VIDEO A murit Béla Tarr, legendarul regizor maghiar premiat la TIFF, în Cluj‑Napoca, anul trecut
ActualitateCultură by Actual de Cluj - ian. 06, 2026 0 88
Béla Tarr, unul dintre cei mai influenți regizori de cinema european și maestru al filmului contemplativ, a murit marți la vârsta de 70 de ani, după o boală lungă și serioasă, au anunțat surse oficiale și familia sa prin intermediul agenției MTI. Tarr s‑a stins din viață la 6 ianuarie 2026, lăsând în urmă o contribuție cinematografică deosebită care a marcat publicul și profesioniștii din întreaga lume.
Legendarul regizor Béla Tarr a primit Premieul pentru Întreaga Activitate la ediția din 2025 a festivalului de film Transilvania de la Cluj și a susținut un masterclass în fața tinerilor cineaști și a publicului prezent la festival.
AICI, un text cu dialogul pe care l-a purtat cu publicul TIFF în 2025:
La TIFF în 2025 au fost proiectate filme din plamaresul său. Echipa festivlaului a postat un montaj care sintetizează prezența sa la festivalul care are loc în Cluj-Napoca și a scris „ne rămând filmele lui și această amintitre”.
Béla Tarr și-a început cariera cu documentare despre oamenii obișnuiți din clasa muncitoare până să debuteze în lungmetraj, la doar 22 de ani, cu În sânul familiei (Family Nest, 1977), pe care l-a filmat în doar șase zile cu o echipă de actori neprofesioniști. Realismul social și critica politică vor caracteriza și următorul său film, Vagabondul (The Outsider, 1981), despre un violonist talentat care-și distruge viața prin comportamentul său iresponsabil, precum și Vieți prefabricate (The Prehab People, 1982), câștigător al unei mențiuni speciale la Festivalul de Film de la Locarno. Criticii i-au comparat de multe ori operele de început cu filmele în stil ciné-vérité ale lui John Cassavetes, deși regizorul maghiar a susținut că nu le văzuse niciodată.
Cu Almanahul toamnei (Almanac of Fall, 1984), Béla Tarr începe să-și consolideze stilul care ulterior i-a devenit trademark: cadre lungi, stilizate și poetice, o atmosferă apăsătoare, infuzată cu angoasă. În 1988, odată cu Damnare (Damnation) începe și colaborarea de lungă durată cu scriitorul László Krasznahorkai, împreună cu care va scrie scenariile următoarelor sale filme. Poate cel mai cunoscut film născut din acest parteneriat creativ este Sátántangó (1994), o capodoperă de 439 de minute pe care cinefilii hardcore prezenți la cea de-a șasea ediție TIFF au avut șansa rară de a o vedea într-o sală de cinema, pe peliculă. Despre Sátántangó, scriitoarea americană Susan Sontag a spus că e filmul pe care l-ar vedea cu plăcere în fiecare an.
Considerată de critici una dintre cele mai importante opere cinematografice ale secolului XXI, Armonii Werckmeister (Werckmeister Harmonies, 2000) a fost proiectat la ediția inaugurală a TIFF-ului din 2002 și o are pe generic drept co-regizoare pe monteuza Ágnes Hranitzky, cu care Tarr a lucrat încă de la primele sale filme. Împreună vor mai semna și Omul din Londra (The Man from London, 2007), în care joacă și Tilda Swinton și care a avut premiera în competiția Festivalului de Film de la Cannes, și Calul din Torino (The Turin Horse, 2011), distins cu Marele Premiu al Juriului la Festivalul de Film de la Berlin. Despre acesta din urmă, criticul A.O. Scott de la The New York Times a scris că „rigorile vieții te pot doborî. Rigorile artei pot avea efectul opus, iar Calul din Torino este un exemplu — unul extrem de rar în cinematografia contemporană — despre cum o operă ce pare construită pe negarea plăcerii poate, prin disciplină formală, integritate pasională și un dramatism înfricoșător, să genereze o experiență înălțătoare.” După cum a declarat încă de la începutul filmărilor, Calul din Torino este ultimul film al regizorului.
Sursa foto:TIFF/Facebook
