Arhiva zilnicăMay 14, 2017

A fost fabrică de spirt, ulterior secție de producție a coniacului. Apoi depozit. Acum e închiriat mai multor entități și este de vânzare. Timp de trei zile, însă, peste 30 de actori din Cluj-Napoca, provocați de Asociația Urbannect, a transformat locul – botezat H33 – în spațiu pentru creativi. Cei circa 2800 de mp cunoscuți ca fostul depozit Prodvinalco au fost reconvertiți și populați cu teatru, cu expoziții, cu instalații, cu show-uri de pictură cu lumină, de pictură pe zid, video mapping sau cu muzică. Următorul test – mai mic – va avea loc de Zilele Clujului (25 – 28 mai) când, de asemenea, sunt programate evenimente în fostul spațiu industrial situat pe Horea nr. 33.

Despre fostul spațiu industrial de pe Horea nr. 33, arhitectul Dan Clinci de la Asociația Urbannect spune că a încercat să stoarcă tot ce poate privind istoria sa, în așa fel încât transformarea temporară să fie autentică și să păstreze memoria locului. “A fost fabrică de spirt până în 1932 deținută de un evreu, apoi monopolizată de stat înainte de comunism când s-a pus monopolul pe alcool și tutun, MAT-ul.  Apoi a funcționat ca secție de producție a coniacului. Prodvinalco făcea aici coniacul Țărăncuța, în sticla specială, însă a desființat această secție după de Sticla Turda s-a prăbușit. Ulterior desființării, spațiul s-a folosit ca depozit iar acum este închiriat”, a explicat Clinci la începutul unui tur prin curtea generoasă a spațiului reconvertit și botezat H33.

Noul nume stă scris și la intrarea “gaură” de pe strada Horea. În spatele curții funcționa secția de producție, în dreapta era spațiul de îmbuteliere a coniacului, iar în pivnița subterană generoasă se ținea coniacul la învechit și funcționa și o sală de protocol. Se lua distilat de vin din podgorii, era adus aici și pus în budane (butoaie verticale de 6000 de litri), apoi se ducea în subsol pentru învechit, se mai adăuga vanilie și se îmbutelia în cală.

Spațiile au mai păstrat urme din vechea activitate, însă erau într-o stare jalnică. Cele mai curățele au fost luate cu chirie. În fostul spațiu de îmbuteliere este un atelier de tapițerie, sunt depozite de construcții, funcționează firma de teambuilding-uri Outdoor4u dar și asociația Urbannect sau chiar Jazz in the Park are aici un mic depozit.

“Tot spațiul de aici era în părăsire completă, cu toate geamurile sparte, în care ploua, pe jos erau bălți, curgea apă de pereți, era mucegai, e greu să-ți dai seama cât de mizerie era înainte să-l curățăm. Văzându-l era extraordinar de tentant, mai ales că Urbannect are această preocupare de reconvertire a spațiilor inerte pentru că ele pot fi folosite ca spații culturale între bucata de viață dintre cele două folosiri. Ăsta a fost depozit de coniac și va fi știu eu ce. Între timp, vrem să demonstrăm că pentru oraș utilizarea acestor spații este nemaipomenit de valoroasă pentru că ele înainte de a deveni o locuiță pentru 50 de familii pot aduce orașului o anumită culoare. Ca să pregătim spațiul a fost o muncă spectaculoasă. Am invitat operatori culturali, le-am arătat locul. Unii aveau idei, alții au zis că e prea anost spațiu. Așa am adunat 36 de entități și am început munca”, rememorează arhitectul rețeta temporarului H33.

Hala mare a fost transformată de asociația Niște Oameni în sală de spectacol și aici a avut loc reprezentația
Urletul de Allen Ginsberg cu Ionuț Caras, Vasile Gherghel, Călin Torsan, susținută de cercul donatorilor creat de Niște Oameni. “Ambiția lor a fost nemărginită. Au reușit să facă dintr-un amalgam de lemne, mizerie, mucegai, o minune. S-a folosit pentru mobilier și o fostă cafenea depozitată aici, iar capacele de la budanele de coniac s-au pus ca mese. Spectacolul a fost impresionat, s-a jucat cu sala plină”, a mai spus Clinci.

