Actor clujean despre părțile bune și cele rele ale teatrului din Cluj: „Unii merg la biserică, alții se retrag în munți iar alții vin la teatru”

Când ați fost ultima dată la un spectacol de teatru? Chiar dacă „Naționalul” clujean cu cele o mie de locuri ale sale în sală e mereu plin, sunt mii de clujeni care nu au cumpărat niciodată bilet la o piesă de teatru. actualdecluj.ro a vorbit cu unul dintre tinerii actori ai și l-a întrebat dacă e mulțumit de oferta culturală a orașului. „Pentru un oraș care se pretinde Capitala Europeană a Tineretului și care aspiră la titlul de Capitala Culturala Europeana, e mult, mult, prea puțin”, spune Cristian Grosu. Partea bună – publicul din Cluj e cel mai bun din țară, spune actorul.

Care e părerea ta despre publicul de teatru din Cluj față de alte orașe în care ai susținut spectacole?

Cred că un public de teatru crește odată cu trupa. Un public bun de teatru reflectă actul artistic de bună calitate. Ce este într-adevăr special la publicul din Cluj e tocmai faptul că e format din persoane care provin din toate colțurile țării. În plus, e un public tot timpul în schimbare, în tranziție. Nu exagerez cu nimic atunci când spun că dacă s-ar face un clasament al celui mai bun public din țară, cel din Cluj-Napoca ar ieși pe primul loc.

Care e explicația pentru care sala e mereu plină la spectacole?

E o bucurie întotdeauna pentru un actor să joace în fața unei săli pline. O sală plină te obligă să te dăruiești în totalitate. Cred că sunt mai multe explicații. Poate pentru că oamenii au început să înțeleagă care sunt adevăratele valori, au învățat să distingă un produs cultural de bună calitate de un altul, mai slab. Poate pentru că oamenii obosesc în goana asta nebună în care suntem cu toții și se opresc la Teatru. Unii merg la biserică, alții se retrag în munți iar alții vin la teatru. Din acest punct de vedere teatrul funcționează și ca un bun psihoterapeut. Un spectacol bun nu doar că te face să uiți de tine, dar te și transformă. E și o modă. Oamenii s-au cam săturat de televizor și internet, le-au văzut pe toate și se întorc la „distracțiile vechi” așa cum un pasionat de modă, după ce încearcă toate extravaganțele posibile, tot la lada de zestre a bunicii se întoarce. Și ce găsește acolo e adevărat, frumos și simplu.

Ee argumente ai folosi dacă ar fi să aduci clujenii care nu consumă teatru la spectacolele voastre? Să zicem, un strungar care locuiește în Mănăștur.

Sunt convins că sunt multe persoane din orice categorie socială care își doresc să vină la teatru. Și m-ar bucura să facă asta. Pentru că teatrul nu e construit pentru elite, nici pentru cei înstăriți, nici pentru snobi, ci mai degrabă pentru toți oamenii. Naționalul Clujean prezintă și piese absurde, și drame de idei și comedii spumoase deopotrivă…pe alese. Un alt argument ar fi acela că, Teatrul Face Bine Sufletului. Plus că ținuta nu este obligatorie.

Ești mulțumit de „peisajul cultural” pe care-l găsim în Cluj în termeni de spectacole teatrale? Ce ai schimba dacă ai putea?

Pentru un oraș care se pretinde Capitala Europeană a Tineretului și care aspiră la titlul de Capitala Culturala Europeana, e mult, mult, prea puțin. Înainte să schimb ceva, aș asculta. În primul rând aș asculta părerile tinerilor cu privire la ce ar trebui schimbat sau adăugat. Iar dacă ar fi să ne uităm pe statistici sunt convins ca majoritatea ideilor noi și de care a beneficiat Clujul vin de la ei. Apoi nu mi-ar fi nici frică, nici rușine să compar orașul Cluj cu alte orașe din țară, dar mai ales cu alte orașe din străinătate și să adopt și să adaptez modelele lor. Eu, personal, mă zbat de câțiva ani să pun bazele unui teatru privat în Cluj, dar interesul pentru această activitate din partea autorităților e foarte scăzut. La fel și pentru investitorii din sectorul privat. Se subînțelege, de ce.

Spuneai despre „repetiții aproape non-stop” pentru următoarea premieră. Descrie viața de actor distribuit într-un rol important, în luna dinaintea premierei.

Non-stop înseamnă că un actor nu se oprește din studiat odată ce a ieșit din sala de repetiții. Pregătirea rolului se poate face în orice moment al zilei. Detaliilele lui le găsești pretutindeni. Chiar și în mersul unui om, pe stradă. Eu îmi prețuiesc toate rolurile. Mici sau mari. Până la urmă, eu le-am dat viață. Unele sunt mai complexe și cer o descifrare mai atentă și mai îndelungată iar altele nu pun o presiune fizică și psihică atât de mare.

Convinge-ne să venim la următoarea premieră în care joci.

Degeaba…nu mai sunt bilete. Sala e vândută deja. E ca în economie: ofertă bună = cerere mare. V-am convins? Mai sunt reprezentații.

Nici un comentariu

Actual de Cluj