INTERVIU Un fost căpitan de la „U” face dezvăluiri despre fotbalul românesc. „Ganea e singurul antrenor cu coloana dreaptă și uitați ce pățește!”. Atac frontal la un fost tehnician

Mijlocașul nu-ți fură ochii, dar când îl ai în teren, știi că va da totul. Că va trage cât va putea. Că nu te va păcăli. El este Dan Bucșa, fost căpitan al Universității Cluj. Născut în Dej și crescut de Dinamo. Ar vrea să rămână cât mai mult timp departe de România pentru că la 28 de ani trăiește pentru prima dată un an liniștit în carieră.  Departe de impresarii români, de antrenori și conducători. „E o mizerie de nedescris. Asta e situația, din păcate”.

– Cum e viața în Israel?

– E foarte cald, sunt undeva la 18-20 de grade, locuiesc într-un orășel din apropiere de Tel Aviv. E super din toate punctele de vedere. E foarte-foarte liniște. Uneori stau și mă gândesc că ceva nu e în regulă, nu-mi vine să cred.  Evoluez la Hapoel Lod, în liga a II-a, tragem la promovare. Vreau să rămân aici să promovăm, iar dacă nu, poate din vară să mă duc în prima ligă tot aici. Salariile se dau la timp, n-am avut nici o zi de întârziere niciodată. Avem stadion, terenuri de antrenament, bază sportivă excelentă.

–  Deci nu te mai întorci în România…

– Nu vreau acum, cel puțin nu vreau acum. Trăiesc cea mai liniștită perioadă din carieră. Și nu mai dau peste toate problemele din România.

– Ce anume? Care probleme?

– Începând de la antrenori, jucători, conducători. Peste tot se întâmplă ceea ce nu ar trebui. Sunt impresari care influențează antrenori, sunt conducători care impun fotbaliști. Jucătorul român are foarte multe obligații și drepturi aproape de loc. Ajungi ca un sclav în România. Am avut și eu problemele mele. La Dinamo am crescut, am jucat de la 15 ani la 24 de ani și am prins trei minute și un meci în Cupă cu Sănătatea Cluj. Am luat două titluri la juniori cu Dinamo, am primit banderola de căpitan la echipa a doua, mă antrenam mereu cu prima echipă și-am jucat un minut pe Giulești și încă două minute în campionat la Galați. Și vedeam alți jucători, de exemplu străini, care veneau, aveau salarii de zece sau de 15 ori mai mari, erau mult sub nivelul unor români și jucau meci de meci. E corect?

– Există o legătură strânsă între impresari și antrenori? Sunt impresari care își impun jucători cu complictiatea antrenorilor?

– Din auzite, eu nu am dovezi, dar știu ce am trăit și ce-am văzut. Ca fotbalist te duci la antrenament, te antrenezi zi de zi și vezi că alt coleg de-al tău, care o lasă mai moale, care e mai slab și care nici nu are ambiție, joacă în fața ta. Tu vezi lucrurile astea. Atunci, de ce-ai mai trage ca un nebun? Ca să ce? Auzi mereu aceeași placă: antrenează-te sută la sută, trage tare și intri. Degeaba. Astea-s povești. Fiecare bagă pe cine vrea, indiferent de cum te antrenezi. Eu cred că meritam o șansă la Dinamo. Poate greșesc, nu știu, e posibil.

– Cât de mult se bagă un conducător peste antrenori?

– Păi ia uitați-vă ce-a pățit Ionel Ganea. El e unul dintre antrenorii români pentru care m-aș sacrifica pe teren. E unul dintre cei mai corecți din câți am întâlnit și e printre puținii. Cu Ganea, indiferent de numele pe care-l ai, indiferent cine ești, indiferent ce impresar ai, pornești de pe picior de egalitate cu toți ceilalți. E un caracter puternic, un om cu coloană vertebrală, un antrenor cerebral. Eu îl respect foarte mult. Din păcate, uitați cum se poartă cu el. A mers la Voluntari, i-a salvat de la retrogradare, a făcut o treabă excelentă și a fost dat afară. El zicea că a plecat că a bătut-o pe Steaua. Despre ce vorbim? E penibil ce se întâmplă. Cred că îi va fi acum destul de greu să mai antreneze în România. Președinții și patronii se feresc de oameni cu caracter.

– A salvat-o și pe U de la retrogradare, ai jucat în acel sezon.

– Da, a făcut un grup la Universitatea, ne-a unit și am avut rezultate. Apoi s-a rupt totul pentru că noi eram neplătiți, cei care am dus greul în sezon salvări,i și veneau alți jucători, mulți străini, care primeau bani la semnătură, primeau salarii. De asta n-au mai fost rezultate.

– Ai jucat trei sezoane la U Cluj, ai prins inclusiv echipa în liga a doua. Apoi ai plecat oarecum cu scandal, după un conflict cu George Ogăraru.

