VIDEO Povestea de iubire dintre Maria Tănase și Constantin Brâncuși, premiera mult așteptată pe scena Teatrului Maghiar din Cluj

ActualitateCulturăTop News by Laura Dobre - oct. 07, 2026 0 5

S-a stat la coadă pentru romanță. „Maestrul și Măiastra”, spectacol prezentat marți seara în premieră la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, a adus în fața publicului povestea unei posibile iubiri dintre legendarii români Maria Tănase și Constantin Brâncuși, într-o întâlnire între romanță, operă, teatru și universul artistic brâncușian.

Spectacolul este parte a proiectului „Romanța unește”, coordonat de Péter Kölcsár. Realizat în Anul Brâncuși, acesta imaginează o poveste de iubire între Maria Tănase și Constantin Brâncuși. Kölcsár a subliniat încă de la început că nu știm cu certitudine dacă o asemenea poveste a existat și că spectacolul nu își propune să transforme ipoteza în adevăr istoric: „Suntem în Anul Brâncuși și spunem o poveste de iubire. Nu spunem că acesta este adevărul, ci spunem o poveste prin care sper să vă identificați”.

Dincolo de poveste, „Romanța unește” este și un demers de recuperare și readucere în atenția publicului a unor valori culturale și a unui patrimoniu muzical care riscă să rămână tot mai puțin prezent în viața generațiilor de astăzi. Interesantă este tocmai abordarea interdisciplinară: teatrul, muzica clasică, romanța și elementele biografice se întâlnesc într-o construcție artistică unitară.

Péter Kölcsár a invitat publicul nu doar să asculte, ci să „asculte activ”, pentru a descoperi mesajul din spatele muzicii. Romanța devine astfel elementul care unește lumi artistice diferite – muzica, sculptura și teatrul – și aduce împreună artiștii și publicul în jurul aceleiași povești.

Iulia Merca și Sorin Lupu, în rolurile principale

Maria Tănase a fost interpretată de mezzosoprana Iulia Merca, iar Constantin Brâncuși de tenorul Sorin Lupu. Prin jocul lor, cei doi au construit treptat apropierea dintre personaje. Gesturile, privirile, tăcerile și dialogul au sugerat intensitatea unei posibile povești de iubire între doi artiști excepționali.

Scenografia a completat această construcție. În lumina difuză a scenei, aveai pentru câteva momente impresia că îl poți vedea pe Brâncuși chiar în atelierul său, printre formele și gândurile din care urmau să se nască operele sale. Dialogul dintre personaje a oferit, în același timp, chei de acces către universul creației brâncușiene. „Dumnezeu este pretutindeni. Iubesc tot ceea ce se înalță”, spune personajul Brâncuși. Într-un alt moment, ideea zborului revine: „Există oameni care nu vorbesc, ei zboară”.

„Tu ce faci?”, îl întreabă Maria. „Eu caut.” „Ce?” „Ceva ce nu poate fi prins în mâini. Poate ca un cântec sau poate ca o pasăre.” Sunt replici care duc spectatorul dincolo de biografie, spre câteva dintre temele esențiale ale universului brâncușian: zborul, înălțarea, căutarea și încercarea de a trece dincolo de materia lucrurilor. Sorin Lupu s-a transpus în personaj cu o expresivitate care nu a avut nevoie întotdeauna de cuvinte. Uneori, simpla sa prezență, postura sau tăcerea au fost suficiente pentru a sugera un Brâncuși absorbit de propria căutare.

Interpretarea Iuliei Merca a fost impecabilă. Apropierea de repertoriul Mariei Tănase este o provocare, tocmai pentru că vorbim despre un univers muzical și interpretativ atât de puternic asociat cu personalitatea artistei. Iulia Merca a reușit să o readucă în memoria publicului prin propria sensibilitate artistică.

Romanțele au răscolit sertarele memoriei

„Până când nu te iubeam”, „Vrei să ne întâlnim sâmbătă seară?”, „Bun îi vinul ghiurghiuliu”, dar și alte cântece au readus amintiri dintr-un timp în care această muzică se auzea în case și făcea parte din viața cotidiană. Unul dintre momentele de mare intensitate a venit odată cu întrebarea Mariei: „M-ai găsit?”. Răspunsul – „Dor” – a concentrat în numai câteva secunde o bună parte din emoția pe care spectacolul a construit-o până atunci. Poate tocmai aici se află una dintre reușitele proiectului: romanța nu este expusă ca o piesă de muzeu, ci readusă pe scenă ca emoție vie. Iar întâlnirea dintre cântec și sculptură capătă, spre final, una dintre cele mai frumoase formulări ale spectacolului: „Zborul și cântecul nu se vor despărți niciodată”.

Spectacolul „Maestrul și Măiastra” își va continua parcursul, urmând să fie prezentat în mai multe orașe din țară.

Nici un comentariu