Viața de chiriaș în Clujul de 5*, în toamna pandemiei
EconomieTop News by Kristina Reştea - oct. 22, 2020 0 2268
Ești student, absolvent sau angajat și te pregătești să te (re)instalezi în orașul universitar în care ai venit la facultate sau în „Silicon Valley-ul de România” în care ai găsit loc de muncă. Suntem în plină pandemie, cu grafice de cifre alarmante de la o zi la alta și, pe lângă criza sanitară pe care o traversăm, nici situația economică nu e prea stabilă. Activitatea se adaptează vremurilor tulburi: cursurile se țin online, multe companii și-au mutat parțial activitatea “remote”; așa că locuința devine și mai importantă decât era. Știi despre Cluj că e cel mai scump oraș din țară în ceea ce privește prețurile cerute pe apartamente, iar ca piață a chiriilor suntem cam la același nivel cu capitala. Și începi “vânătoarea”. Cauți în online oferte, pui anunțuri pe grupurile de chirii, dai și primești telefoane, vezi poze, mergi la vizionări. Ce găsești? Mai ales prețuri mari și/ sau condiții precare, ne spun chiriașii de Cluj. Dincolo de analize cu prețuri și grafice și postările proprietarilor sau ale agențiilor, am vrut să vedem cam prin ce trec cei care caută în această perioadă un loc în care să trăiască în deloc ieftinul (dar cu pretenții) oraș Cluj-Napoca.
Să începem cu niște cifre. La începutul toamnei, în Cluj-Napoca erau 2.660 de apartamente disponibile pentru închiriere, peste nivelul înregistrat anul trecut în prima săptămână a lunii septembrie, arată datele platformei Imobiliare.ro. Din totalul apartamentelor disponibile pentru închiriere, în jur de 1.000 sunt garsoniere. Conform datelor care analizează sumele cerute în piață, au apărut ușoare ieftiniri pentru chiriile solicitate pentru garsoniere, dar și pentru apartamentele cu două camere. Chiria medie pentru o garsonieră a ajuns de la 300 de euro/lună în septembrie 2019 la 275 de euro/lună în aceeași perioadă a acestui an. Chiria medie pentru un apartament cu două camere a ajuns de la 440 de euro/lună la 400 de euro/ lună în același interval de timp. Circa 1.900 de potențiali chiriași erau interesați de apartamentele din Cluj-Napoca în prima săptămână din septembrie. În ceea ce privește harta prețurilor, printre cele mai ieftine zone din Cluj-Napoca se numără Florești, Baciu, Gruia și Dâmbul Rotund. În zona Hașdeu, chiria medie pentru un apartament cu 2 camere a ajuns luna trecută la 400 de euro/lună. În zona ultracentrală crește până la 500 de euro/lună. Merită menționat că sumele pretinse de proprietarii din Cluj-Napoca sunt doar cu puțin sub cele cerute în Capitală, unde chiria medie solicitată pentru o garsonieră a ajuns la 280 de euro pe lună, iar cea pentru un apartament cu 2 camere la 420 de euro. Ca să ne facem o idee despre marile centre universitare, să mai adăugăm și că în Timișoara o garsonieră poate fi închiriată cu 220 de euro/lună, iar un apartament cu 2 camere cu 350 de euro/lună, sume similare cu cele solicitate de proprietari și anul trecut.
Salariile în Cluj și Cluj-Napoca sunt printre cele mai mari din țară, arată datele statistice, dar, chiar și așa, să pregătești un buget de chiriaș poate fi o provocare pe piața din Cluj. Față de media pe țară, câștigul salarial mediu net din județul Cluj, realizat în luna iunie 2020, a fost mai mare cu 14%, ceea ce clasează Clujul pe locul 2 după Municipiul București, arată Direcția Județeană de Statistică. Salariul mediu net, în iunie, a fost în Cluj de 3.763 lei (aprox. 770 euro), în scădere cu 53 de lei față de luna mai, dar în creștere cu aproape 300 de lei, mai exact 292 lei, față de aceeași lună a anului trecut. Așadar, chiria (medie) pentru un apartament cu două camere în Cluj-Napoca e mai mult decât jumătate din suma reprezentată de salariul mediu net lunar înregistrat în județul Cluj.
Sursa: Imobiliare.ro
Cum e, în acest context, să îți cauți locuință de închiriat în Cluj-Napoca?
