Un deținut care a rupt o declarație de poliție rămâne definitiv achitat, la Curtea de Apel Cluj
Actualitate by Actual de Cluj - iul. 14, 2026 0 12
Curtea de Apel Cluj a decis ieri, 13 iulie, achitarea definitivă a unui bărbat trimis în judecată pentru că a rupt o declarație în timp ce se afla încarcerat în Penitenciarul Baia Mare. Deși instanța a stabilit o altă încadrare juridică a faptei decât cea reținută de Judecătoria Baia Mare, concluzia a rămas aceeași: fapta nu este prevăzută de legea penală.
Bărbatul era cercetat pentru furtul unei biciclete dintr-o localitate din Maramureș. La 23 martie 2022, în timp ce executa o pedeapsă în Penitenciarul Baia Mare, a fost audiat de un agent de poliție în legătură cu acest dosar. Audierea a avut loc printr-un geam despărțitor, în prezența unui avocat din oficiu aflat în substituirea apărătorului titular.
Potrivit martorilor audiați în cauză, bărbatul a fost întrebat dacă dorește să dea declarație și a răspuns nervos că nu mai are ce declara. Polițistul a consemnat în scris poziția sa și i-a înmânat declarația prin fanta geamului pentru a fi semnată. Fără să citească documentul, bărbatul a spus „m-ați băgat în pușcărie pentru 6 ani” și a rupt hârtia în bucăți.
Judecătoria Baia Mare l-a condamnat inițial, în martie 2024, la un an de închisoare cu executare, pentru infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri. Atât parchetul, cât și inculpatul au atacat decizia cu apel, iar Curtea de Apel Cluj a trimis dosarul spre rejudecare, constatând că prima instanță nu a stabilit tipul de recidivă incident și nu a realizat operațiunile de contopire a pedepselor, în condițiile în care bărbatul avea antecedente penale multiple.
În al doilea ciclu de judecată, apărarea a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei, iar Judecătoria Baia Mare a administrat probe suplimentare, audiind atât inculpatul, cât și avocata prezentă la momentul incidentului. Prin sentința din 10 iunie 2025, instanța a decis achitarea bărbatului, apreciind că documentul rupt nu constituia un înscris apt să producă efecte juridice, fiind considerat cel mult un proiect de declarație fără semnificație juridică.
Parchetul a contestat soluția de achitare, susținând că declarația rupta era un înscris oficial și că fapta întrunea elementele infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri.
Curtea de Apel Cluj a audiat suplimentar polițistul care a instrumentat cazul și avocata prezentă la momentul respectiv. Instanța a stabilit că declarația ruptă nu era un simplu înscris oficial, ci un mijloc de probă aflat într-o procedură judiciară în desfășurare, motiv pentru care a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri în infracțiunea de sustragere sau distrugere de probe ori înscrisuri.
Pentru ca această din urmă infracțiune să existe, legea cere însă ca fapta să fi fost comisă cu scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară. Curtea a constatat că această condiție nu este îndeplinită. Din probele administrate a rezultat că bărbatul nu citise declarația și nu cunoștea conținutul ei, iar gestul său a fost unul spontan și impulsiv, motivat de nemulțumirea față de polițistul pe care îl considera responsabil pentru iminenta sa condamnare la 6 ani de închisoare, nu de dorința de a bloca ancheta.
Curtea a înlăturat și posibilitatea reținerii infracțiunii de distrugere, arătând că suportul de hârtie al unei declarații nu are valoare economică proprie și că înscrisurile oficiale de acest tip sunt protejate exclusiv prin normele privind sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, respectiv de probe.
Curtea de Apel Cluj a admis apelul parchetului doar sub aspectul încadrării juridice a faptei, stabilind că aceasta constituie infracțiunea de sustragere sau distrugere de probe ori înscrisuri. Instanța a menținut însă soluția de achitare, de această dată pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală, întrucât lipsește scopul cerut de lege, acela al împiedicării aflării adevărului.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 650 de lei, a fost stabilit în sarcina Baroului Maramureș, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului. Decizia Curții de Apel Cluj este definitivă.
