hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor și în consecință este nelegală instituirea de norme primare pe calea unei hotărâri de guvern fiind de asemenea un act emis cu încălcarea competenței prevăzută de Constituție și de art. 37 alin. 1 din Codul administrativ.

De asemenea, Curtea observă că, verificarea certificatului este instituită ca o obligație nu doar pentru agenții forței publice ci și pentru angajații instituțiilor sau agenților economici vizați de restricțiile din Anexa 3 privind măsuri pentru diminuarea impactului tipului de risc.

Potrivit art. 9 din Regulamentul pentru prelucrarea datelor cu caracter personal se interzice prelucrarea de date cu caracter personal care privesc conform art. 9 alin. 1 date privind sănătatea unei persoanei fizice afară dacă persoana vizată și-a dat consimțământul explicit pentru prelucrarea acestor date. De asemenea, nu se cunoaște dacă aceste instituții sau agenți economici sunt operatori de date cu caracter personal și au instruit persoanele împuternicite să prelucreze datele în acest sens. Aceste garanții adecvate nu au fost prezentate și nu se poate considera legitimarea acestor persoane juridice și a angajaților acestora pentru prelucrarea datelor în baza HG-ului. Norma adoptată este nelegală sub aspectul prevederilor obligatorii ale Regulamentului UE 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27.04.2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal având în vedere că nu toți operatorii economici care desfășoară activități potrivit Anexei 3 sunt operatori de date cu caracter personal și prin scanarea codului QR se accesează date cu caracter personal. În cazul de față art. 14 din Anexa 3 reia prevederile art. 4 din Anexa 2 în sensul impunerii unei obligații pentru operatorii economici de a scana codul QR de pe certificatul digital.

Curtea consideră că impunerea acestei obligații este discutabilă deoarece Legea 55/2020 nu instituie obligații în acest sens în sarcina operatorilor economici privați și ca atare nu se poate institui această obligativitate printr-o normă secundară decât prin încălcarea competenței prevăzute de lege.

Evident, respectarea aplicării acestor măsuri este impusă și se urmărește de D_________ D_________ D______, conformarea realizându-se prin sancțiunile care se pot aplica de agenții forței publice operatorilor economici care nu fac această verificare.

În ceea ce privește discriminarea, acesta este realizată de HG prin stabilirea cu exces de putere a unor măsuri pentru asigurarea rezilienței comunităților și pentru diminuarea impactului de risc, realizând o restrângere nejustificată a drepturilor cetățenilor prin depășirea scopului propus, stabilind discriminatoriu activități la care pot participa doar o anumită categorie de cetățeni, a celor vaccinați, în condițiile în care în sarcina acestora nu este impusă obligativitatea testării în vederea stabilirii faptului că nu sunt purtătoare a virusului SARS-COV-2.

Așa cum rezultă din conținutul Hotărârii CNSU 121/2021 și din Analiza factorilor de risc, nu a fost descoperit un antiviral eficient împotriva virusului, iar posibilitatea ca persoanele care nu prezintă un test negativ să fie sănătoase, în timp ce persoanele care au fost vaccinate să fie purtătoare de virus nu poate fi negată. Din moment ce măsurile de restrângere au fost aplicate persoanelor nevaccinate care nu au putut avea activități sociale și sportive decât în măsura în care au prezentat un test este perfect posibil ca transmiterea virusului să fie realizată de la o persoană vaccinată la una nevaccinată care a prezentat un test că nu este în prezent purtătoare a virusului și deci nu are capacitatea de a transmite mai departe. De altfel, constatarea caracterului inadecvat al tratamentului diferențiat se observă din lipsa oricărui studiu de impact în acest sens.

Prin stabilirea unor activități la care pot participa doar o categorie de cetățeni se urmărește substituirea prin HG a unei legi privind obligativitatea vaccinării. Prin urmare, se discriminează fără a fi necesar în scopul asigurării sănătății populației categoria persoanelor nevaccinate care reprezintă majoritatea populației României, persoana vaccinată considerându-se una sănătoasă iar persoana nevaccinată prezumându-se ca fiind bolnavă.

Totodată, prin aceste restricții s-a forțat consimțământul voluntar al persoanelor, aceștia vaccinându-se nu în scopul de a evita să facă o formă gravă a bolii SARS-COV2 ci în scopul de a participa la activitățile sportive, culturale, sociale sau pentru a se putea prezenta la locul de muncă. Această situație este menită să încalce art. 1 al Codului de la Nurnberg care arată că: consimțământul voluntar al persoanei umane este absolut esențial, ceea ce înseamnă că persoana implicată trebuie să aibă capacitatea legală de a-și da consimțământul. Persoana trebuie să fie capabilă să își exerseze libera alegere fără nicio intervenție a forței înșelătoriei, minciunii, constrângerii, șireteniei sau oricărei alte forme ulterioare de constrângere și convingere. De asemenea, trebuie să aibă o cunoaștere și înțelegere suficientă a subiectului care să îi permită o decizie în deplină cunoștință de cauză.

