Cinci medici specialiști din Cluj vorbesc despre victimele neștiute ale pandemiei

România e in stare de urgență din 16 martie. În starea de urgență toată atenția Ministerului Sănătății și-a factorilor decizionali e îndreptată asupra stopării răspândirii virusului Sars Cov 2.

Cum sunt afectate specializările medicale și pacienții care suferă de alte patologii? Actualdecluj.ro a stat de vorbă cu mai mulți medici specialiști care oferă o imagine de ansamblu asupra stării generale actuale.

Bolnavii stau acasă, cei care pot, cei cronici se plimbă uneori între spitale fiindcă s-au închis ambulatoriile, transplanturile sunt oprite sau se fac foarte greu, iar alții cu probleme reale apelează la urgențe, dar pe urmă refuză să fie duși la spital de teamă că se infectează cu Sars-Cov2.

*Principala cauză a deceselor în România sunt bolile aparatului circulator, precum bolile inimii sau cele cerebro-vasculare, responsabile pentru aproximativ 150.000 de decese anual, conform datelor Institutului Național de Statistică, (sau 410 decese medie zilnică), urmate de tumori (peste 50.000 de decese anual, adică mai mult de 140 zilnic).

România pierde, așadar, în jur 200.000 de oameni în fiecare an din cauze precum cele prezentate mai sus.

De la declararea stării de urgență, spitalele din România au făcut externări pe bandă rulantă. Unele funcționează la capacitate redusă. Ambulatoriile au fost închise prin ordonanță militară.  Ce se întâmplă cu românii care suferă de alte afecțiuni? Sunt zeci de mii de bolnavi trimiși din spitale acasă sau cu tratamentele amânate. Se iau în calcul doar urgențele medicale, potrivit deciziilor dictate de la centru.  Adică acele urgențe cu risc vital.

Dar ce fac bolnavii de cancer, cei cu probleme la inimă, cei cu probleme renale? Unde se duc acum, în plină epidemie când spitalele îi primesc doar dacă au risc vital?

Cancerul în sine e o boală grea. Intervențiile chirurgicale în cazurile de cancer au fost puse pe pauză. Chirurgii nu mai operează decât foarte rar și cazurile extreme. Cei mai mulți bolnavi fac tratamente curative cu tablete, cu perfuzii sau radioterapie.
Dacă un pacient are o tumoră operabilă, acesta nu va fi operat, ci direcționat către un tratament alternativ.

Cele mai multe mastectomii, de exemplu, au fost amânate.

Despre bolnavii de cancer vorbim cu medicul oncolog Adrian Udrea, director medical la clinica Medisprof.

„Accesibilitatea la anumite tratamente este foarte îngreunată. Unele biopsii se fac foarte greu, de exemplu, cum sunt cele pulmonare. Operații mai puține, spre deloc. Unii pacienți mai sunt primiți de chirurgi, alții mai greu. Multe dintre serviciile spitalicești unde se făceau confirmări pentru tumori, intervenții chirurgicale obligatorii au fost reduse la minimum sau nu mai există. În cazul mastectomiilor situația e destul de complicată. Acolo în mod normal se urmează un tratament de câteva luni cu chimioterapie, 4-6 luni, apoi e nevoie de intervenția chirurgicală, fiindcă dacă nu urmezi schema stabilită și nu cureți tumora, ea va crește la loc. Poate fi ținută sub control o perioadă. Accesibilitatea pacienților la servicii este redusă. Nu e o chestiune specifică României,este peste tot așa în această perioadă. E foarte dificil pentru toată lumea„, spune medicul oncolog Adrian Udrea, de la Medisprof, Institutul Cancerului.

Mihai Mureșan

 Medicul Mihai Mureșan, specialist în chirurgie generală și oncologică, operează în special cancere la sân. Cum procedează în această perioadă?

„Mastectomiile au fost amânate și se merge pe temporizare, potrivit ultimelor protocoale din Europa din acest domeniu în această perioadă. Putem face doar diagnostic acum și puncție, apoi le spunem pacientelor planul care urmează. După chimioterapie poți sta cel mult, să zicem, 8 săptămâni, după care trebuie operație. Am în jur de 15 paciente care și-au terminat chimioterapia și care trebuiau să vină la operație, dar le-am contramandat cu mențiunea că se poate stabiliza boala prin hormonoterapie. Încercăm să ținem sub control și se poate obține în felul acesta un termen de șase luni. Sigur, dacă nu operezi în timp, boala revine și-o face mai agresiv. Dar se merge pe temporizare. N-am decis eu asta, asta e normă europeană publicată. Mergem pe stabilizare până la chirurgie. Singurele două situații în care se operează cancere la sân în această perioadă sunt cele în care pacientele sunt însărcinate, iar atunci explozia hormonală duce automat la o explozie a cancerului și în cazul unui cancer inflamator care înglobează tot sânul”, spune medicul.

