Închide

Cu Guttmann prin centru după arhitecții cu premiul Opera Omnia. Psihologii din casa lui Pakey și tăcerea UBB (I)

ActualitateAdministrațieTop News by Luminiţa Silea - nov. 20, 2019 0 553

Patru arhitecți au primit premiul Opera Omnia pentru întreaga activitate din partea Filialei Transilvania a Ordinului Arhitecților la edițiile precedente ale Bienalei de Arhitectură (BATRA). Pe urmele lor poți merge prin Cluj doar dacă ai nervi, chei și un ghid bun. Atât de neaccesibile și de nemarcate sunt principalele lor case făcute în centrul orașului. Multe sunt în proprietatea unor instituții de învățământ care dovedesc încă o lipsă de viziune în a se raporta la trecut și a atrage oamenii către patrimoniul pe care îl administrează.

Premianții BATRA sunt:

arhitectul George Cristinel la ediția din 2017

arhitectul Pakey Lajos – în 2015

arhitectului Kós Károly – în 2013

arhitectul Vasile Mitrea – în 2011

Ghidul este arhitectul Szabolcs Guttmann care s-a mai ocupat la Universitatea de vară de o expoziție dedicată operelor celor 4 arhitecți care au pus umărul serios la Clujul de astăzi. În 2017, clădirile reper pentru cei patru au fost marcate cu puncte colorate pe o hartă cu străzi din centrul orașului. Și cam acolo s-a oprit circuitul.

Acești patru indivizi premianți au pus umărul la foarte multe chestiuni care au dus la Clujul pe care îl știm astăzi: primele principii ale Pieţei Unirii aşa cum există azi, piața Avram Iancu, cartiere-reper ca urbanism civilizat în haosul de astăzi – Gheorgheni dar și clădiri emblematice – Conti, Chios, clădirile UTC-N de pe Bariţiu, Catedrala Ortodoxă din centru, Biserica Reformată „cu cocoş”, Colegiul Academic, Palatul Telefoanelor, case construite cu elemente extrase și recuperate din demolările vremurilor.

„Tot îi deranjați pe oameni să va dea chei, să vă deschidă ușile caselor, turnurilor”, îi zic pe traseu.

Guttmann e amuzat. „Poate într-o zi o să avem o cheie universală să o arătăm și să deschidă peste tot”, adaugă în timp ce ocolește casa și extensia nouă făcută ca o peșteră în deal pe strada Republicii pentru a accesa grădina care comunică cu dormitoarele de sus. Cei de la etaj n-au vrut să deschidă ușa care dă spre terasă. Cheia era la parter sau așa ceva.

Suntem pe deal, vizavi de Grădina Botanică, în fața casei fostului arhitect șef al orașului în primele decenii ale secolului al XX-lea, Pákey Lajos. Acum casa lui se cheamă altfel și se află în proprietatea Universității Babeș-Bolyai. „Un grec bogat a cumpărat-o. A vândut-o și a ajuns la Academia Română, apoi la Universitate”, e cercetată deja povestea. Portarul celor de la Institutul de Psihologie ne-a făcut semn cu degetul la gură și ne-a lăsat totuși să intrăm:

„Sunt cursuri, să nu deranjați!” Sprinten, Guttmann era deja înăuntru cu grupul. Atinge soba din hol. Două psiholoage înalte intră și ele în același timp și se opresc în buluceala de oameni din hol. Se uită deranjate. Pardon-pardon…Acolo e scara. Urcăm în turnulețul casei. Suntem deja sus, într-un hol unde erau dormitoarele lui Pakey. Și unde există o terasă cu punte de legătură cu grădina, având în vedere configurația terenului. Toată lumea din casă stă închisă cu ușile fostelor dormitoare, în rutina zilnică de psihologi din birouri. „Nu, nu, n-avem cheie, nu se poate, e jos”, vine categoric un răspuns de la cei care lucrează în casa lui Pakey.

Revenind la începutul poveștii cu 4 arhitecți Opera Omnia. Toți au fost și vizionari și arhitecți și urbaniști și au pus umărul la Clujul de astăzi, dar orașul nu pune umărul înapoi ca să-i trateze cu respect.