În spațiile anexe halei s-au pus hinte, se pune și muzică în depozitul mare pentru că este un spațiu potrivit și nu se aude la vecini. Printre mesele rosii de cafenea sunt suspendate și caiace ale celor de la Outdoor4U, e inclus și un fiat antic a lui Sebi Crucin. “Mașina bogătașilor. După război erau Fiaturi 600, VW-uri. Cei de la partid aveau Volga. Pe asta doar medicii și-o permiteau. Sebi Crucin e unul dintre activii clujului în zona organizării de evenimente”, mai adăugat arhitectul. 

În curte, în sala de tehnică a coardă a celor de la Outdoor care poartă tot marca Kero s-a instalat o expoziție cu fotografii din Samothraki care cuprinde imagini din Grecia de la excursiile active organizate de aceștia. 

În pivnița depozitului s-a intenționat amenajarea unui muzeu al depozitului cu elementele din epoca de producție a coniacului – dulapul de haine, ușa veche, cepuri de butoaie, cercuri de butoaie, etc – ca vizitatorii să intre în armosferă.

 

“Încă n-am reușit, dar suntem un lucru. Am conservat descoperirile la intrarea în pivniță. E wow acest spațiu de la subsol. Podeaua era roșie și de o parte și de alta erau butoaiele. Am curățat-o și am făcut expozițiile – fotografie de arhitectură de Laurean Ghinițoiu, sculptură de Balla Csaba, machetele anului trei de la arhitectură, pictură de Alina Firică, piese de mobilier de la Șezi. Spațiul în sine este un exponat pe care am vrut să-l arătăm. În fosta sala de protocol a partidului am pus și expoziția studenților arhitecți de la ASTA privind propriile lor proiecte de reconversie urbană – parcul este, grădina boema. Avem și o instalație luminoasă care interacționează cu vizitatorii. Într-o altă galerie cu luminițe este expoziția lui Dan Coroian, artist care acum este în Noua Zeelandă și care are pasiunea să fotografieze păpuși sinistre”, mai spune ahitectul ghid. 

Păpușile lui Coroian privesc din ferestre către vizitatori. “Avem o pasiune comună pentru fotografiat păpuși Lui îi place Clujul unde vine câtre trei luni și stă. Am discutat să expună. Și așa am legat și unde. Cu asta a început”, a mai dezvăluit Clinci. În mijlocul sălii cu păpuși s-a păstrat o masă pe care câteva descoperiri marchează vârstele locului. Un homless își avea cuibul aici și de la el a rămas un rucsac vechi, un penar de fetiță cu cesuleț, compas, probabil furat, un portofel. De asemenea, o altă încăpere vecină a fost păstrată ca martor. “Aici n-am curățat. Am lăsat spațiul ca o lucrare în sine unde să simți toate vârstele depozitului. Fișe de magazie, uși de vizitare butoaie, cercuri”, a mai precizat ghidul.

Doar partea din dreapta a pivniței a fost curățată. Cea din stânga a rămas încă în starea de dinainte. Bugetul primit de Urbannect de la primărie a fost mic, aceasta fiind una dintre explicații. “Am fost bucuroși că l-am primit pe proiectul Orașul Vizibil și l-am adus aici. Am cumpărat materiale, ne-a ajutat primăria la curățenie. E mare lucru. N-am apucat să cutățăm tot. În partea din stânga a pivniței a rămas exact cum era. Aici am făcut un work-shop de light and painting”, continuă justificările.

H33 e demonul prind care Urbannect are speranța că va stârni imaginația și altor creativi. În curtea spațiului, în zona sopronelor amenajate cu mese și fotolii din paleți marca Urbannect sau hinte Blajin stă directorul Centrului Cultural German, Ingo Tegge. Se uită în sus și e fascinat. Pe calcanul din curtea H33, artiștii stradali Kero Zen si Raw Cocu l-au imortalizat pe Omul Mico și Macro Cosmos. O pictură murală de 300 de metri pătrați. “Wow, cea mai mare din România?! E spectaculoasă”, spune Ingo care se mai interesează în cât timp a fost realizată. “Trei zile de muncă continuă? Cred a fost dificil să se urce acolo”, mai completează.

Ștefan Teișanu, directorul Centrului Cultural Clujean, asociația care continuă proiectul pierzător de Capitală Culturală Europeană al Clujului, intervine la finalul ghidajului prin H33 ca să sublinieze că spațiul are potențialul de a deveni Fabrica de Pensule 2. “Cei de la Prodvinalco ar trebui să fie conștienți că pot reveni și ei spre comunitate punându-i la dispoziție acest loc”, adaugă Teișanu.