“Un cuvânt pot spune despre situația chiriilor în Cluj: “absurdă”
Bianca a venit în Cluj la facultate, acum e și angajată și toamna aceasta a găsit-o căutând, din nou, un loc în care să locuiască în orașul universitar. Mai precis: o cameră într-un apartament. E de 4 ani în cel mai scump oraș în ceea ce privește prețurile apartamentelor și a căutat în fiecare an chirie. În acest an, a venit în Cluj pe 1 septembrie, ca să își caute o locuință potrivită, și a reușit după mai bine de 3 săptămâni, după 25 septembrie. “Până la urmă, am găsit o chirie ok, dar a fost foarte greu de găsit ceva decent, dacă e să avem în vedere raportul calitate/ pret. Pretențiile proprietarilor sunt absurde”, a constatat tânăra. Ce a observat după experiența „vânătorii” de chirii? “Oferta din Cluj a rămas la fel – prețuri mari, apartamente urâte, nimeni nu ia în calcul și cheltuielile pe care le plătești atunci cand ți se pune un preț pe cameră, apartament sau garsonieră. O cameră cu pardoseală veche cu lemn și mobila veche ce scârțâie, dar are o plasmă, deja ajunge la 150 de euro, doar pentru că e în centru în Mărăști. Un cuvânt pot spune despre situația chiriilor în Cluj: “absurdă”. Nesimțirea proprietarilor pleacă de la faptul că nu contează ce preț pun ei, cerere este – dacă nu vrei tu, vrea altul”, a constatat Bianca. “Am găsit un apartament cu 4 camere, pentru care se cerea suma de 600 de euro, într-un bloc foarte vechi din proximitatea Iulius Mall. Se vedea că renovările au fost facute doar așa, ca să fie ceva făcut, apartamentul a fost cumpărat strict pentru a fi dat în chirie. Iar proprietara își permitea să îl pună pe piață cu un preț atât de mare pentru că era bine localizat și spunând că dacă nu-l vrem noi, ea își caută agent și poate îl dă și mai scump”, exemplifică Bianca. Cât despre posibilele efecte ale pandemiei, acestea sunt minore pentru cei care au de pregătit bugetul de chirie. “Am auzit de cazuri în care proprietarii au mai lăsat din suma de chirie pe perioada pandemiei, dar acestea sunt rare. Cât despre ce găseai pe piață, la fel e situația. Mulți studenți au venit oricum în oraș, pentru că nu vor să stea acasă, așa că piața nu a fost atât de afectată. “Dezamăgită” e puțin spus ca să descriu ceea ce simt față de piața imobliară din Cluj”, concluzionează Bianca.
“Sunt mulți proprietari care oferă condiții precare pentru prețuri mari”
Ioana vine din Botoșani, e studentă la Litere, e de doi ani în Cluj și, deși cursurile se desfășoară acum online, studenta a ținut să locuiască în orașul universitar și în această toamnă aflată sub semnul pandemiei. “Am insistat să fiu în Cluj ca să am locul meu propriu și pentru că m-am obișnuit cu mediul de aici”, a motivat ea. Așa că a început să caute o cameră într-un apartament, care să se înscrie într-un buget de 150 de euro pe lună. Lista cu elemente necesare e una deloc extravagantă: să fie vorba despre o cameră decomandată, amplasată la etaj intermediar, cu pat (nu canapea), birou și balcon. E interesată de zone ca Mărăști, dar și Gheorgheni, Mănăștur sau orice zonă relativ aproape de centru. La trei săptămâni de căutări, încă nu găsise ceva decent în bugetul avut la dispoziție. “Sunt mulți proprietari care oferă condiții precare pentru prețuri mari, am văzut apartamente care nu au fost renovate de foarte multă vreme la prețuri de 400 de euro. Este foarte greu să găsești o locuință în apropiere de centru la un preț decent, care să aibă și condițiile dorite. Personal, am vrut un apartament cu balcon și cât de cât renovat, dar cel mai adesea ofertele găsite care se încadrau în nevoile mele erau localizate la periferia orașului”, spune Ioana. În ceea ce privește evoluția pieței, din experiența ei, Ioana spune că nu doar că nu a observat o temperare a prețurilor, ci, dimpotrivă, cifrele merg în sus. “Foarte mulți proprietari au crescut prețurile fată de anii trecuti și din ce în ce mai puțini sunt dispusi sa negocieze. Este cu atât mai dificil pentru cei care caută chirie, întrucât prețurile ridicate nu indică valoarea adevarată a apartamentului. Multe locuințe scoase pe piață nici nu dispun de toate elementele necesare în vederea unei șederi bune, pe termen îndelungat. Unele au probleme cu încălzirea, la multe nu găsești un balcon, au acces slab la internet”, enumeră Ioana.
Atenție la țepe !