În curtea plină de mașini a Muzeului Etnografic de pe Memorandumului, Guttmann e bucuros. Stă cu spatele la mașinile parcate și spune că a reușit să obțină cheia turnului lui Cristinel. Turn criticat la vremea când a fost făcut dar fără de care nu se justifica la momentul respectiv construcția, mai ales că susține scuarul și oferă un unghi panoramă asupra centrului istoric, deocamdată neexploatat. Mergem să vedem de ce e important pentru Cluj un arhitect din București cu studii la Paris de care suntem mândri.

„Din cei patru, trei au clădiri de referință în centrul istoric. Domnul Mitrea a primit prima dată premiul neavând chiar în centrul istoric clădiri de referință. Prin mai multe dispute avem acest centru cum avem datorită sacrificiului lui Mitrea de la cartierul Grigorescu care ar fi trebuit să fie cea mai frumoasă amintire a socialismului dacă nu era sugrumat în anii 80, apoi în anii 90”, spune Guttmann.

Apare printre aceleași multe mașini parcate în curte, directorul Muzeului Etnografic Tudor Sălăgean. „Mulțumim că ne lăsați să folosim curtea. Facem un tur așa. Fără să vă rugăm să ne lăsați”, îl remarcă ghidul.

Guttmann reia povestea. „Într-un fel are și domnul Mitrea conotație că această sugrumare a celui mai mare cartier a salvat centrul istoric de la demolări. Atunci când era rândul bumerangului să vină peste centrul istoric a venit Revoluția. Are o conotație serioasă și domnul Mitrea în această poveste. Noroc cu cele două cartiere, Gheorgheni I și II. .Și anii ’90 au fost mai respectuoși cu acestea decât cu Grigorescu. Unde e debandadă ușor se face și mai debandadă. Ultima este acest Donath Park a cărui nume de cartier îl iei și îl pui în Florești, dar dacă ne apucăm să vorbim despre acesta, nu mai terminăm”, continuă arhitectul.

Revine însă la importanța pentru Cluj a premianților Opera Omnia. „După Mitrea, în 2013 am dat Opera Omnia lui Kós Károly. El a fost premiat pentru că a fost ultimul mare arhitect urbanist care a văzut dezvoltarea orașului într-un sistem regional”, spune ghidul.

Kos a fost curtat să meargă la Budapesta, dar alege să stea la Cluj. A avut educația și obsesia turnurilor într-o perioadă modernistă, a creat în acest spirit clădiri emblematice la Cluj – biserica cu cocoș de pe Moților, cu o coloristică fantezistă de portocaliu cu acoperiș verde, și-a făcut reședința de familie lângă Huedin, la Stana, cu turn, lângă calea ferată. A scris și mult despre ceea ce înseamnă mediul bine construit, sondând exemplul Sibiului. A fost decan la USAMV, a proiectat gospodării tradiționale, grajduri, dar și-a dovedit calitățile de urbanist scanând Istambulul și propunând soluții de restructurare urbană pentru toate zonele cu sincope dar și arătând că trebuie avută grijă și pentru periurban, nu doar pentru oraș.

„În Cluj am sesizat și cea mai frumoasă restaurare făcută de el la Casa lui Matei Corvin. Și Matei e văzut cam așa cum arată acum. În anii ’40 a reușit să scoată toată ornamentația anilor 1900 și să o pună într-o formă de secol cincisprezece . Era restaurator și vizionar. Aici la muzeu a fost expusă expoziția dedicată călătoriei lui Kos la Istambul. A stat un an jumate la Istambul în loc să fie în armată și a reusit să scaneze tot Istambulul care nu e un oraș cât Clujul, și să dea unguent pentru toate locurile cu sincope. Anthony Gall a comparat Istambulul de astăzi cu proiectele lui Kos si a stabilit că unde s-au aplicat principiile lui Kos funcționează, unde nu s-au aplicat există probleme serioase”, explică Guttmann. Casa Matei e mai accesibilă ca alte case.

„În 2015 ne-am întors în buricul târgului și l-am premiat pe Pakey Lajos, primul arhitect șef al orașului. Norocul clujenilor că a avut probleme familiale și trebuia să vină acasă din Austria. A terminat la Viena. A accepat postul de arhitect șef după aceea a făcut prima școala de meserii din Cluj pe care a condus-o și primul muzeu de design industrial care au funcționat în clădirile de pe Morii, cele ale Universității Tehnice, clădirile clasiciste de astăzi”, a mai inventariat Guttmann.