Studenții arhitecți au cartat H33 și au marcat preferințele publicului pentru spațiul cu cel mai mare potențial

Reconversii temporare a unor spații industriale sau a unora nefolosite din oraș s-au mai tatonat. În 2015, în anul Capitalei Europene a Tineretului, s-a incercat mutarea artiștilor stradali în fosta fabrică de pâine de pe strada Traian. Aici s-a organizat un eveniment, cu muzică, pictură pe ziduri și faianță din interior, teatru ZUG.zone, însă artiștii sub bagheta lui Kero n-au reușit să se înțeleagă cu proprietarul spațiului ca în acesta să se permanentizeze cu chirie o galerie a artiștilor stradali Launloc.

DETALII: FOTO/VIDEO “Launloc” într-o fostă fabrică: galerie de artă stradală, alături de teatru şi muzică

O altă încercare s-a făcut cu gara mică, aflată în proprietatea Regionalei CFR. Pictorul Ștefan Botiș a făcut anul trecut o săptămână de evenimente culturale cu finanțare în cadrul proiectului de bugetare participativă susținut de Primăria Cluj din 2015.

DETALII: Cum arată gara mică transformată temporar de artiști clujeni în galerie neconvențională de artă

Asupra potențialului gării mici a tras un semnal de alarmă cu evenimente Scena Urbană (inițiativa Ordinului Arhitecților din România – Filiala Transilvania). Apoi Primăria a revendicat spațiul ca să fie parte a viitorului Centru de Artă Contemporană pe care l-a avut ca deziderat în dosarul de candidatură la titlul de Capitală Culturală Europeană. Deocamdată gara mică a rămas tot la CFR.

Citește și:

VIDEO Fost spațiu industrial devine loc de evenimente culturale

Ce evenimente mai au loc în 14 mai la H33

WORKSHOPURI

Lightpainting, Duminica 14 mai, ora 18.00: Workshop de fotografie coordonat de Ciorchin

Cartarea senzorială, o documentare a spațiului efemer – workshop de analiză a evenimentului coordonat de E.A.S.A.- European Architecture Students Assembly

Traista Urbană – Workshop coordonat de Grupul de voluntariat “Impact” a liceului O. Ghibu din Cluj

Workshop imprimare tricouri – Outdoor 4U

Workshop de pictat obiecte

CONCERTE

ElectroShow, Duminica 14 mai, ora 20.00 – electro-music and analogic video projection cu Men-D și Cătălin Bocârnea

DJ Set cu Thufir

sursa foto: hotnews.ro

Nicuşor Dan a declarat  la finalul Congresului partidului care a avut loc la Cluj-Napoca între 12 și 14 mai că USR intenționează să pregătească în 2018 un Guvern din umbră și un program politic complet pentru România, ca să fie pregătit de următoarele alegeri.

Reales președinte al partidului, Dan a menționat că vrea să creeze respectiva structură cu oameni din partid dar și din exteriorul formațiunii, persoane competente. După ce a fost criticat de unul dintre contracandidații la șefia USR, deputatul de Cluj Emanuel Ungureanu că a refuzat discuțiile privind cooptarea în partid a lui Dacian Cioloș, Nicușor Dan s-a arătat mai deschis. Întrebat dacă Dacian Cioloş ar putea conduce acest guvern din umbră al USR, Nicuşor Dan a răspuns ”inclusiv”.

”La sfârşitul anului 2018 trebuie să venim cu un guvern din umbră, când USR va lua această decizie se va uita în interiorul său şi exteriorul său la persoanele cele mai competente. Am propus şi voi milita ca în Biroul Naţional să fie respectat un calendar de un an şi jumătate pentru elaborarea unui program politic complet al USR pentru România. La sfârşitul acestui proces, vom selecta dintre toţi oamenii care au participat la dezbaterea pe program persoanele cele mai competente pentru fiecare domeniu şi persoane pentru primul-ministru. În dezbaterea pe program vom invita oameni din societate care cunosc diferitele domenii şi în componenţa acelui guvern din umbră pe care propun să îl anunţăm, nu excludem să avem oameni din exteriorul USR. Dacian Cioloş nu este exclus”, a declarat la Cluj Nicușor Dan, citat de Mediafax.

