Clujean condamnat la închisoare cu executare după ce și-a lovit copilul vitreg cu cureaua

Un clujean din comuna Mica a fost condamnat în urmă cu câteva zile la închisoare în regim de detenție, după ce și-a lovit copilul vitreg cu cureaua.
Decizia a fost luată de Judecătoria Dej în 29 octombrie. Bărbatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie. Se remarcă în acest caz celeritatea instanței, care a venit cu o soluție de condamnare la doar câteva luni de la trimiterea în judecată, căci rechizitoriul a fost înregistrat pe rolul instanței în 21 mai. Conform rechizitoriului, în 31 martie inculpatul în timp ce se afla în locuinţa sa situată în localitatea Mănăstirea alături de copil, parte vătămată în caz, în vârstă de 9 ani, l-a agresat fizic lovindu-l în mod repetat cu o curea în zona capului, a urechii, a mâinii stângi şi a coastelor, acţiuni care i-au produs acesteia leziuni traumatice care au necesitat un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Dosarul penal a fost deschis după ce polițiștii s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunilor de rele tratamente aplicate minorului şi violenţă în familie, având în vedere că la aceeaşi dată copilul, în vârstă de 9 ani, a fost identificat pe raza localităţii Mănăstirea, mai exact în centrul localităţii , lângă terenul de fotbal, cu toate că la aceea oră din zi minorul trebuia să fie la şcoală, ocazie cu care s-a observat că acesta prezinţă urme de violenţă fizică în zona feţei, a obrazului stâng, dar şi în zona urechii stângi. Fiind întrebat, minorul le-a relatat organelor de poliţie că a fost bătut cu o curea de soţul mamei sale. Copilul prezenta urme vizibile de violenţă, respectiv vânătăi. Audiat, inculpatul a recunoscut nuanţat fapta reţinută, arătând că i-a aplicat copilului două lovituri cu o curea – şerpar, adică un brâu tip curea, în zona gâtului şi a umărului, în semn de pedeapsă întrucât minorul se juca cu un flex. În legătură cu leziune minorului din zona urechii şi a obrazului, inculpatul susţine că în aceeaşi zi minorul a fost muşcat de un câine, context în care a căzut şi prin urmare a suferit leziuni în zonele respective. Totodată, inculpatul a confirmat că în aceea zi a consumat băuturi alcoolice. Declaraţiile inculpatului sunt contrazise însă de dovezi și de martori, a arătat instanța.

Limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru săvârşirea infracţiunii de violenţă în familie sunt cuprinse între 8 luni şi respectiv 8 ani şi 4 luni închisoare, alternativ cu amenda. În procedură simplificată, pedeapsa se reduce cu o treime. Sub aspectul modului și circumstanțelor de comitere a faptei, instanţa a reținut că acestea denotă ”cu claritate” o stare de pericol ridicat. ”Inculpatul ilustrează o lipsă vădită de respect pentru normele care impun o anumită conduită în familie şi în societate și care sunt menite să protejeze relaţiile de familie şi relațiile sociale referitoare la integritatea corporală şi sănătatea persoanei”, a arătat instanța.

Gravitatea faptei comise rezultă din probele administrate în cauză care relevă faptul că inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu acea curea prevăzută cu o cataramă metalică persoanei vătămate minore în diverse zone ale corpului, inclusiv în zona feţei, provocându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale. ”În contextul acuzaţiilor din prezenta cauză, instanţa reţine şi faptul că deşi de multe ori invizibilă, violenţa împotriva copiilor este un fenomen încă larg răspândit în România”, a arătat instanța în motivarea deciziei de condamnare. ”Unele forme de violenţă continuă să crească în intensitate, iar altele sunt trecute cu vederea sau luate drept manifestări ale normalității. Violenţa împotriva membrilor de familie, în special asupra copiilor, şi unele forme de pedeapsă corporală nu sunt recunoscute şi tratate la nivel de comunitate ca fiind o problemă. Cea mai des întâlnită formă de disciplinare este ridicarea vocii, urmată de ameninţare şi agresiune fizică, precum este situaţia şi în prezentul dosar. Violenţa domestică este percepută adesea ca fiind ceva obişnuit, o mare parte din populaţia rurală, dar şi urbană consideră normale comportamentele violente în familie. Multe dintre victime sunt prea mici sau prea vulnerabile ca să poată vorbi despre ce li s-a întâmplat sau să se poată proteja, astfel încât pedepsele corporale pot creşte ca intensitate, până la momentul la care urmările pot ajunge irecuperabile”.

”Copiii care au crescut într-o familie sau o comunitate violentă au tendinţa de a internaliza violenţa ca o metodă de soluţionare a disputei, repetând modelul de abuz şi violenţă asupra propriilor copii”, a continuat instanța. ”În tot acest tablou social, este necesar ca violenţa împotriva copiilor să fie cunoscută, pentru a putea fi în primul rând prevenită pe de o parte, iar pe de altă parte, sancţionată atunci când are loc”.

