Închide

Corcodușele verzi și mingea "de 35"

Opinie by Mihai Prodan - iul. 17, 2014 2 460

Mă cățăram în copaci, îmi juleam genunchii, îmi rupeam tricoul, mă zgâriam, dar băgam „la bindeu” toate corcodușele pe care le prindeam la mână. Erau verzi, cu sâmburele moale și amar, dar cui îi păsa? Mâncam corcodușe verzi până mi se făcea rău și vărsam – pentru că știam că mâine nu mai am ocazia asta, că nu eram singurul copil din cartier.

Ba eram chiar mulți, iar aleea școlii, străjuită de corcoduși de trei metri înălțime, era ciopor de băieți gălăgioși. Ce larmă mai făceam! Ce vacarm, și ce stricăciuni – pentru că uneori nu ne mulțumeam să culegem corcodușele cu mâna, ci rupeam câte-o crenguță mai rodnică, și culegeam jos, pe asfalt, fructele mici și verzi.

Aia era acum 25 de ani; azi pe o stradă din Mănăștur am călcat peste niște corcodușe căzute pe jos. Galbene, mălăețe, se așterneau pe asfalt ca un covor galben. Pentru că-s multe, sunt foarte coapte și, mai ales, nu le mai culege nimeni – nici acum, dar’mite când erau verzi.

Nu sunt doar corcodușele. Sunt și cireșii cu fructe putrezite pe crengi plantați de primii locuitori ai noilor cartiere comuniste imediat după ce s-au mutat, acum 30 de ani. Sunt și vișinii, între care am văzut și zilele acestea câțiva, cu crengile încărcate de rod, dar nu și de copii.

După Revoluție, acum 25 de ani, pe străzi răsunau aleile și străzile de vacarmul copiilor. Pătrățel, pac-pac, ascunsa, castel și cine știe câte altele. În dispute, dreptatea o tranșa cel care avea gura mai mare și zbiera mai tare. Nu-i greu să ne imaginăm cum arătau aleile și străzile – cu incomparabil mai puține mașini parcate decât acum – pe care mișunau copii urlători, pe care băteam mingi „de 35”, unde asfaltul era scrijelit cu bucăți de bolțari pe care desenam terenul de fotbal, pătrățelul și ce alte jocuri ale copilăriei mai aveam.

Acum e liniște. Când ați văzut ultima dată un copil cățărat într-un copac? Dar un grup de copii care să se joace pe stradă?

Să vă zic un banc. Bulă 2.0 notează pe blogul personal: „azi am rămas două ore fără internet; am ieșit din cameră și m-am văzut nevoit să schimb două vorbe cu familia. Par oameni de treabă”.

2 comentarii

  1. Ce vremuri … Citind cele scrise de tine, mi-au trecut prin fata lentilelor imaginile copilariei ( corcodusii de la Mihai Eminescu, „terenul de fotbal” de langa garajele dintre blocuri si mai ales casa abandonata de langa scoala Mihai Eminescu unde de cate ori cineva mergea sa recupereze mingea sutata, zabovea minute bune pentru a umple tricoul de fructe.

    Melodia de mai jos explica foarte bine diferentele intre generatii…

    https://www.youtube.com/watch?v=ZiFg4rNwkBA

  2. Exact la asta ma gandeam si eu cand vedeam pomii plini de corcoduse, cirese, mere sau alte fructe.Niciun copil nu le mai culege si ajung sa murdareasca trotuarele si strazile.Calculatorul a distrus frumusetea copilariei.

Scrie un comentariu

author photo two

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Specializări la Reuters în Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism în Berlin.

Articole similare