Un secol de teatru românesc la Cluj, între „Scrisoarea pierdută”, cenzură și teatrul contemporan / Expoziție cu afișe, fotografii și caiete-program la Teatrul Național
Cultură by Actual de Cluj - oct. 07, 2026 0 11
Cum s-a schimbat teatrul clujean în ultimul secol și ce spun spectacolele despre epocile în care au fost montate – o expoziție care reunește afișe, fotografii și caiete-program din arhiva Teatrului Național „Lucian Blaga” va încerca să răspundă acestor întrebări în cadrul celei de-a XV-a ediții a Întâlnirilor Internaționale de la Cluj.
Expoziția „Contraste repertoriale” va putea fi vizitată între 16 și 18 octombrie, în Foaierul Rang II al Teatrului Național. Curatorii sunt Emma Pedestru și Alexandru Ceban. ”Va include o selecție de materiale vizuale (caiete-program, afișe sau fotografii) menite să surprindă schimbările petrecute în politicile repertoriale și în modul de promovare al spectacolelor instituției noastre de-a lungul a zece decenii”, arată Pedestru pentru actualdecluj.ro.
Istoria repertoriului arată cât de diferite au fost alegerile de la o epocă la alta. „O scrisoare pierdută”, de exemplu, a fost montată pentru prima dată la Naționalul clujean în 1920, la scurt timp după inaugurarea teatrului românesc, și a revenit ulterior în repertoriu, inclusiv în 1950 și 1959. În anii ’70 și ’80, arhiva consemnează alături de clasici precum Shakespeare, Molière și Goldoni texte românești și contemporane, dar și autori precum Fernando Arrabal, Wolfgang Borchert sau Marin Sorescu. În 1978, de exemplu, erau montate „A treia țeapă”, de Marin Sorescu, și „Fluierul fermecat”, în timp ce în 1979 apăreau „Cum vă place”, „Afară, în fața ușii…” și „Hangița”. Un alt exemplu vine din repertoriul anilor ’80 și începutul anilor ’90, când în arhiva regizorului Mihai Măniuțiu apar spectacole precum „Macbeth”, „Viața e vis”, „Îmblînzirea scorpiei”, „Antoniu și Cleopatra”, „Lecția” și „Tulburarea apelor”, dar și „Emigranții” sau „Anunț la mica publicitate”.
În ce privește repertoriul de după 2000, într-un singur program din februarie 2010, Naționalul clujean avea pe afiș „Livada de vișini – o continuare”, „Mansardă la Paris cu vedere spre moarte”, „Slugă la doi stăpâni”, „Dansul morții”, „Chemarea lui Matei” și „Noaptea Walpurgiei sau Pașii Comandorului”. În aceeași perioadă apar în repertoriu și „Psihosis 4:48”, de Sarah Kane, „Cântăreața cheală”, de Eugène Ionesco, „Purificare”, de Sarah Kane, sau „Șefele”, de Werner Schwab.
Nu este prima dată când Teatrul Național folosește arhiva pentru a reconstrui istoria scenei clujene. La aniversarea centenarului teatrului românesc, în 2019, instituția a organizat expoziția „Plimbări printr-un secol de teatru clujean”, construită în jurul documentelor, gravurilor, fotografiilor, costumelor și înregistrărilor video. Expoziția urmărea inclusiv trecerea clădirii și a instituției de la administrația maghiară la cea românească și formarea primei echipe artistice românești.
Teatrul Național din Cluj a fost inaugurat ca instituție românească la 1 decembrie 1919, când pe scenă a fost rostit „Poemul Unirii”, de Zaharia Bârsan, primul director român al teatrului.
