Analiză privind locuirea în România. Consiliul Economic și Social: Accesul la o locuință de calitate este unul extrem de dificil pentru segmente largi din populația țării

Accesul la o locuință de calitate este unul extrem de dificil pentru segmente largi din populația țării, arată datele Consiliului Economic și Social, care a adunat o serie de statistici într-un amplu studiu privind locuirea. România este fruntașă la numărul de locuințe în proprietate personală în UE-28, cea mai mare rată de supraaglomerare se înregistrează tot în România. Dacă în UE 1,5% din populație nu are toaletă, duș sau cadă, 21,1% din populația României locuiește în această stare de precaritate, procent aproape triplu față de Bulgaria. Iar costurile sunt foarte mari: dacă la nivel european costurile de construcție pentru noi locuințe au crescut cu numai 17% între 2010 și 2020, în România ele au crescut cu 49%.

În ceea ce privește fondul de clădiri existent, în România aproximativ 91% din acesta este format din clădiri rezidențiale (582 mil. m2), dintre care se estimează că 8% din clădirile rezidențiale urbane unifamiliale și 3% din cele din mediul rural au fost renovate până în 2020.

CES recomandă adoptarea a zece indicatori cheie “de maximă relevanță la nivel național” cu privire la locuirea de calitate și setarea de ținte de politică publică pentru îmbunățirea lor.

Studiul CES – „Locuirea în România: Îmbunătățirea calității, sustenabilității și accesibilității. Analiză, diagnoză și recomandări de politici publice și reglementare” – a fost realizat în perioada decembrie 2021 – iulie 2022 cu aportul patronatelor, sindicatelor și structurilor asociative ale societății civile reprezentate în Plen și pe baza contribuțiilor aduse de experți independenți în această problematică.

România înregistrează o serie de “recorduri” îngrijorătoare, notează analiza. Astfel, dacă în UE-28 una din zece familii cheltuie mai mult de 60% din venitul disponibil pentru chirie, în România una din cinci gospodării se află într-o astfel de situație. Mai mult de unul din zece tineri săraci trăiește într-o lipsă severă de locuințe în UE-28, însă în România procentul este de 44,7%. Deși România este fruntașă la numărul de locuințe în proprietate personală în UE-28, cel mai mic număr de camere de persoană (1,1) și cea mai mare rată de supraaglomerare (45,1% din locuințe) se înregistrează tot în România. Dacă în UE-28 1,5% din populație nu are toaletă, duș sau cadă, 21,1% din populația României locuiește în această stare de precaritate, procent aproape triplu față de Bulgaria, următoarea clasată la nivel european.

În plus, deși la nivel european costurile de construcție pentru noi locuințe au crescut cu numai 17% între 2010 și 2020, în România ele au crescut cu 49%. În aceste condiții, accesul la o locuință de calitate este unul extrem de dificil pentru segmente largi din populația țării.

Aproximativ 18% din populația UE trăiește într-o casă supraaglomerată, iar România are cea mai mare rată de supraaglomerare, 45,1% din locuințe găsindu-se în această situație. Se consideră că o persoană locuiește într-o gospodărie supraaglomerată dacă gospodăria nu are la dispoziție un număr minim de camere egal cu: o cameră pentru gospodărie; o cameră per cuplu în gospodărie; câte o cameră pentru fiecare persoană singură în vârstă de 18 ani sau mai mult; o cameră pe pereche de persoane singure de același sex cu vârsta cuprinsă între 12 și 17 ani; câte o cameră pentru fiecare persoană singură cu vârsta între 12 și 17 ani și neinclusă in categoria precedenta; o cameră per pereche de copii sub 12 ani.

Totuși, datele statistice trebuie analizate cu precauție, subliniază autorii analizei, așa cum este cazul acestui indicator: în foarte multe state europene, camera de zi (sufrageria) nu este considerată statistic o cameră (așa cum este cazul României), ci doar dormitoarele, fapt care alterează semnificativ unii indicatori ai calității locuirii la nivel european.

Chiriile au crescut constant din 2010 până în 2020, cu 14%, România raliindu-se mediei europene. Totodată, inflația a crescut tot cu 14%, în unele state, precum România, chiar și cu mai mult (26%). În același timp însă, România are costuri cu locuința sub media europeană, cele mai mari costuri înregistrându- se în Irlanda (84 % peste media UE), Danemarca (66% peste medie) și Luxemburg (64% peste medie). Totuși, deși la nivel european costurile de construcție pentru noi locuințe au crescut cu numai 17% între 2010 și 2020, în România ele au crescut cu 49%.

În medie, în UE în 2020, 20,1% din venitul disponibil a fost dedicat cheltuielilor cu locuința, acest procent fiind de 16,6% în România.

Populația totală care locuiește într-o locuință cu un acoperiș care curge, cu pereți, podele sau fundație umede sau cu putregai în ramele ferestrelor sau în podea. La nivelul Uniunii Europene, valoarea medie pentru anul 2020 a fost de 14,8%, în scădere de la 15,5% (primul an de referință, 2011). De asemenea, pentru România se remarcă o scădere a acestui indicator de la 18,1% în 2011, la 10,0% în 2020, când valoarea acestuia a fost sub media Uniunii Europene (a se vedea tabelul 7). Sub raportul clasamentului, România se situează pe locul 9.

Număr familiilor marginalizate care locuiesc în condiții improprii. Analiza notează că primul aspect referitor la datele statistice privind familiile marginalizate care locuiesc în condiții improprii, colectate de MMSS ca rezultat al aplicării prevederilor Legii nr. 116/2002 privind marginalizarea socială,
vizează numărul mare de județe în care acest indicator este zero în mulți ani, existând județe care sunt recunoscute ca având un număr semnificativ de familii și persoane care locuiesc în condiții precare (Bistrița Năsăud, Galați, Gorj, Ialomița, Prahova, Maramureș, Vâlcea, Vrancea). În ultimul deceniu s-au prezentat date constante evidențiind amploarea fenomenului locuirii improprii în județele Covasna, Olt, Neamț, Sibiu și Suceava. În anul 2021 cele mai multe familii marginalizate care locuiesc în condiții improprii sunt în județele Sibiu (1355), Olt (850), Mureș (761) și Bihor (722).

În ceea ce privește fondul de clădiri existent, în România aproximativ 91% din acesta este format din clădiri rezidențiale (582 mil. m2), dintre care se estimează că 8% din clădirile rezidențiale urbane unifamiliale și 3% din cele din mediul rural au fost renovate până la 2020; pentru clădirile colective se estimează o rată de renovare de 14%, conform Strategiei Naționale de Renovare pe Termen Lung.

Nici un comentariu

Actual de Cluj