Cum a trăit cunoscutul actor Victor Rebengiuc revoluția din 1989, la Cluj: ”Unii plângeau de bucurie, cum am plâns și eu de bucurie. Dar am fost un simplu martor al acelui moment revoluționar la Cluj”

Nu multă lume știe, la mai bine de trei decenii de la Revoluția din 1989, că apreciatul actor Victor Rebengiuc a avut un rol în revoluția anticomunistă din 1989, de la Cluj: întâmplările l-au găsit aici, repetând pentru o piesă la teatrul din Cluj, și a ajuns să se adreseze mulțimii de la balconul ”Județenei de partid”. ”Unii plângeau de bucurie, cum am plâns și eu de bucurie”, spune acum Rebengiuc pentru actualdecluj.ro.

Rebengiuc, acum la venerabila vârstă de 90 de ani, spune într-o discuție cu actualdecluj.ro pe baza rolului său la Revoluția din Cluj că acesta a fost unul neînsemnat – totuși suficient pentru ca, fiind în oraș, să fie solicitat să se adreseze mulțimii care cerea căderea comunismului.

”Am fost un simplu martor al acelui moment revoluționar la Cluj, nu am avut nici o participare esențială”, spune el – dar s-a aflat printre puținii care s-au adresat mulțimii adunate în fața Județenei de Partid, acum Instituția Prefectului, în acele zile tulburi după fuga cuplului Ceaușescu cu elicopterul de pe sediul Comitetului Central al PCR. Aceasta pentru că era o persoană foarte cunoscută la acea vreme, apreciată pentru rolurile sale din cinematografie și din teatru. ”Eu locuiam în acele zile la Victoria, alături de Județeana de Partid”, spune el. ”În seara de 21 (decembrie 1989-n.red.) urma să avem premiera. Am auzit după-masa stînd la hotel înainte de spectacol niște împușcături, am vorbit cu Mariana, nevasta mea, care lucra și ea în piesă, zice ”sunt porumbei pe tablă”. Dar mai târziu am auzit din nou și am spus că e treabă serioasă, am coborât din cameră. Exista un grup de tineri care făceau un circuit, prin fața Județenei de partid, mergeau prin piața unde e statuia lui Matiaș Corvin, pe la Doina Cornea pe acasă și reluau circuitul, și strigau în fața Județeni de partid ”Jos Ceaușescu, jos Ceaușescu!”. Noi ne-am dus la teatru că se făcuse ora să mergem, am înconjurat teatrul dar erau închise toate ușile, nimeni nu răspundea, băteam în ele. Ne-am întors la hotel și am așteptat. După ce grupul de tineri a trecut din nou pe lângă, probabil cînd au ajuns în piața Avram Iancu am auzit împușcături. Atunci au și murit unii dintre tinerii care erau acolo”.

A doua zi dimineața mi-a dat telefon Mihai Măniuțiu, ne-a luat la el acasă, am văzut ceva la televizor, se anunța ordinul care se dădea în legătură cu Timișoara, abia se întorsese (Ceaușescu în țară-n.red.), era dimineața de 21. După aceea a apărut anunțul cu sinuciderea generalului Milea, am mers la teatru să vedem ce se întâmplă. Am pornit pe strada ceea spre teatru și la un moment dat am auzit un cetățean de la un bloc, dintr-un apartament – în balcon – ”o fujit bestia, o fujit bestia! Haideți sus să vedeți!”, am mers la el sus, habar nu aveam cine e, ne-am urcat în apartamentul lui, am văzut elicopterul că pleacă”.

”Nu am avut nimic de făcut, nu cunoșteam lume, nu cunoșteam pe nimeni. S-a spus la un moment dat să se împartă arme și m-am opus, e cel mai periculos lucru să-i dai unui civil armă. La balconul de la Județeana de partid am spus și eu că s-a dus Ceaușescu, s-a schimbat timpurile, o să vină ceea ce așteptam noi să vină și așteptăm și acum. Lumea era jos, se uita la balcon. Le-am transmis că am scăpat în sfârșit de toată nebunia aia comunistă, urmează altă epocă, să muncim, aveam speranțe. Eram înnebunit de bucurie și de nerăbdare, abia așteptam să ajung la București să văd ce se întâmplă. Eu eram o persoană cunoscută, persoană publică. Oamenii m-au luat, ”hai domne sus să vă vadă”, dar nu mai știu cine m-a chemat. Era un val, o nebunie întreagă.  Unii plângeau de bucurie, cum am plâns și eu de bucurie. Dar am fost un simplu martor al acelui moment revoluționar la Cluj, nu am avut nici o participare esențială”.