 

O viață de film am avut Eu, Paneth Farkas. Sunt descendent al unei familii de rabini din Alba Iulia, fiului unui croitor sărac și am încercat să cuceresc lumea.

Le-am dat cu flit fasciștilor, evadând de câteva ori miraculos din trenurile morții care duceau la Auschwitz. Sunt primul român ajuns în Cartea Recordurilor și unul dintre cei mai titrați antrenori din toate timpuruile, din orice disciplină sportivă. Am creat cea mai impozantă echipă de club românească. În fond, sportul m-a făcut om și sportul m-a salvat când nu mai era nimic de salvat.
Am fost unul dintre sportivii ocrotiți cu înverșunare vecină cu nebunia de Iuliu Hațieganu, care mi-a transmis, în timpul unui prânz în centrul Clujului că „Munca și talentul te vor răsplăti în viață. Abuzurile sunt trecătoare și nu definesc spiritul uman. Privește înainte cu încredere”. Mesajul profesorului m-a călăuzit îngerește.

Dragii mei prieteni,

Astăzi, pe pământ, aș fi avut 100 de ani, dar Dumnezeu mi-a rezervat un loc la dreapta sa în urmă cu ceva vreme. Mi l-a păstrat, cu toate că în trecut l-am renegat, l-am urât și l-am blestemat. Mi-am spus mie că nu e posibil ca El să existe. Dar există și are grijă de noi toți.

Am văzut, de aici, de sus, cum evoluează lumea, cum uitați, fie și să vă mai interesectați privirile, să vă zâmbiți și să vă bucurați îmrepună pentru micile plăceri ale vieții. Pentru că gesturile pe care voi le considerați insignifiante, au cea mai mare însemnătate.

Am fost un copil sărac. Tatăl meu provenea dintr-o familie de rabini, familia Paneth stabilită de prin secolul 18 în Transilvania, dar el a ajuns un simplu croitor cu o nevastă, mama mea Hanni și patru copii, între care și eu.
Am venit pe lume-n 17 martie 1917, exact în casa în care familia mea locuia în chirie în centrul orașului. Am urmat școala evreiască pentru că tata Josef visa să ajung rabin, la fel ca rudele mele îndepărtate, însă am renunțat și m-am înscris la licelul Angelescu, chiar de lângă casa. Copilăria însemna pentru mine sport: vara ping-pong și fotbal cu o mingea din ciorap, iar iarna patinaj. Când am făcut 11 ani, am ales ping-pong-ul. Până atunci exersasem pe masa croitorului Frederich,vecin cu noi. Era o masă din lemn, simplă, iar fileul era tot o bucată din lemn. M-am supărat teribil când a venit iarna și-a pus tot pe foc. Apoi am exersat în vecini, la o colegă dintr-o familie bogată, care avea chiar masă de ping-pong în casă. M-am înscris la clubul sportiv de tenis de masă și i-am zis mamei într-o zi că atunci când voi fi mare, voi fi un sportiv important și că voi cumpăra o casă mare. Ea și tata, plus frații mei vor avea tot etajul, cu tot cu baie incorportată, nu ca și acum, când trebuie să ne deplasăm în curte, iar eu voi sta jos, la parter.
Mama glumea, că era bolnavă, o supăra teribil o spondiloză:
– Tocmai cu boala mea mă pui la etaj?
– Nu, atunci vă pun la parter și stau eu la etaj.
– Știi ceva, băiatul mamii, nu-mi trebuie nimic, numai să crești mare, să fii cinstit și muncitor, nu cumva să ajungi o haimana! Tata mă sfătuia și el: Să fii totdeauna demn, să nu te lași călcat în picioare. Să nu faci politică, să nu minți, să fii corect.”
Vorbele lor mi-au încălzit mereu sufletul.

Când n-aveam nici măcar 19 ani, făceam parte din echipa națională de ping-pong. Era în primăvara anului 1936 și cu ajutorul formidabilului om, profesor și mentor Iuliu Hațieganu, un efervescent susținător al sportului, am reușit să plec în Cehoslovacia la Campionatul Mondial. Profesorul a achitat împreună cu alți priteni de-ai săi o garanție de 100.000 de lei statului român că mă voi întoarce în țară.