Andrei e din Cluj, muncește ca tester în IT medical și împreună cu prietena sa din Blaj, care lucrează în contabilitate, s-a lovit și el de pretențiile din piața chiriilor de Cluj. Cei doi stau momentan într-o garsonieră, dar ar fi vrut să se mute într-un apartament cu măcar două camere, mobilat decent și pentru o sumă tot așa. Decentă, adică. Bugetul luat în considerare ar fi de 1600 de lei. “Noi considerăm că prețul vine la pachet cu condițiile și calitatea oferite de către proprietar. Ne interesează acest raport calitate/ preț. Experiența ne-a arătat însă că mulți proprietari nu prea vor să lase din suma pretinsă, chiar dacă au apartament construit acum cel puțin 20-30 ani, cu mobilă veche. Prea puține apartamente sunt pet-friendly, deoarece românilor le este frică că animalul strică si de reparat nu se mai repară. Nu e ca și cum se plătește garanție. Apoi, românul nu știe ce înseamnă să închirieze ceva – o dată închirat, apartamentul devine pentru perioada respectivă un bun al chiriașului (sau așa ar trebui să fie), cum este în Germania”, amintește Andrei de metehnele proprietarilor. Acesta mai menționeză și că, dacă vrei o parcare, ai de plătit în plus. Tânărul care caută chirie în Cluj-Napoca amintește și că oricine aflat în această situație trebuie să fie vigilent, amintind cazul “Sorinel”: este vorba despre Sorin Cristian Lung, trimis deja în judecată, care a înșelat mai multe persoane, luând avans pentru o așa zisă chirie, apoi lăsându-și clienții “în aer”. “Era să luăm și noi țeapă de la el acum o lună, noroc că am căutat înainte pe internet informații despre țepari de Cluj și așa am renunțat să nu ne mai vedem cu el”, amintește Andrei. Sumele cerute de proprietari în pandemie au scăzut puțin, la începutul crizei sanitare, dar ulterior au revenit la “normal” sau chiar au crescut, a sesizat tânărul.
Paradox a la Cluj: “Proprietarii se tem să nu rămână cu locuințele neînchiriate, dar și să nu închirieze imobilul la un preț (presupus) sub nivelul pieței”
Andreea și prietenul ei, ambii salariați, se pregătesc să se instaleze la Cluj, pentru locurile de muncă – ea lucrează pentru o agenție de publicitate, el în Telecom. Încep să caute o garsonieră sau un apartament cu o cameră și living, aproape de stațiile de autobuz sau cu acces facil, cu mașina, către centrul orașului. “O locuință cu condiții decente și cu proprietari înțelegători”. Buget: 900-1300 lei, în funcție de dotările locuinței și de zonă. “Amândoi am terminat masterul anul acesta. Am luat hotărârea de a ne muta la Cluj, datorită jobului care i-a fost oferit prietenului meu. Pentru început, ne-am dorit un apartament sau garsonieră cu pat și bucătăria separată, într-o zonă cât de cât apropiată de sediul firmei. Înainte de a ajunge în Cluj, am postat anunțuri pe toate grupurile de profil și inițial ne-am bucurat foarte mult când am văzut cât de multe oferte am primit. Pe foarte fooooarte puține dintre acestea le-aș putea considera însă echitabile, dacă avem în vedere nivelul chiriei vs facilităție oferite”, spune Andreea. Nu doar calitatea ofertei i-a dezamăgit pe cei doi tineri, ci și abordarea multora dintre proprietarii de apartamente din Cluj. “Un aspect negativ de care ne-am lovit a fost reprezentat de refuzul proprietarilor de a înregistra contractul la ANAF. După ce am adus acest aspect în discuție, mulți dintre aceștia ne-au majorat prețul cerut inițial, specificând faptul că, dacă îl dorim înregistrat, noi ar trebui să plătim impozitul aferent, nu ei. Asta chiar dacă obligația le revenea dumnealor și nu era un favor pe care să îl cerem, ci pur și simplu am dorit ca regulile să fie respectate”, subliniază Andreea.