Alte cancere, însă, nu se pot amâna de la intervenții chirurgicale, cum sunt cele digestive, unde, fără operație, rezultatele prin chimio sau radioterapie sunt de multe ori proaste. Sau sunt cancerele ovariene care, de asemenea, sunt cu risc crescut, fiindcă un cancer în burtă se poate transforma într-o ocluzie și ajunge în stadiul patru.

În acest moment, singurul loc din Cluj unde se mai operează cancere este Institutul de Oncologie Ion Chiricuță, dar doar anumite intervenții.

În plină pandemie sunt afectate toate sectoarele medicale, inclusiv cel care vizează transplantul de organe.

La Cluj în acest moment nu se mai fac transplanturi renale la Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal, după două luni prolifice, ianuarie și februarie, cu 34 de astfel de intervenții.

Medicul Florin Elec, coordonatorul echipei chirurgicale de transplant renal a ICUTR spune că „riscul e prea mare și se tratează  acum la Institut doar urgențele urologice.” El adaugă: „La un potențial transplant renal noi chemăm pacienți din toată țara din centre de dializă, în funcție de compatibilitate. Care este ceva aleatoriu. Pot fi din Suceava, București, Brașov, de peste tot. Nu putem să controlăm această situație fiindcă testele Covid durează 8 ore. Dacă pacienții ajung dimineața, seara deja viabilitatea grefelor renale este pusă în pericol. Recoltările se fac noaptea în general. Unui pacient cu boală renală dacă îi adăugăm imunosupresia, riscul este letal. Dacă facem transplantul. Am considerat că raportul risc-beneficiu este în favoarea riscului. Nu ne putem permite să pierdem acești pacienți.  Pacienții cu insuficiență renală cornică sunt la risc crescut.

Avem o bază  de date cu peste 2000 de pacienți cu hemodializă cronică, care sunt eligibili pentru transplant. Când avem un donator, facem o identificare genetică. Pe baza aceasta se aleg 6-7 persoane din toată țara care sunt chemate la Institut.  Riscul este foarte mare. Centrele de dializă testează sporadic. Să chemi acum un pacient care se vede cu încă 5-6 la noi în institut e foarte complicat. Putem să-l primim asimptomatic și să facă simptome după operație. Pacientul nu moare dacă nu face transplantul. Transplantul aduce beneficii în privința calității vieții, desigur. Dar riscul pe o perioadă scurtă este mai mare, la rinichi, cel puțin.”

Dacă transplantul renal este oprit temporar, la Institut se tratează acum urgențele urologice. Timpul, însă, nu se oprește. Explică tot medicul. „Sigur că nu lăsăm pe nimeni de izbeliște. Colica renală, hematuria macroscopică, blocajele renale, ca să înțeleagă lumea, acestea toate sunt făcute. Un drenaj renal. Nu lași pacientul să intre pe dializă nefăcându-i un gest urologic de dezobstrucție. Avem și tumori care necesită intervenție. Numai că suntem sub presiune. Cu cât trece timpul, presiunea crește. Vă dau și exemple. Avem intervenții pentru litiază renală, de exemplu. Sunt oameni care au avut pietre care au blocat rinichiul, iar acolo s-a montat un drenaj intern care protejează, ține calea deschisă, dar care se poate menține o lună sau două. Pacienții au ajuns la limita aceea în care ar trebui să faci ceva, căci apar complicații. Mai mulți au ajuns. Îi chemăm în funcție de gravitatea individuală a fiecăruia. O altă problemă este frica unora. Unii fug de spital. Am avut 50 de programări în ultima lună și au sunat la clinică foarte puțini, cred că 5 persoane. Sunt speriați. E complicat pentru toată lumea. Noi trebuie să-i ajutăm pe toți și să-i înțelegem pe toți”, mai spune doctorul Elec.

Până la declararea stării de urgență, la Institutul clinic de Urologie și Transplant Renal veneau 30 de pacienți pe zi, în medie, fără cei chemați pentru transplant. În prezent, media este de 5-6 pacienți/zi.

Anul trecut la Institut s-au făcut peste 100 de transplanturi. În primele două luni ale anului 2020, în ianuarie și februarie, aici s-au făcut 34 de transplanturi.