Eram eu și colegii mei,Victor Vladone, Marin Goldberger, Pop Pitu și Diamandstein Erwin.
Am făcut 2 zile până la Praga și-am dormit pe plasa de bagaje, dar cu toate astea, drumul mi s-a părut că a trecut cât de cât repede.
Eram săraci toți și îmbrăcați modest. Doi dintre noi nu aveam haine de stradă, dar ne-am ajutat între noi. Îmi aduc aminte că purtam o pereche de pantofi de la șeful meu Hoffman, un pantofar pentru care munceam. Nici echipamente sportive nu aveam și le-am împrumutat toți de la echipa popicarilor UAC.
Pe 11 martie eram la Praga, iar în gară ne-a întâmpinat un oltean, pe românește:
„Bine ați venit, frații mei dragi!” Era căsătorit cu o cehoaică și stătea acolo de câțiva ani.

Tot atunci am participat la un antrenament comun și am vizitat locul unde a fost programat campionatul -la al patrulea etaj, dar nu cum ați crede la înălțime, ci în adâncime. Această sală denumită Lucerna putea cuprinde peste 2000 de spectatori… La cină fiecare națiune avea locuri marcate cu fanioane naționale.
Nu pot uita eleganța reprezentantivelor Ungariei, a Statelor Unite, a Angliei. Erau toți îmbrăcați în frac sau smoching ca la o recepție la ambasadă. Cu aspectul nostru modest, am rămas mai neobservați.

Pe 12 martie, înt-o zi de joi, a început concursul, iar noi am intrat în competiție vineri, 13. Vă dați seama? Cât noroc pe noi.
Am spulberat Ungaria cu 5-0, Ungaria, campioană mondială de opt ori din nouă ediții disputate. Publicul a intrat pe teren, ne-a purtat pe brațe precum niște eroi. Batem apoi Franța, iar apoi jucăm cu Polonia, iar eu îl întâlnesc pe Ehrlich. Meciul acesta stabilește un nou record. Primul schimb de mingi durează două ore și 15 minute, peste 10.000 de lovituri.


Eu jucam în cămașă și pantaloni lungi, dar pe mine cu greu m-ar fi primit spectator la Operă. Eram atât de sărac, că nu am avut bani nici pentru o pereche de pantofi calumea. M-am încălțat cu tenișii mei vechi, rămași prea mici, iar în dreptul degetului mare am tăiat o gaură așa încât am reușit să încap în ei. Arbitrul a cerut să fie schimbat, nu ma rezista. După 4 ore și jumătate am fost învins. Oamenii au fost și la film, s-au întors și noi încă jucam prima minge. În sală se terminase și cel de-al 12-lea meci și la noi era 1-0 în primul set. Am dat jos 5 kilograme atunci, știu că eram foarte slăbit de ziua mea, care era pe 17 martie.

Am pierdut finala cu Liebster, din Austria, și am vrut să mă omor. România, țara noastră, a ieșit vicecampioană mondială pe echipe.

Meciul meu cu Elrich schimbat definitiv regulile din tenisul de masă. Până în 1936 fileul avea 17,25 cm, iar durata unui meci era nelimitată. Imediat a fost coborât la 15, 25, iar limita de timp a fost fixată la 3 seturi și 100 de minute. Din 1963 s-a hotărât ca durata unui set să nu depășească 15 minute.
Scopul meu a fost mereu să reprezint cu mândrie țara, România și ne-am bucurat precum niște copii când am văzut cu câtă dragoste am fost întâmpinați în Cehia. Dar totul avea să țină relativ puțin….

În 1940 s-a dat Dictatul de la Viena, acel pact încheiat la 30 august prin care România a fost silită să cedeze aproape jumătate din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei hortyste. Un act impis de Germania Nazistă și Italia fascistă.

În 1942, pe 25 noiembrie, am fost deportat la Ferneziu, la Baia-Mare, într-un detașament de muncă forțată. Eram evreu, familia mea era evreiască. În 43 m-au deportat într-un lagăr din Ucraina, apoi la Cracovia. Auzisem că mergem la moarte sigură, era un polonez cu noi în tren care evadase din lagăre și ne-a zis: vedeți că dacă nu fugim, murim. Ne ucid pe toți.
„Pe când trenul ce ne ducea în deportare prin Cehos­lovacia, la Eperyes, am sărit din vagon. Aproape să fiu împuşcat. M-am ascuns în Munţii Preso­vului, am trecut în Ungaria prin Galanta, am ajuns până la Buda­pesta. Aici am fost ţinut ascuns de trei oameni minu­naţi, care şi-au riscat pro­pria viaţă. Dar lângă gara Keleti m-au prins din nou. Până la biserica Evrei Nyiregyhaza nici nu s-a oprit transportul deţi­nu­ţilor. Aici am fost din nou închis în ghetou, de unde iarăşi am evadat. M-au prins încă o dată şi închipuiţi-vă de cât noroc ai nevoie pentru a rămâne în viaţă, nici acum nu m-au îm­puşcat. Evadări, ares­tări, aşa am ţinut-o până în 1945, când am ajuns din nou la Buda­pesta, dormeam în casa scărilor, mă ascundeam, ca să nu mor de foame scotoceam în gunoi.”