“Nu prea am cu ce să compar oferta din Cluj, însă e o situație destul de tristă. Am observat că se încearcă să se valorifice fiecare spațiu. În Iași, de exemplu, nu prea există – sau cel puțin nu am observat eu – apartamente la demisol și mansardă. E dezavantajoasă și compartimentarea aceasta a garsonierelor și apartamentelor cu o cameră care reprezintă, de fapt, doar o bucătărie mare, în care regăsim și un pat sau o canapea. Înțeleg noțiunea de bucătărie deschisă, dar mi se pare că la Cluj unii proprietari au reinventat această expresie”, spune Andreea. „Am primit foarte multe apeluri de la vârstnici. A fost experiență destul de tristă și marcantă, oamenii păreau că au o mare nevoie de bani, însă condițiile oferite erau mult spus modeste. La polul opus, am vizitat și apartamente centrale, care ne depășeau bugetul, dar puteau fi catalogate drept un tezaur moștenit din generație în generație. Apartamente în care nu s-au făcut investiții în ultimii muuuuulți ani, dar pe care proprietarii încercau să le exploateze la maxim pentru că, în perioada ante-pandemie, cererea depășea cu mult oferta. În ceea ce privește negocierea tarifelor, au fost proprietari înțelegători, cu care ne-am putut înțelege la un preț convenabil pentru ambele părți, dar și persoane cu care am negociat un anumit tarif, pe care ulterior, chiar la scurt timp, în decurs de maxim o zi, l-au majorat chiar și cu 40-50 euro. Am lucrat 3 ani în domeniul hotelier, cunosc multe tactici de vânzări și de negociere și din această experiență a mea pot spune că, în prezent, proprietarii din Cluj se tem de două lucruri. Unu: să rămână cu locuințele neînchiriate și 2: să închirieze imobilul la un preț (presupus) sub nivelul pieței. De aici și oscilațiile de preț în perioade așa de scurte. Ar dori să închirieze, dar speră că poate, foarte curând, va exista din nou cerere ca în anii trecuți. În loc să reducă prețurile cu 10-20 de euro preferă să țină apartamentul neînchiriat câte 3-4 săptămâni până, poate, vine cineva să îl închirieze la prețul dorit de ei. Dacă e să facem un calcul, ar ieși la fel de bine și dacă ar mai scădea chiriile, pentru că imobilul va fi ocupat mai din timp și e și o variantă mai sigură decât cea de a aștepta, dar cred că acest lucru se află în strânsă legătură și cu confortul lor psihologic”, crede tânăra. Cum cei doi nu au reușit să găsească un apartament potrivit cu nevoile și bugetul lor, tinerii au optat în primă fază pentru varianta de a închiria o locuință pentru o perioadă mai scurtă. “Pentru a avea destul timp la dispoziție să analizăm piața imobiliară din Cluj și să alegem o variantă care să ne mulțumească pe termen lung”, motivează ei. Andeea a remarcat între timp că, pe timp de pandemie, s-au mai înființat câteva agenții imobiliare. „Trei- patru agenții noi am descoperit doar eu. Unele sunt profi, altele mai puțin. Am aflat și că unele agenții nu pot garanta înregistrarea contractului la ANAF, că nu reprezintă o obligație pentru proprietar. Unele percep pe lângă garanția de 50% din chirie și TVA-ul aferent acestei sume. Mulți proprietari au invocat faptul ca nu mai negociază nivelul chiriei, deoarece și așa au scăzut deja prețul cu 50-100 de euro față de anii trecuți. Am observat că nu prea doresc să adapteze și prețurile la situația actuală”, constată tânăra, aflată în căutare de chirie la Cluj.
Pregătindu-se să se instaleze în „capitala Transilvaniei”, Andreea ne împărtășește și o experiență de viață din tolerantul Cluj universitar și multicultural. „Venim din Iași, însă mașina noastră are numere de Vaslui. Pe lângă faptul acesta, când am vorbit cu unii proprietari la telefon, am constatat că nu se arătau prea încântați să primească moldoveni în chirie. Totul decurgea foarte bine până la întrebarea: „de unde veniți?”. După ce aflau, unii dintre ei își cam schimbau atitudinea. Cineva chiar ne-a spus că nu știe cum de are „norocul” de a primi numai moldoveni în chirie. Legat de numerele de Vaslui ale mașinii, nu am avut absolut nicio problemă în trafic, oamenii au fost foarte înțelegători (având în vedere că e un oraș nou pentru noi, prietenul meu nu prea știa exact drumul, însă o săptămână de vizitat chirii în tot orașul a rezolvat și această problemă). Dar au existat situații neplăcute în care am parcat mașina pentru a viziona apartamente – regulamentar, pe loc liber, fără să blocăm sau încurcăm pe cineva și venea câte un om în vârstă la mașină, cât noi eram acolo, ori voiam să plecăm, ori verificam unde urma să avem următoarea vizionare. Băteau foarte insistent în geam și țipau, gesticulau: că de ce am parcat fix acolo, că e proprietatea lor. Reamintesc: loc liber de parcare, fără marcaje, fără absolut nimic”, povestește Andreea.
