Nunțile în Valea Arieșului, pe vremuri: ”pețitul” și zestrea erau de căpătâi, viitoarea mireasă avea puțin de spus în viitoarea familie
Actualitate by Actual de Cluj - aug. 28, 2024 0 83
Nunțile în Valea Arieșului, pe vremuri: ”pețitul” și zestrea erau de căpătâi, viitoarea mireasă avea puțin de spus în viitoarea familie.
Centrul Județean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Cluj arată cum se desfășura pe vremuri o nuntă tradițională, în special pe Valea Arieșului:
Pe vremuri, dacă o fată și un fecior, care s-au întâlnit la joc sau la șezătoare, vedeau că „li-i drag unu’ de altu’”, făceau nuntă.
Ospețele aveau loc în perioadele când nu era post, în special după sărbătorile de iarnă, „până la prinsu’ Postului Mare” (al Paștilor), sau toamna, până la Postul Crăciunului. În perioada verii nunțile se făceau mai rar, în special erau nunțile tinerilor care „se luau repede”, evitând situația ca viitorii miri să fie „de ciufală” în sat.
Însă, pentru a se căsători, tinerii trebuiau să aibă consimțământul părinților. În satele de pe Valea Arieșului din județul Cluj, după ce feciorul spunea familiei că și-a găsit o fată și vrea să se căsătorească, o pețea. Astfel, tatăl feciorului, după ce se înțelegea cu nevasta, mergea pe înserat la casa fetei, împreună cu o rudă sau cu un prieten, pentru a afla dacă fata dorește sau nu să se mărite. După ce își dădea acordul, fata se retrăgea de la discuții, iar viitorii cuscrii făceau târguielile despre zestre.
Astfel, nunta era un moment important, nu doar pentru tinerii care se căsătoreau, ci și pentru comunitatea care se asigura că obiceiurile și valorile sunt respectate. Ritualul pețitului și discuțiile despre zestre erau mai mult decât simple formalități; ele consolidau legăturile între familii și păstrau vie tradiția. Aceste practici ne amintesc de o lume în care fiecare detaliu avea o semnificație profundă și contribuia la unitatea comunității.
FOTO: Arhiva CJCPCT Cluj