”Cu doamna Cornea ne-am întâlnit în fața catedralei, am salutat-o, eu o știam și o respectam pentru că ascultam Europa Liberă în mod frecvent și o cunoșteam, și scrisorile pe care le-a scris la Europa Liberă. Știam totul, i-am sărutat mâna și i-am spus că-i mulțumesc pentru tot ce a făcut și că are respectul meu nemărginit”.

Întrebat despre contribuția sa la Revoluția din 1989 de la Cluj, cunoscutul actor spune: ”nu am avut o contribuție, am fost martor, am trăit acolo acest moment. A venit peste mine grămadă, neașteptat. Nu eram prevenit de ce va urma. Nu știam că între timp se întâmplase la Timișoara ce se întâmplase, habar nu aveam, nu aveam radio la mine. Și a fost o surpriză totală tot ce s-a întâmplat.  Evident că eram foarte uimit, buimac, nu înțelegeam ce se întâmplă, dar era un lucru pe care-l așteptam cu toții. Noi în seara de 22 am plecat cu trenul pentru că în 23 aveam spectacol la București, dar nici acolo nu s-a întâmplat.

Asta a fost aventura noastră revoluționară”.

Ajuns la București, cunoscutul actor a intrat în direct la televiziunea publică. ”Stimaţi compatrioţi. Am trăit aceste zile minunate, prima, primele clipe ale acestor vremuri minunate pe care abia începem să le trăim, la Cluj, unde pregăteam o premieră care n-a mai putut avea loc din cauza acestor evenimente deosebite. Toată noaptea am călătorit spre Bucureşti”, a spus el în debutul intervenției.

Am vorbit cu cel care a condus în acele zile Revoluția din Cluj, actorul clujean Dorel Vișan. ”Contribuția lui a fost doar prezența”, spune acum acesta pentru actualdecluj.ro. ”A spus și el câteva cuvinte în balcon la județeană dar el nu a fost în Frontul Salvării Naționale, au fost numai oameni din Cluj. El a fost aici la Cluj că trebuia să facem un spectacol împreună în data de 21 decembrie. Spectacolul s-a suspendat din cauza problemelor, a revoluției sau ce a fost aia. Atunci el a rămas la mine acasă. La un moment dat după ce am fost la catedrală unde s-a făcut o rugăciune a venit acasă la mine și când stăteam de povești a venit cineva cu bilet de la doamna Cornea, să mă duc acolo ”să oprim vărsarea de sânge”, așa scria. Și atunci a venit și el cu mine, am venit la școala de popi, acolo nu puteai să discuți că erau 50 de persoane care discutau o dată toți. Am ieșit afară și stând acolo în fața catedralei a venit cineva la mine să mă duc că se devasetează Județeana de partid. Ce să fac eu acolo? Mă rog, m-au luat oamenii pe sus, din mână în mână am  mers 30 de metri, am intrat în Județeană și pe urmă am dat drumul și lui Victor Rebengiuc. Acolo am avut o întâlnire cu prim-secretarul, l-am arestat, mă rog. Și el (Victor Rebengiuc-n.red.) a spus și el câteva cuvinte în balcon, a stat pe lângă mine pe acolo o vreme, pe urmă a plecat acasă, la București”.

Citește și:

EXCLUSIV Primul primar postdecembrist al Clujului avea 29 de ani. Care sunt primele măsuri pe care le-a luat și cum a organizat Clujul după 22 decembrie VIDEO

Actorul care a condus Clujul când au răsturnat comunismul: "A trecut un sfert de secol și noi am făcut din comuniști bolșevici"

Nici un comentariu

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Specializări la Reuters Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism Berlin.