Sub aspectul circumstanţelor personale ale inculpatului, instanţa constată că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, însă cu toate acestea se reţine că este consumator de băuturi alcoolice în exces, faptele fiind comise pe fondul consumului de băuturi alcoolice, şi are o fire violentă.
”Aşadar, datele concrete mai sus menţionate, formează convingerea instanţei în sensul că inculpatul are dificultăţi în gestionarea propriilor impulsuri, îşi pierde cu uşurinţă autocontrolul şi are o predispoziţie pentru fapte ce implică violenţă în familie, mai ales pe fondul consumului de băuturi alcoolice, dimensiunea represiunii penale trebuind să fie aptă să sancţioneze şi să preîntâmpine manifestarea acelor trăsături de personalitate care favorizează încălcarea dispozițiilor penale în acest context. Pe de altă parte, este de reţinut că inculpatul în faza de urmărire penală a recunoscut într-un mod nuanţat acuzaţiile, iar ulterior în faţa instanţei de judecată acesta şi-a modificat poziţia procesuală, înţelegând să recunoască în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată”, a apreciat instanța.

Bărbatul nu are antecedente penale, și-a recunoscut fapta și a cerut să fie judecat în procedură simplificată, totuși a fost condamnat la închisoare cu executare. ”Cu privire la pedeapsă, preliminar, față de cele expuse, dintre pedepsele alternative pentru infracţiunea de violenţă în familie instanța va alege pedeapsa închisorii, considerând că faţă de gravitatea faptei şi modul de comitere a acesteia, o pedeapsă cu amenda nu este suficientă pentru a se atinge scopul preventiv și represiv. Astfel, făcând aplicarea principiilor anterior menţionate şi punând în balanţă criteriile de individualizare mai sus analizate, instanța apreciază că dezideratul corectării comportamentului infracțional al inculpatului ar putea fi atins în această situație particulară prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum orientat spre minimul special (…) va condamna inculpatul pentru comiterea infracţiunii de violenţă în familie (…) la pedeapsa principală de 1 an închisoare, care este apreciată ca fiind suficientă în vederea atingerii scopului pedepsei, constând în reeducarea inculpatului și împiedicarea comiterii de noi infracțiuni, suficientă şi pentru a-i atrage atenția inculpatului asupra consecințelor infracțiunii săvârșite”.
”Sub aspectul individualizării executării pedepsei, se constată că modalitățile de individualizare alternative executării efective presupun ca probele administrate în cauză să indică faptul că simpla supraveghere a inculpatului poate asigura efectele pedepsei penale – punitiv, disuasiv și educativ. Or, având în vedere atât gravitatea concretă a faptei, deja expusă pe larg, instanţa apreciază că se impune executarea efectivă a pedepsei aplicate în regim de detenţie. Astfel, instanța are în vedere că, deși inculpatul a fost privat de libertate pe calea arestului preventiv, perioada petrecută sub imperiul acestei măsuri nu a fost de natură să înlăture periculozitatea acestuia. Ca atare, instanța constată că la acest moment inculpatul reprezintă încă un pericol pentru ordinea publică și pentru siguranța persoanei vătămate, iar îndepărtarea acestui pericol nu se poate realiza prin intermediul impunerii unor obligații în cadrul supravegherii”.

Decizia nu e definitivă și poate fi atacată cu apel în zece zile de la comunicare. Totuși, instanța a dispus ca inculpatul să rămână în arest. ”Măsura arestării preventive este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului și necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru prevenirea săvârșirii unei noi infracțiuni, având în vedere imprevizibilitatea cu care a acţionat inculpatul pe fondul stării sale emoționale şi a consumului de alcool. La această concluzie, instanța are în vedere că inculpatul a acționat deosebit de violent, lovind de mai multe ori persoana vătămată minoră într-o zonă vulnerantă, în zona feţei şi a copului, cu un corp contonden , respectiv acea curea cu cataramă metalică. În condițiile date, instanța reține că măsura arestării preventive apare în continuare drept proporțională, chiar și ținând cont de întreaga perioadă a arestării preventive. Se reține că de la data luării măsurii arestului preventiv până în prezent au trecut aproximativ cinci luni. Această perioadă de timp, prin ea însăși, nu este suficientă pentru a se diminua ecourile sociale ale presupusei fapte într-o măsură în care să se asigure că înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură alternativă, a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar ar fi suficientă pentru a răspunde necesităților ce țin de protecția ordinii publice”. Astfel, instanța a menținut măsura arestului preventiv dispusă faţă de inculpat.

Nici un comentariu

Actual de Cluj