– Mi-am permis să-l întreb atunci cu ce am greșit. A venit, m-a odihnit la un meci de cupă, apoi n-am mai jucat deloc 3-4 partide, fiind căpitan în ultimele 20-30 de meciuri. L-am întrebat ce nu fac bine. Nu l-am înfruntat, eu nu înfrunt pe nimeni, l-am întrebat cu bun simț ce s-a întâmplat. Mi-a zis că e totul în regulă, că el nu știa nici că am fost căpitan. M-a băgat apoi cu Petrolul, era 3-0 la pauză pentru ei și am fost primul schimbat. Atunci mi-am dorit să plec, consideram că nu e un mediu corect pentru mine.

– Ți-ai reziliat contractul și ai semnat cu Gyor, echipă antrenată de fostul antrenor al CFR-ului, la acea vreme, Vasile Miriuță. Te știai cu el, cum de-ai mers în Ungaria?

– Aveam pubalgie, am jucat cu pubalgie la Universitatea. Mă tratam la clinică la care veneau și ceferiștii. Mi-am făcut și prieteni, iar o cunoștință comună de-a mea și de-a lui Miriuță m-a întrebat dacă aș vrea să mă duc în Ungaria. Am zis, de ce nu? Îi mulțumesc că a avut încredere în mine. Am ajuns la Gyor. Aveau o bază senzațională de pregătire, n-am văzut nicăieri în România așa ceva. Aveam un contract bun, începeam meciurile și după vreo două partide a fost arestat patronul, apoi clubul a intrat în insolvență. Am stat până în vară, mi-au achitat câteva salarii, iar apoi m-a sunat Bogdan Apostu, fostul meu coleg de la U, care se făcuse impresar. M-a chemat la ASA Târgu Mureș. Era locul 2 din campionatul României, jucam în cupele europene, am zis că merg că e o șansă bună în cariera mea.

– Te-ai reîntâlnit ceva mai târziu cu Miriuță la ASA. Ce s-a întâmplat? Ai plecat la scurt timp. 

– Am început cu Dan Petrescu, un alt tehnician pe care îl respect. Și el este corect și îți dă șanse să joci dacă meriți, dacă arăți asta la antrenamente. Apoi a venit Miriuță. Să vă spun ce s-a întâmplat. Înainte de a semna cu ASA Târgu Mureș, mă sună băiatul lui Miriuță, care voia să se facă sau e impresar, nici nu știu: uite, ce faci, nu vrei să mergi la Timișoara să joci?Că rezolvăm. I-am mulțumit frumos și am refuzat pentru că îmi dădusem cuvântul față de ce de la ASA, față de Bogdan Apostu. După momentul ăsta, vine domnul Miriuță antrenor la ASA, după ce pleacă Dan Petrescu. Colegii încep să facă mișto: ia uite, Dane, a venit tăticu tău, acum vei fi titular de drept. Și la primul antrenament mă trimite să mă antrenez în spatele porții.

– Adică?

– Echipa făcea trasee de joc, se lucra cu o parte, iar ceilalți, care nu intram în vederile, am fost trimiși să dăm la poartă. Adica nu contam deloc. Nu l-am întrebat nimic, mi-am văzut de treabă. Eram ca doi necunoscuți după ce ne-am reîntâlnit la aici.

– Deci tu susții că n-ai jucat la ASA pentru că nu l-ai ascultat pe fiul lui Vasile Miriuță, care ar fi impresar.

– Probabil că de ce nu m-am dus la Timișoara n-am mai avut nici o șansă. Am fost rezervă la Astra când am bătut cu 5-1, apoi numai prin tribune am stat. Erat timpul să plec și-am zis că merg la Petrolul să joc. Îmi doream doar să joc, bani mai puțini, doar să joc.

– Ai 28 de ani, joci până la 35?

– Nu știu, o voi face cât voi putea.

– Ce faci după ce renunți la fotbal?

– Mă fac hitman și îi împușc pe guvernanți. Glumesc. Nu știu, mă ocup de afacerea părinților mei, îi ajut cum pot. Aș vrea să mă implic și în politică.

– Politică?

– Să nu mă înțelegi greșit. Eu nu am nici o afinitate, nici nu mă pricep la politică, dar cred că politica ar trebui să fie o treabă de bun simț. Și ce-am văzut în această perioadă în România e jenant.  Cu acele ordonanțe votate la miezul nopții, cu ceea ce s-a încercat. E absurd. M-am uitat pe net seară de seară la oamenii care au ieșit în stadă. N-am cuvinte, am rămas fără cuvinte.  Atâta solidaritate n-am văzut niciodată nicăieri. Dacă eram în România ieșeam seară de seară și eu la proteste. Și aș vrea să pot schimba și eu ceva, de asta zic că m-aș implica în politică. Din politica făcută împotriva poporului pleacă toate relele din țara asta. De-asta a ajuns și sportul românesc la un nivel de subsistență.

foto: Cristian Cosma

Nici un comentariu

Catalin Suciu

Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.