Care e scopul „jocului”? Cum interpretează muzicianul o astfel de reacţie a sălii? „A fost un răspuns politicos şi educat, au cântat frumos”, răspunde Fabbri pentru Actualdecluj.ro. „Folosesc adesea acest mod de interacţiune cu publicul. Părerea mea este că trebuie să creez un climat emoţional – dacă stimulezi cuiva o emoţie, aceasta se transformă în ceva puternic şi poate să stimuleze inteligenţa”, zice speaker-ul. Din reacţia publicului de la Cluj se desprind rapid câteva lucruri. „Din acest sunet îţi poți da seama că participanţii sunt foarte tineri, au fost mulţi tineri, multe voci feminine, au fost voci frumoase, bine acordate, ceea ce nu e foarte obişnuit. Şi au răspuns imediat. Nici asta nu se întâmplă de obicei. Oamenii opun o oarecare rezistenţă la început, apoi, pas cu pas, se implică şi le place. Dar nu de la început. În Italia e diferit faţă de majoritatea locurilor, acolo educaţia muzicală e mai bună. Al doilea lucru care se întâmplă după un asemenea joc e ceea ce se întâmplă de fapt când ceva rezonează cu tine. După ce au cântat, atenţia celor din public a fost diferită. E un mod de a capta atenţia. E vorba de muzică, sunet, emoţie. Eu sunt italian, dar am propus să cântaţi un cântec al ţării voastre. Şi asta a fost ceva gândit dinainte – am ales ceva ce e special pentru voi”, explică Fabbri. Acesta a mai fost de câteva ori în România, la evenimente şi traininguri, la Cluj, Timişoara, Iaşi, Sibiu. „Îmi place aici, avem multe lucurui în comun noi, italienii și românii: limbajul, atitudinea. Şi am în ţara asta un sentiment al îmbunătăţirii situaţiei, al creşterii. Adică se simte un fel de stabilitate, de fiecare dată când mă întorc găsesc ceva. În Italia e invers: situaţia e tot mai dificilă. Situaţia economică, politică, socială”, spune Fabbri. Ca pe mulţi alţi străini, protestele de susținere a luptei anti-corupție cu care a început România anul l-au impresiona şi pe Fabbri. Mai precis, l-a impresionat reacţia străzii, nu sursa nemulţumirilor. „Aceste mişcări au fost foarte încurajatoare pentru noi, au fost ca un model. Oamenii nu mai acceptă situaţii rele, în Italia acceptăm totul, fără protest”, spune italianul, cu oarecare întristare în glas.
Dar totuşi: cum a ajuns dirijorul de la muzică la business? „Din experienţa profesională. Până la 40 de ani am făcut treabă de muzician: concerte, predare. La 42 de ani am ajuns director la două conservatoare (şcoli de muzică). Era ca şi cum aş fi avut pe mâini o companie. Nu trebuia doar să conduc o orchestră, ceea ce mai făcusem, ci aveam de condus un board, trebuia să gestionez un buget, să fiu responsabil de partea de Resurse Umane, să negociez cu sindicate. Fusesem înainte şi director artistic, dar nu e acelaşi lucru. Aveam experienţă de management în muzică, la festivaluri. Dar aici trebuia să gestionez numeroase aspecte, de la relaţia cu profesori, cu familii, la cea cu elevii – erau mulţi oameni implicaţi. A fost o experienţă uimitoare, am învăţat multe. Apoi am descoperit domeniul trainingului managerial. Am fost pasionat de posibilitatea să învăţ ceva nou, să studiez, să îmi îmbunătăţesc cunoştinţele. Și mi-am dat seama că aş putea să îmi fac mai bine treaba folosind atitudinea mentală a muzicienilor”, povesteşte Fabbri, care a şi dezvoltat modele de training. „Acest model pe care îl folosesc l-am dezvoltat acum 5-6 ani, când mi-am terminat activităţile de director. Mi-au rămas aceste cunoştinţe, această experienţă, despre legătura dintre muzică şi management, toate tehnicile studiate şi aplicate pentru rezultate. Puteam să le împărtăşesc cu alţii. M-au invitat la o conferinţă, din întâmplare şi aşa a început această etapă. Acum asta e activitatea mea principală – merg la multe conferinţe, workshopuri, meetinguri de companii”, spune Fabbri.