La Budapesta ninge ca într-un basm spus în copilărie de părinți, dar aici nu e nimic fermectător. Ești în plin război, în cel mai mizerabil din câte-au fost până atunci.Ieși, pe furiș, dintr-o ascunzătoare și îi vezi pe soldații Crucilor cu săgeată cum îți ucid camarazii printr-o cruzime de neimaginat. Îți vezi cel mai bun prieten cum e legat, în mijloc, de alți doi tovarăși de-ai tăi, e împușcat, iar purtătorii de uniformă îi azvârle în Dunăre și se amuză cum greutatea celui din mijloc îi duce și pe ceilalți doi la fund, înnecându-i.
E atât de lugubru și stai să reflectezi cum o ființă dată de Dumnezeu pe acest Pământ e capabilă de asemenea fapte. Ș-atunci îți revin pe retină toate fețele celor dragi, deși ești conștient că este foarte posibil să nu-i mai vezi niciodată. Te gândești la tatăl tău care-a murit în 44, bătut de alte bestii. Apoi la mama și la surorile tale, cu care împărțeai fiecare felie de pâine și ai da orice ca să mai stai preț de câteva secunde, și te rogi la divinitate să scape din locul de unde nu se scapă niciodată: lagărul de concentrare nazist. Ai în minte ultima conversație pe care ai purtat-o cu fiecare în parte. Știi că au fost deportați cu toții, dar tu încă trăiești și asta înseamnă că destinul ți-a pregătit altceva. Și te gândești iar la vorbele tăticului Iosi. „Tu ai mai mult noroc decât minte”.

Și chiar așa a fost. Pe mine m-a salvat un căpitan din armata sovietică, şi el evreu, care m-a transformat într-un soi de ordonanță. Apoi, cu un tren de răniţi, am ajuns la Cluj și am aflat ceea ce știam deja. Și anume că întreaga sa familie a fost ucisă de nazişti. 64 de membri, toți uciși.

Am încercat să-mi refac viața. Prin ceea ce am trecut nu poate înțelege decât acela care a trecut prin asemenea trăiri. Am mai jucat ping-pong, apoi am încercat să-i învăț pe alții să câștige. Am antrenat naționala, am luat titluri mondiale, elevii mei au luat titluri mondiale, am antrenat-o pe CSM Cluj, cea mai mare echipă din tot sportul românesc, multiplă campioană europeană. Ceea ce Dumnezeu mi-a luat pe de o parte, a încercat să-mi ofere pe cealaltă.
Vă îmbrățișez pe toți.

Umilul vostru camarad, Paneth Farkaș.

Carieră

În cariera sa de jucător de tenis de masă, Paneth Farkas a câștigat Cupa Romaniei (în 1935 și 1947), 9 titluri de campion național în probele de echipe, la “dublu barbați” și “dublu mixt”, precum și numeroase titluri de vicecampion la “simplu”. În perioada 1934-1954, a fost selectțonat, de mai multe ori, în echipa nationala. În această postură, cucerește – la numai 19 ani – medalia de argint, în proba de echipe (alături de V. Vladone și M.V. Goldberger), la Campionatele Mondiale din 1936, de la Praga. Era prima medalie obținută de tenisul de masă românesc. De numele si contributia antrenorului Farkas Paneth se leaga cucerirea a 16 titluri mondiale si 32 de titluri europene (la seniori si juniori). E antrenor al lotului naţional din 1949 când era încă jucător activ, până în 1981. O antrenează pe C.S.M. Cluj (din 1960-1986), iar cu sportivii de la CSM a cucerit 130 de titluri naţionale (individuale şi pe echipe) şi 5 ediţii ale Cupei Campionilor Europeni. Sub conducerea sa, CSM Cluj ia 21 de titluri naţíonale dintre care 16 consecutive, dominînd timp de un sfert de secol întrecerea internă. A participat ca antrenor al loturilor naţionale ale României la 19 campionate mondiale, iar sportivii antrenaţi de el au cucerit 16 titluri mondiale și 32 de titluri europene

În 1951 i s-a acordat titlul de Antrenor emerit. În 1936, prin Înalt Decret Regal, a fost decorat cu Medalia “Meritul Cultural” pentru Sport clasa a II-a.