Clujul are un iz serios eclectic datorită lui Pakey. Era uns cu banii din admistrația vieneză, trebuia să facă curățenie și în Piața Unirii unde avea biserica cu turn moștenită. Așa rezultă volumetria de astăzi, strada în oglindă, clădirile cu patru nivele de la Librăria Universității și tranziția cu turn dinspre cladirea hotelului Conti, care are două nivele.

„Fiecare colț trebuie să aibă un turn”, scria în regulamentul de urbanism urmat de Pakey. Arhitecții Kos Karoly și George Cristinel reușesc să pună turnurile în oraș. <<Ce intrus modernist!>>, spuneam noi despre Casa Universitarilor a lui Cristinel. Ca să citim că e un clasicist cu elemente moderniste. Dacă ne uităm astăzi la aceste clădiri putem spune cât de bine știuau să se încadreze acești arhitecți în țesutul moștenit”, a mai spus Guttmann.

În curtea muzeului unde stăm printre mașini, Pakey are un proiect adevărat de casino. Celălalt Casino e doar un chiosc în parc. Proiectul prevedea să se demoleze tot ansamblul actual al Muzeului Etnografic și să se reconstuiască cu o fațadă care respectă aliniamentul, cu intrare pentru calești pe gangul actual. Proiectul pictat există în arhiva unitarienilor. Repertoriul proiectelor lui Pakey mai poate fi vizualizat într-o carte semnată de David Gyula care se găsește de vânzare și în Cluj.

Astăzi, Muzeul e la fel de vizionar ca arhitecții. Are un alt proiect de a închide actuala curte cu un corp de clădire unde să se mute activitatea actuală iar cea mai veche sala publică a Clujului, sala Reduta, să rămână pentru organizarea de evenimente.

Deja face un proiect care a adus fațadele la imaginea de altădată. Proiectul (care de altfel îi aparține lui Guttman și care a generat controverse la avizare, însă până la urmă a fost aprobat de monumente, la București), crede arhitectul-ghid, ar putea genera o expoziție cu vestigiile romane care se vor descoperi sub actuala curte, expoziție care într-un viitor ar putea să ia locul ocupat acum de mașini în aceeași curte.

Directorul Muzeului, prezent și el în curte, se scuză că nu și-a programat să participe la restul poveștii. Noi grupul am plecat de acolo, pe Republicii, în sus, la casa lui Pakey.

Casa lui Pakey de pe Republicii 47, primul lapidariu în aer liber care reunește cele mai frumoase încadramente culese de la clădirile demolate din Cluj – ferestre, uși, porți, găzduiește o funcțiune adevărată, însă merită mai multă atenție.

Cel puțin are nevoie ca acest creator să fie menționat și pe casa care poate concura cu alte obiective din orașele europene unde se proceda la fel pentru conservarea unor elemente valoroase care arată cum a fost înainte orașul. Să nu zicem chiar un bust. Cei de la Psihologie și-au pus unul în curte, pe cel al psihologului de renume după care și-au numit clădirea, Florian Ștefănescu-Goangă.

Pakey a imaginat o dezvoltare a orașului pe planșe chiar din casa psihologilor de pe Republicii. Ne uităm la pasarela din spate care leagă clădirea psihologilor UBB de grădină. În pod sunt porumbei. Partea din spate e nefolosită și neîntreținută. Ne-am urcat în grădină prin pasarela noii clădiri a Institutului de Psihologie plombată nederanjant în grădina casei lui Pakey. Sus în grădină e amplasată o masă de piatră. „Masa tăcerii”.

 

.

 

 

 

author photo two

Luminiţa Silea

Este reporter la ActualdeCluj.ro din aprilie 2014. A lucrat la cotidianul Ziua de Cluj de la lansarea sa, în 2004, până în aprilie 2014. A absolvit Facultatea de Jurnalism a universității "Babeș-Bolyai" în 2004 şi are două diplome de master - în Administraţie Publică la aceeaşi universitate şi în Comunicare şi Relaţii Publice la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) Bucureşti.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu