Un student la UMF a dat în judecată universitatea după ce l-a lăsat repetent, universitatea îl exmatriculează
ActualitateTop News by Mihai Prodan - ian. 06, 2026 0 585
Un student al Universității de Medicină și Farmacie (UMF) din Cluj-Napoca a atacat în justiție decizia prin care a fost declarat repetent și a solicitat obligarea universității să îl înscrie în anul II de studii, precum și suspendarea efectelor acesteia până la soluționarea litigiului. Până să fie judecată cauza, universitatea l-a exmatriculat.
Acțiunea a fost depusă pe 16 noiembrie la Tribunalul Cluj, secția de contencios-administrativ, iar studentul a invocat faptul că i s-a refuzat nejustificat dreptul de a susține examenul oral la disciplina Anatomie și embriologie generală, motivând absența prin probleme medicale. Reclamantul a susținut că universitatea prin două adrese din octombrie și noiembrie, i-a refuzat reprogramarea examenului, invocând regulamente interne privind justificarea absențelor și condițiile de susținere a examenelor. De cealaltă parte universitatea a arătat că studentul nu a depus documentele justificative conform regulamentului, iar certificatele medicale prezentate nu exonerează de la participarea la activitățile didactice sau examene. În plus, conform regulamentului, un student poate susține un examen la o disciplină de cel mult trei ori pe an universitar, iar nepresentationarea la examene implică pierderea șansei de a susține disciplina respectivă.
Pe 16 decembrie 2025, universitatea a depus întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității cererii de suspendare pe motiv de lipsă a plângerii prealabile și susținând că adresele au fost emise în conformitate cu regulamentul universitar. La termenul din 19 decembrie 2025, instanța a respins excepția invocată de universitate și a analizat cererea de suspendare din oficiu, constatând că aceasta era inadmisibilă.
Instanța a reținut că, deși studentul a solicitat suspendarea efectelor adreselor universității, acestea nu reprezintă acte administrative tipice, ci refuzuri nejustificate de soluționare a cererilor, care sunt asimilate actelor administrative conform Legii nr. 554/2004. Totuși, pentru a fi admisă suspendarea, este necesar să existe un act administrativ care să producă efecte concrete, ceea ce nu se înregistrează în cazul refuzului de a permite examinarea studentului. Prin urmare, instanța a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de suspendare a efectelor adreselor universității.
Studentul a invocat motive medicale, prezentând certificate de la unități sanitare externe. Totuși, universitatea a respins justificările, argumentând că documentele nu au fost vizate de cabinetul medical al UMF, conform regulamentului intern. Mai mult, universitatea a punctat o contradicție flagrantă: în aceeași zi în care studentul susținea că este prea bolnav pentru examenul de Anatomie, acesta s-a prezentat și a susținut examenul la „Biostatistică și informatică medicală”. Astfel, din analiza documentelor aflate la dosar, inclusiv a cataloagelor de examene din perioada 15-16 septembrie 2025 a rezultat că reclamantul a absentat la examenul la disciplina ”Anatomie şi embriologie generală. Anatomie topografică şi secţională I” invocând motive medicale, în timp ce în aceeaşi zi s-a prezentat la examenul de „biostatică şi informatică medicală”, ambele examene desfăşurându-se în ultima sesiune disponibilă de examinare. Prin urmare, cererea de motivare a absenţei a fost respinsă de decan, ”deoarece situaţia prezentată nu reflectă realitatea faptică şi nu poate fundamenta o derogare de la regulile generale de examinare aplicabile tuturor studenţilor”, după cum aflăm din actele de la dosar.
Reclamantul a solicitat instanței suspendarea efectelor adreselor prin care i se refuza reexaminarea, sperând să poată trece în anul următor. Totuși, la termenul din 19 decembrie 2025, instanța a ridicat din oficiu excepția inadmisibilității. Conform instanței actul administrativ trebuie să fie emis de către autoritatea publică, să fi intrat în circuitul civil şi să nu mai poată fi revocat de către autoritatea emitentă. ”Or, în speţă nu sunt întrunite aceste condiţii, pârâta nu a emis niciun act administrativ, de altfel, prin petitul 2 din precizarea de acţiune, f. 90 vol.I se solicită să se constate refuzul nejustificat al Universităţii de medicină şi farmacie de a permite reclamantului susţinerea examenului, nu se solicită anulare unui act emis de către această instituţie”, a arătat instanța. ”Pe de altă parte, şi dacă ( teoretic vorbind) s-ar dispune suspendarea efectelor celor două adrese, această măsură nu ar avea ca efect obligarea pârâtei de a permite reclamantului să susţină examenul la disciplina Anatomie şi embriologie generală. Mai mult, deşi prezenta cerere de suspendare a fost soluţionată ( având în vedere caracterul iniţial inform al acesteia) într-un interval de timp cât mai redus, faţă de aspectele procedurale care au intervenit pe parcursul litigiului ( cerere de ajutor public judiciar, cerere de reexaminare a încheierii privind ajutorul public judiciar, precizare a cererii de chemare în judecată, solicitarea reclamantului de a se asigura un traducător), la data de 27 noiembrie 2025 (deci anterior primului termen fixat în dosar, 9 decembrie 2025) pârâta emisese deja decizia (…) de exmatriculare a reclamantului”.
Astfel, în timp ce procesul se afla pe rol, situația studentului s-a agravat. Conform documentelor de la dosar, la data de 27 noiembrie 2025, universitatea emisese deja decizia de exmatriculare a acestuia.
Magistrații au explicat că solicitarea de suspendare poate viza doar un „act administrativ tipic” (o decizie clară care produce efecte juridice), în timp ce refuzul de a organiza un examen este considerat un „act asimilat”. Instanța a concluzionat că nu poate suspenda un act care, practic, nu există în formatul cerut de lege pentru o astfel de procedură de urgență.
Mai precis, potrivit legii 554/2004, instanţei de contencios administrativ i se poate adresa orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea, in termen, a unei cereri. Prin urmare, sunt supuse cenzurii instanţelor de contencios administrativ actele administrative tipice ori atipice – refuzul de soluţionare ori nesolutionarea unei cereri, vătămătoare pentru drepturile ori interesele legitime ale persoanei fizice.
În ceea ce priveşte soluţiile pe care le poate da instanţa într-un litigiu de contencios administrativ, instanța poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă. ”Aşadar, în situaţia în care este emis un act administrativ tipic, acesta poate fi anulat în tot sau în parte, iar atunci când se supune analizei instanţei un act administrativ asimilat ( cum este refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri) atunci instanţa poate să dispună emiterea unui act, deoarece nu există în concret un act a cărui anulare să se dispună, iar eventuala adresă prin care i se comunică solicitantului motivele pentru care nu se emite actul solicitat nu are nici aceasta caracterul unui act administrativ tipic”. Prin urmare, în ceea ce priveşte cererea întemeiată pe art 14 din L 554/2004, instanţa a apreciat că aceasta poate avea ca obiect doar un act administrativ tipic, şi nu şi actul administrativ asimilat, cum este refuzul de a soluţiona o cerere/nesoluţionarea unei cereri.
