Închide

Cum s-au schimbat regulile pentru banii europeni în 20 de ani: „înainte se mergea pe bună-credință, apoi s-a stricat tot”

Economie by Actual de Cluj - oct. 23, 2015 0 313

Fonduri de coeziune, fonduri de pre-aderare – Uniunea Europeană a aruncat cu miliardele de euro în România, bani gratuiți, dar cine umblă cu miere se linge pe degete: una dintre cele mai vechi firme de formare profesională din zona Clujului arată cum s-au stricat treburile în acest domeniu în ultimii ani.

posdruVlad Dărăban e directorul Vecom SRL Zalău din 2006, una dintre cele mai vechi firme de formare profesională pe bani europeni din Ardeal, din 1997, firmă care, spune el, are cea mai mare rată de finanțare a proiectelor depuse din toată țara – de atunci, toate proiectele de finanțare depuse au fost și aprobate, „nu cred că există o firmă care să aibă această rată de succes, de 100%, în toată țara”. „În 1997 era foarte lejer, îți dădeau banii înainte, se mergea pe bună-credință. Se pare că nu au fost toți așa. Acum sunt o grămadă de hârtii de semnat, banii se dau ulterior, ne rugăm de ei. Dar merge și așa”.

L-am întrebat care era procedura de finanțare în urmă cu 20 de ani – și era o mare diferență. „Pe vremea aceea monedei îi zicea ECU – European Central Unit. Scriai un proiect, era acceptat direct de către ei, nu era un organism intermediar aici, și primeai 90% din bani din start. Pe baza acelor bani îți desfășurai activitatea și la sfârșit verificau activitatea și primeai restul de bani. Asta era pe fondurile PHARE, de preaderare. Prin 2003 – 2004 s-a complicat, dar nu era chiar așa ca acum. Ca procedură nu e așa complicat ca implementarea. Birocrația impusă, acolo e problema. Chiar la început la primele fonduri îți cereau să trimiți în 3 exemplare, copii după fiecare dosar. Aveam sute de bibliorafturi trimise la Cluj, de acolo la București, de unde erau întoarse. Acum e mai ușor pentru că e electronic, trimitem un dosar mai subțirel, restul le scanăm și le trimitem electronic. nainte de asta era mult mai greu dacă nu aveai copiatoare super performante, stăteai săptămâni întregi. Făceam copiile în 3 exemplare, trebuiau semnate pe fiecare pagină, conform cu originalul”.

L-am întrebat ce consideră că ar trebui îmbunătățit – și răspunde că la verificarea dosarelor mai e mult de lucru, plus birocrația și sistemul informatic, „care mai funcționează și cu erori”. „Cea mai mare problemă e că din cauză că ne întârzie birocrația, după ce dau acceptul plătesc după luni de zile. Asta e probabil cea mai mare problemă. Și mai e una – în care, unilateral, guvernul decide să schimbe contractele de finanțare. Dacă inițial e de acord cu 30% prefinanțare, apoi decide că dă doar 10%. Și ne strică toate planurile, nu mai putem susține proiectul. Dacă nu ești de acord trebuie să anulezi contractul și să dai banii înapoi. E un fel de impunere prin forță. E o problemă majoră, pentru că nu ai siguranța contractului semnat la început. Ei sunt în poziția de forță și abuzează de ea”.

Atunci ce e de făcut ca echipa de proiect să asigure cash flow-ul necesar derulării proiectului, până când sunt rambursate cheltuielile? „Împrumut de la toată lumea implicată”, spune Dărăban și detaliază: „din resursele proprii ale firmei, apoi din buzunarul administratorului și în ultimă instanță de la angajați, chiar s-a întâmplat o dată. Firma și administratorii de obicei susțin cu 2-3 miliarde un proiect”.

 

Nici un comentariu

Scrie un comentariu