În această situație vorbim pe de o parte de o campanie de vaccinare și de vaccinuri puse în circulație a căror efecte nu au fost studiate cu titlu definitiv, în condițiile în care Guvernul nu a arătat în ce măsură aceste vaccinuri afectează sau influențează starea de sănătate a cetățenilor săi, în sensul ca aceștia să cunoască și să își asume decizia în sensul de a se vaccina sau nu, iar de altă parte, avem constrângerea datorată măsurilor restrictive adoptate de Guvern în baza instituirii stării de alertă. De altfel, un consimțământ voluntar implică capacitatea legală de a-și da consimțământul iar acest consimțământ pentru persoanele între 12 și 18 ani nu poate fi presupus dat raportat la art. 38 Cod Civil.

În privința minorilor nu au fost prezentate studii care să ateste că beneficiul legat de creșterea imunității este necesar și adecvat raportat la posibilele consecințe negative, pe lângă care se adaugă faptul că, minorii nu înțeleg de ce nu mai pot exercita anumite activități și sunt excluși prin măsurile prezentate în Anexa 3.

În consecință, Curtea consideră că dreptul la ocrotirea sănătății este garantat de art. 34 din Constituție iar statul este obligat să i-a măsuri pentru asigurarea sănătății populației însă organizarea măsurilor de protecție a sănătății fizice și mentale se stabilesc pe bază de lege și nu pe calea unei hotărâri de guvern.

Astfel, atât Legea 55/2020, cât și Ordonanța 137/2000 se referă la măsuri care trebuie luate nediscriminatoriu fără a aduce atingere existenței altor drepturi și libertăți fundamentale cu respectarea principiului de tratament juridic pentru situații identice sau comparabile. Pe de altă parte, politica publică cu privire la sănătate ar trebuie realizată de Ministerul Sănătății și nu de D_________ D_________ D______ prin Departamentul pentru Situații de Urgență.

Deși măsurile de prevenire și control ale infecțiilor stabilite pe cale hotărârii de guvern sunt pe fond similare cu cele anterioare din HG 1183/2021, discriminarea nu poate fi înlăturată pe criteriul posibilității testării tocmai pentru că nu se respectă principiul egalității de tratament juridic.

Potrivit Deciziei 157/2020 a Curții Constituționale afectarea drepturilor și libertăților fundamentale nu se poate realiza decât prin lege ca act al Parlamentului.

Nu în ultimul rând, art. 12 din Anexa 3 privește condiționarea accesului persoanelor în incinta instituțiilor publice, cu excepția prezentării unei dovezi referitoare la starea de sănătate, restrângere care nu este prevăzută de Legea 55/2020 și este susceptibilă să afecteze drepturi și libertăți fundamentale a căror exercitare depinde de accesul în incinta unor instituții publice.

Așa cum s-a arătat anterior nu există motivări obiective care să justifice diferența de tratament juridic și a se interveni în raporturile autorităților și instituțiilor administrației publice cu alte subiecte de drept public sau privat, art. 7 din Codul administrativ arătând că beneficiarii activității autorităților și instituțiilor administrației publice au dreptul de a fi tratați în mod egal, într-o manieră nediscriminatorie corelativ cu obligația autorităților și instituției administrației publice de a trata în mod egal pe toți beneficiarii pe criteriile prevăzute de lege.

Prin condiționarea participării la evenimentele menționate în Anexa 3, inclusiv la instituțiile publice, de prezentarea de către orice persoane a certificatului digital care să ateste dovada de vaccinare, test PCR, test antigen, trecere prin boală se încalcă prevederile art. 16, 22, 25, 26, 34, 53 din Constituția României.

De asemenea, se încalcă accesul liber la justiție garantat de art. 21 din Constituție pentru că, instanța de judecată nu are posibilitatea pronunțării unei hotărâri definitive în intervalul limitat de timp în care își produce efectele actul normativ contestat. Astfel, accesul la justiție este doar formal întrucât termenul rezonabil ar presupune examinarea legalității actului contestat în intervalul în care acesta își produce efectele și în cazul în care rămâne definitiv să conducă la încetarea emiterii de acte administrative similare cu conținut identic prin care să fie restrânse drepturile și libertățile cetățenilor.

În consecință, în baza prevederilor art. 18 din Legea 554/2004, Curtea va admite în parte acțiunea formulată de reclamanți și va anula HG1242/08.12.2021 privind prelungirea stării de alertă.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

author photo two

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Specializări la Reuters în Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism în Berlin.

Articole similare