Răsturnare de situație la Curtea de Apel, un șofer achitat pe fond e condamnat după ce a condus cu permisul suspendat
Actualitate by Actual de Cluj - iun. 09, 2026 0 9
Un bărbat achitat în primă instanță pentru că judecătorul care a analizat cauza a apreciat că nu știa că are permisul suspendat a fost condamnat astăzi de Curtea de Apel Cluj, care a admis apelul parchetului și a stabilit că necunoașterea legii rutiere nu poate constitui o scuză valabilă. Decizia este definitivă.
Povestea acestui dosar penal începe în mai 2022 – în urmă cu patru ani, interval în care a parcurs o adevărată epopee. Atunci inculpatul a fost oprit în trafic în județul Sălaj, după ce a condus cu 129 de kilometri pe oră pe un sector de drum limitat la 50 de kilometri pe oră. Alături de amendă, i s-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe 120 de zile, iar permisul i-a fost reținut pe loc.
Inculpatul nu a acceptat sancțiunea. Prin avocat, a formulat plângere contravențională la Judecătoria Jibou, iar ca efect al înregistrării acesteia, permisul i-a fost restituit pe durata judecății. Odată cu restituirea, organele de poliție i-au înmânat personal o înștiințare în care era explicat în termeni expliciți mecanismul: după rămânerea definitivă a hotărârii care respinge plângerea, suspendarea se reia de drept, iar permisul trebuie predat în cel mult 30 de zile.
Judecătoria Jibou a respins plângerea în iunie 2023. Inculpatul a declarat apel prin același avocat. Tribunalul Sălaj a respins și apelul, prin decizia din 9 aprilie 2024, hotărârea devenind astfel definitivă. Începând cu ziua următoare, 10 aprilie 2024, curgea termenul de 30 de zile în care inculpatul era obligat să predea permisul. Nu l-a predat.
La data de 20 mai 2024, la ora 17:40, același bărbat a fost oprit de poliție în localitatea Braniștea din județul Bistrița-Năsăud. Conducea un autoturism Volkswagen cu număr de București și depășea din nou viteza legală, de data aceasta cu 98 de kilometri pe oră pe un sector limitat la 50. Nu avea asupra sa nici permisul, nici cartea de identitate.
Polițistul care l-a oprit a verificat permisul în baza de date EDAC și i-a rezultat că acesta este valabil. A aplicat sancțiuni contravenționale pentru viteză și pentru lipsa documentelor și l-a lăsat să plece. Abia câteva luni mai târziu, după ce Serviciul Rutier Sălaj a trimis o adresă prin care semnala că la data opririi din mai inculpatul avea de fapt dreptul de a conduce suspendat, polițistul a întocmit sesizare din oficiu și s-a deschis dosar penal. Inculpatul a fost apelat telefonic în septembrie 2024 și informat despre existența dosarului, moment în care a și predat permisul.
Trimis în judecată la Judecătoria Beclean, inculpatul a susținut că nu știa că are permisul suspendat. A arătat că avocatul care îl reprezentase în dosarul civil nu îl informase despre soluția definitivă din apel și nici despre obligația de a preda permisul. A invocat și faptul că polițistul care l-a oprit în mai 2024 nu i-a spus nimic despre suspendare, verificarea în baza de date indicând permis valabil.
Instanța de fond a considerat că aceste împrejurări constituie o eroare în sensul art. 30 din Codul penal, care prevede că nu constituie infracțiune fapta săvârșită de persoana care nu cunoștea existența unei stări de care depinde caracterul penal al faptei. Judecătoria a reținut că inculpatul nu fusese informat efectiv despre soluția definitivă, că avocatul însuși recunoscuse în fața instanței că uitase să verifice soluția din apel și că nu îi comunicase clientului nici soluția, nici obligațiile care decurgeau din ea. A mai reținut că implementarea tardivă a suspendării în bazele de date ale poliției crease o aparență de valabilitate a permisului. Pe acest fond, Judecătoria Beclean l-a achitat în februarie 2026.
Parchetul a atacat cu apel, solicitând condamnarea inculpatului. Curtea de Apel Cluj a admis astăzi apelul parchetului și a desființat achitarea, reținând că inculpatul nu se afla într-o eroare scuzabilă, ci că necunoașterea suspendării se datora exclusiv propriei sale culpe.
Instanța de control judiciar a subliniat că suspendarea dreptului de a conduce se reia de drept, prin efectul legii, fără ca organele de poliție să fie obligate să îndeplinească vreo formalitate de înștiințare. Inculpatul era cel care, în calitate de conducător auto și deținător al permisului, trebuia să urmărească soarta plângerii contravenționale pe care el însuși o formulase și să predea permisul în termenul legal după rămânerea definitivă a hotărârii.
Curtea a respins și argumentul privind conduita avocatului: „A primi apărările inculpatului referitoare la faptul că nu ar fi cunoscut că are suspendată exercitarea dreptului de a conduce deoarece avocatul său nu i-ar fi adus la cunoştinţă că plângerea contravenţională a fost respinsă definitiv ar însemna că dispoziţiile legale ar rămâne practic fără aplicabilitate”. Instanța a arătat că orice persoană ar putea invoca același argument, golind astfel de conținut norma de incriminare.
Referitor la faptul că baza de date a poliției nu reflecta suspendarea la momentul opririi din mai 2024, Curtea a reținut că inculpatul nu are acces la acea bază de date și că infracțiunea se consumase deja în momentul în care polițistul a efectuat verificarea. Implementarea tardivă a suspendării în evidențele operative nu are nicio relevanță față de obligațiile legale ale conducătorului auto.
Curtea a mai reținut că inculpatul nu se afla la primul incident rutier grav: fusese sancționat contravențional în mod repetat de-a lungul anilor, inclusiv pentru depășiri semnificative de viteză, iar în 2021 mai avusese o dată suspendat dreptul de a conduce. Această conduită a fost apreciată ca reflectând „o înțelegere vădit defectuoasă a importanței respectării legislației rutiere”.
Curtea a apreciat că fapta are o gravitate medie și că, în circumstanțele cauzei, o amendă penală este suficientă, fără a fi necesară o pedeapsă cu închisoarea. Inculpatul a fost condamnat la 250 de zile amendă, cu un cuantum de 30 de lei pe zi, rezultând o amendă penală de 7.500 de lei. A fost obligat și la plata a 1.000 de lei cheltuieli judiciare către stat, aferente urmăririi penale și judecății în primă instanță. Cheltuielile din apel rămân în sarcina statului.
Decizia, pronunțată astăzi, 9 iunie 2026, este definitivă.
