„Ne apropiem cu pași vertiginoși de un colaps total al civilizației”, îmi explică, pe un ton foarte calm (deși sună apocaliptic), bărbatul din fața mea. Numele lui este Dan Fofiu Sânpetreanu (45 de ani), locuiește în Cluj-Napoca, și, împreună cu soția lui, Adela (32 de ani), a decis să taie cordonul ombilical artificial care îi lega de corporații și supermarketuri și să trăiască în afara lanțului de consum din care faci parte de câte ori îți iei o pâine de la Mega.
„Sunt studii care susțin că trebuie să creăm în mediul urban faruri de supraviețuire, care să învețe oamenii cum să se descurce dacă n-au curent și gaz, cum să-și cultive hrana, cum să aibă acces la semințe în așa fel, încât să nu ajungă să se războiască unii cu alții pentru resurse. Oamenii or să-și dea în freză pentru ultima cutie de conservă de pe raft.”
Anarchy in Cluj, nu alta.
După ce am aflat că oamenii ăștia mănâncă aproape numai alimente din producția locală, își fac propria pastă de dinți și propriul săpun, se îmbracă doar de la second hand, consumă un minimum de energie și, în general, nu prea produc gunoi, pentru că totul se reciclează, am decis că trebuie să văd cam cum arată viața asta sci-fi pentru un bucureștean din Drumul Taberei. Mai ales că nici măcar de-o reciclare selectivă de bun simț n-am parte, că vine mașina de gunoi și aruncă toate containerele în aceeași grămadă.
Așa că, pentru trei nopți, am stat și eu la un loc cu ei, le-am mâncat mâncarea (vegetariană, desigur) și le-am folosit săpunul artizanal. Și n-o să mint, a fost mai ușor decât mă așteptam.