Sectorul transplantului de organe suferă la nivel național. În prezent se mai transplantează doar la Spitalul Fundeni, la București și la Iași, dar cifrele sunt într-o scădere alarmantă.  Ca să avem imagine clară, am cerut datele oficiale de la Agenția Națională de Transplant. Așadar, de la începutul anului și până pe 16 martie, la declararea stării de urgență, au fost făcute în România 85 de transplanturi de organe: 26 transplanturi de ficat, 54 de transplanturi de rinichi, 4 transplanturi de cord și 1 transplant de plămân.

După data de 16 martie, în toată România în sistemul public s-au făcut 10 transplanturi de toate, 4 de ficat și 6 de rinichi.

Listele de așteptare cuprind mii de persoane. Doar pentru transplant renal pe listă sunt trecuți 2971 de pacienți, potrivit registrului național al Agenției Naționale de Transplant. (Lista AICI)

Medicul Florin Elec a scos în evidență și frica pacienților de a merge la spital în această perioadă. Pe acest subiect discutăm cu medicul Cristian Ursu, specialist în Urgențe  de peste 20 de ani și coordonator SMURD.

Dr. Cristian Ursu, specialist UPU și coordonator SMURD Foto: adevarul.ro

Doctorul Ursu spune că: „e o panică generală în rândul populației.  Oamenii se tem să meargă la spital căci s-ar putea infecta.  Au scăzut semnificativ urgențele. Am avut cazuri de persoane care prezentau semne clare de internare, cu dispnee, cu lipsă de aer, dar care refuzau să meargă cu ambulanța. Mergea echipajul medical la adresă, medicul consulta pacientul și pacientul refuza transportul la spital. Oamenii sunt speriați. Preluăm accidente vasculare-cerebrale, traumatisme, politraumatisme, sindrom dureros abdominal și așa mai departe. Sunt și alte cazuri și nu sunt puține, cazuri care ar necesita transportul la spital. Cum am spus, unii oameni refuză. Noi tot insistăm când îi preluăm. Pe unii îi convingem, pe alții nu putem. Se tem. Stau acasă până când le este foarte rău. Au anumite suferințe cronice care se pot agrava, au boli cardiace sau pulmonare cu evoluții nevaforabile, dar au această spaimă și refuză transportul la spital”, explică medicul specialist.

România se numără printre primele state europene la decesele cauzate de boli cardiace. Ce se întâmplă acum cu acești pacienți cu afecțiuni cardiace? Stăm de vorbă cu doctorul Adrian Iancu, șeful secției de Cardiologie III de la Institutul Inimii Nicolae Stăncioiu din Cluj. Potrivit medicului, aici se primesc pacienții cu orice fel de risc,  fie că sunt infectați cu Covid19, fie că nu sunt. Personalul medical lucrează în condiții maximale de risc.

„Institutul are un statut aparte, fiind legat de proceduri care se mai fac doar în Timișoara și Târgu-Mureș, raportându-ne la Transilvania. În acest context i s-a rezervat tratarea de urgență indiferent de statutul de bolnav COVID pozitiv sau negativ. Nici un bolnav nu este refuzat, chiar dacă este COVID pozitiv pentru aceste afecțiuni care se fac doar în institut. Bolnavii care au fost externați au fost stabilizați fără a se pune în pericol viața. Este foarte greu să vă spun efectele epidemiei  atâta timp  cât suntem în zona critică. Medicina depinde de economie și astfel rezultatele vor urma efectele economice”, atrage atenția medicul.

Alți medici chirurgi au fost mutați din spitale unde aveau echipamentele necesare pentru a se face loc celor cu Covid19. E cazul spitalului de Pneumoftziologie Leon Daniello, transformat în spital Covid. Secția de chirurgie toracică a fost desființată, iar chirurgii au fost mutați la Chirurgie 1, unde, însă, nu pot face nimic, fiindcă nu au aparatura pe care o aveau la Daniello. La Chirurgie III, de exemplu, se operau cancere. Acum cei care operau cancere preiau urgențe abdominale. Nu mai operează cancere.

Accesul pacienților la servicii medicale, dincolo de Covid19, e restricționat în mare măsură. Epidemia din România pare că e ținută sub control, potrivit datelor oficiale, și se discută deja despre renunțarea la o serie de restricții după 15 mai, dar până atunci rămânem cu sute de mii de bolnavi care pot ajunge la medic doar dacă sunt în pericol cu potențial letal.

Ei formează grupul vulnerabil. Oamenii cu cancer, cu boli cardio-vasculare, cu afecțiuni cronice care pot în orice moment să galopeze până când va fi prea târziu.

Nici un comentariu

Catalin Suciu

Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.