Federatia Internationala de Tenis de Masă i-a decernat în 1993 cea mai inalta distinctie, “ITTF Merit Award”. În anul 2000, i s-a conferit Medalia nationala “Pentru Merit” clasa a III-a. Se stinge din viață pe 23 iunie 2009, în Cluj-Napoca.

sursa foto: Facebook

Președinte al partidului Uniunea Salvați România a fost ales tot Nicușor Dan. Acesta a primit 173 de voturi din 251 și a fost reconfimat în fruntea USR în cadrul Congresului Național al partidului care are loc la Cluj-Napoca.

Deputatul clujean Emanuel Ungureanu s-a clasat al doilea în competiţia pentru postul de preşedinte, cu 61 de voturi. Consilierul parlamentar Şerban Marinescu a obţinut 14 voturi, iar Cornelia German, trei.

Ca vicepreşedinţi au fost aleşi preşedintele USR Cluj, Elek Levente, Vlad Alexandrescu, deputatul Ion Stelian, deputatul Dan Barna, deputatul Ionuţ Moşteanu, deputatul Cristian Seidler, iar pentru a şaptea poziţie de vicepreşedinte Cristian Ghinea şi Raluca Amariei, preşedintele USR Sibiu au obţinut acelaşi număr de voturi, 143.

Tot în Biroul Naţional au mai fost aleşi Clotilde Armand (consilier sector 1), Cătălin Drulă (deputat USR Timiş), Cristian Ghica (senator USR Bucureşti), Chereji Florin Silviu (membru USR Cluj), Cornel Zainea (deputat USR Ilfov), Claudiu Năsui (deputat USR Bucureşti), Radu Mihail (senator USR Diaspora,)Florina Presadă (senator USR Bucureşti), George Ţăranu (membru USR Iaşi), Ion Voinea (membru USR Bucureşti), Arsu Alin Ionuţ (consilier local USR Bucureşti).

Pe locul 20 ca număr de voturi, ultimul eligibil pentru un post în BN, s-au plasat la egalitate Dan Ivan, preşedintele USR Maramureş, şi senatorul George Marussi, cu 112 voturi fiecare.

Votul să fie reluat, duminică, la sediul USR Cluj, doar pentru cele două poziţii. Cel care va pierde dintre Ghinea şi Amariei va rămâne doar cu funcţia de membru al Biroului Naţional, iar pierzătorul dintre Ivan şi Marussi nu va mai intra în noua conducere a USR.

Update

Deputatul USR Cristian Ghinea, fost ministru al Fondurilor Europene în Guvernul Cioloş, a pierdut duminică dimineaţă, în urma votului de baraj, funcţia de vicepreşedinte al partidului în favoarea preşedintei USR Sibiu, Raluca Amariei. Ghinea va rămâne membru în conducerea centrală a formaţiunii. Ultimul loc de membru simplu  în Biroul Naţional al USR a fost câștigat de Dan Ivan, preşedintele USR Maramureş.

viewscnt

by -
0 379

Concursul a fost câştigat de Portugalia reprezentantă de cântăreţul Salvador Sobral cu melodia „Amar Pelos Dois”. România, reprezentată de Ilinca şi Alex Florea, cu melodia „Yodel It!”, s-a clasat pe locul 7, obţinând un scor mare din partea publicului.

Reprezentanţii României au intrat în concurs pe cea de-a 20-a poziţie şi au interpretat melodia ”Yodel It!”.

Salvador Sobral, câștigătorul,  a interpretat melodia ”Amar Pelos Dois”. Pe următoarele două locuri în clasament s-au situat Bulgaria, cu 615 puncte, şi Moldova, cu 374 de puncte.

Rezultatul concursului a fost decis prin votul publicului şi cel al juriilor de specialitate, în egală măsură. Juriile au votat vineri, în timpul repetiţiei.