Muzica te poate ajuta să înveţi să faci afaceri, spune convins muzicianul trainer. „Anotimpurile lui Vivaldi se cântau acum 300 de ani, dar acest produs e încă pe piaţă; sunt oameni care plătesc să meargă la concert, care cumpără CD-uri. Pentru un antreprenor e interesant. Adică să creezi un produs care să stea pe piaţă 300 de ani e ceva interesant. Încep cu analogia asta şi le captez atenţia”, arată trainerul.
Un lider, un manager, un antreprenor pot aplica în economie un sistem de gândire folosit în domeniul artistic. Ce lecţii se pot învăţa din muzică, pentru a fi aplicate în economie? „Atenţia de a conecta mereu atitudinea raţională cu cea emoţională. În Educație, în economie, emoţia e văzută ca ceva ce trebuie înlăturat, fiindcă ar fi periculoasă. Emoţia e foarte puternică, dacă e folosită corect, ea poate deveni o unealtă foarte puternică pentru rezultate mai bune. Se poate face asta folosind tehnici şi strategii care se utilizează și în muzică – cum se face legătura dintre raţional și emoţional, minte şi inimă, dreapta și stânga? Nu poţi cânta muzică fără aceste conexiuni. Uneori putem avea rezultate de mare virtuozitate când reducem la tăcere partea raţională. Un exemplu: cântatul la pian. Nu e posibil să cânţi la pian cu partea raţională, te miști prea lent. Nu îi spui degetului: acum e rândul tău, acum al tău. Acesta e un model ce poate funcţiona în business”, susține Fabbri.
Muzica e folosită și în anumite terapii. „Predau cursuri despre terapie prin muzică, dar eu mă ocup doar de teme legate de muzică și compoziţie; nu sunt terapeut. Dar îi văd pe colegii care fac asta – terapie prin muzică – și au rezultate. Muzica e folosită în afecțiuni ca Parkinson, Alzhaimer, după atacuri cardiace, în cazul bolilor cardiovasculare, când e vorba de recuperare sau când trebuie să recuperezi mişcarea, abilitatea de a merge. Poţi avea rezultate mai bune şi mai rapide dacă atunci când mergi asculţi muzică. Sau dacă ai probleme la degete, paralizie, după un atac cerebral – în loc de simple exerciţii fizice, se poate cânta la claviatură și recuperarea e mai rapidă, pentru că activezi şi partea emoţională. Asta e ceva ce doar muzica poate aduce. Muzica nu e o „cheie de aur”, nu poate să rezolve orice. Dar există lucruri care se pot remedia. La copii cu autism iarăși se folosește terapia prin muzică sau în cazul dislexiei. Vedem multe rezultate și suntem încurajaţi să continuăm aceste cercetări care sunt foarte la început. În trecut, se obişnuia să se folosească muzică în terapie. Muzica poate fi folosită ca suport. Dar care e muzica potrivită pentru o temă specifică? Aici e viitorul cercetărilor. Când, în trecut, grecii aveau un bolnav, îl puneau în mijlocul unui cerc de oameni care cântau. Ce cântau? Nu ştim. Poate era ceva util pentru o anumită problemă”, spune Fabbri.
„Mereu sunt cercetători care încearcă să facă un playlist, la cursul meu am o lecţie care urmărește legătura dintre muzică şi unele stări emoţionale – depresie sau opusul. Dacă eşti depresiv, nu ascuţi muzică tristă. E un punct de pornire. Dacă eşti supărat, dacă te învinovăţeşti de ceva, care e muzica potrivită? Muzica nu e împărțită doar în niște stiluri, muzica e compusă într-un fel, cu o anumită armonie, cu un anumit timbru. Poţi ajunge să faci clasificări. Ca să fie relaxantă, muzica trebuie să fie lentă, să fie interpretată cu un anumit instrument, de exemplu cu vioara. Dar aici e de cercetate – poate putem ajungem la ceva similar cu un medicament, care e alcătuit din anumite componente”, crede Fabbri.