Un an de la decizia ÎCCJ care a schimbat regulile: Tribunalul Cluj achită un șofer depistat cu cannabis în sânge
Actualitate by Actual de Cluj - iul. 28, 2026 0 18
Tribunalul Cluj a pronunțat săptămâna trecută o achitare care confirmă, la peste un an de aplicare, un principiu deja consacrat de instanța supremă: simpla prezență a THC în sânge nu mai este suficientă pentru condamnarea unui șofer. Cazul are o miză suplimentară – Curtea de Apel Cluj a fost chiar una dintre instanțele care au provocat, anul trecut, schimbarea de jurisprudență la nivel național.
Doi tineri clujeni au fost trimiși în judecată de DIICOT după ce, în noaptea de 7 spre 8 august 2022, au fost depistați deținând cantități infime de droguri pentru consum propriu — 0,84 grame de cannabis unul, 0,61 grame de ciuperci cu psilocină celălalt. Unul dintre ei, oprit în trafic la volanul unui BMW pe unul dintre bulevardele centrale ale orașului, a fost acuzat suplimentar și de conducere sub influența substanțelor psihoactive, după ce proba de urină a ieșit pozitivă pentru THC.
Patru ani mai târziu, instanța a pus punct dosarului cu o soluție care se înscrie într-un curent deja bine conturat la nivel național.
Miezul deciziei stă în două rapoarte de expertiză medico-legală, întocmite succesiv – al doilea, la insistența procurorilor DIICOT nemulțumiți de prima concluzie. Ambele au ajuns la același rezultat: substanța identificată în probele biologice nu a avut aptitudinea de a afecta capacitatea inculpatului de a conduce un autovehicul în momentul opririi în trafic.
Judecătorii clujeni s-au raportat direct la decizia din ianuarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie pentru toate instanțele din țară de la data publicării în Monitorul Oficial. Potrivit acesteia, condamnarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. 2 din Codul penal presupune dovedirea a două elemente cumulative, nu unul singur: prezența substanței psihoactive în organism și capacitatea demonstrată a acesteia de a afecta abilitatea de a conduce.
Decizia ÎCCJ a venit ca rezultat al unor sesizări făcute chiar de Curtea de Apel Brașov și Curtea de Apel Cluj, în urma unor divergențe de practică – unele instanțe condamnau pe simpla bază a testului toxicologic pozitiv, altele cereau dovada efectivă a afectării capacității de conducere. Chiar situația care a stat la baza sesizării clujene semăna cu cea din dosarul de acum: o expertiză medico-legală care excludea afectarea capacității de conducere, urmată de o achitare la instanța de fond.
De atunci, aplicarea principiului s-a extins constant: presa juridică estima încă din primele zile de la publicarea deciziei că aceasta ar putea duce la clasarea sau achitarea în sute, poate mii de dosare aflate pe rol, iar analize de practică judiciară din 2025-2026 arată că expertiza medico-legală a devenit, între timp, o probă obligatorie de facto în astfel de cauze – deși modul concret de aplicare (de exemplu, dacă lipsa expertizei de la dosar blochează procedura simplificată) rămâne, potrivit unor evaluări din sistemul judiciar, un punct încă neunitar între instanțe.
Cu alte cuvinte, cazul de la Tribunalul Cluj confirmă, într-o speță concretă, direcția pe care chiar instanțele clujene au contribuit s-o impună la nivel național acum un an și jumătate. Rămâne, în continuare, o zonă gri semnalată de juriști: legea nu stabilește un prag minim de concentrație a substanței, așa cum există la alcool, ceea ce înseamnă că fiecare caz depinde, în continuare, de o expertiză de la caz la caz.
Dincolo de precedentul juridic, dosarul spune și o poveste mai umană. Cei doi inculpați nu sunt profilul stereotip asociat, în mod obișnuit, cu deținerea de droguri: unul este inginer, celălalt analist programator, ambii cu joburi stabile, fără probleme de sănătate mintală sau semne de dependență la evaluările psihologice din dosar, unul dintre ei păstrând relații bune cu familia.
Pentru infracțiunile de deținere pentru consum propriu – recunoscute integral de amândoi încă de la primul termen – instanța a decis să nu aplice nicio pedeapsă, optând pentru renunțarea la aplicarea pedepsei și un simplu avertisment, o raritate. Argumentele: cantitățile extrem de reduse, timpul scurs de la faptă (aproape patru ani), colaborarea cu anchetatorii și integrarea socială a celor doi.
Interesant e că unul dintre inculpați mai avusese, cu un deceniu în urmă, un dosar mult mai grav – trimis în judecată în 2014 pentru trafic de droguri. Chiar și așa, judecătorii au considerat că timpul scurs și evoluția sa ulterioară justifică, din nou, șansa unei soluții fără consecințe penale directe, în locul unei condamnări cu suspendare cerute de acuzare.
Ambii inculpați au fost obligați la cheltuieli judiciare de câte 1.000 de lei, iar cantitățile mici de substanțe rămase, plus un dispozitiv de mărunțit, au fost confiscate. Decizia poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare; ultimul cuvânt în acest caz s-ar putea să nu fi fost încă spus.
Ce este THC:
THC (tetrahidrocannabinol) este principalul compus psihoactiv din cannabis, substanța responsabilă pentru senzația de „euforie” asociată consumului. Odată ajuns în organism, THC-ul se leagă de receptori din creier implicați în percepție, memorie și coordonare motorie, ceea ce poate afecta, în anumite condiții, atenția și reflexele. Spre deosebire de alcool, ale cărui urme dispar din sânge relativ rapid și într-un ritm previzibil, metaboliții THC pot rămâne detectabili în organism zile sau chiar săptămâni după ultimul consum, mai ales la consumatorii frecvenți, fără ca aceasta să însemne că persoana se află, la momentul testării, sub influența activă a substanței. Această discrepanță dintre „prezență” și „influență efectivă” este, de altfel, chiar nodul juridic din centrul deciziei ICCJ: spre deosebire de infracțiunea similară privind alcoolul, unde o singură valoare a alcoolemiei e suficientă pentru încadrarea faptei, în cazul substanțelor psihoactive precum THC nu există un prag legal de concentrație, iar simpla detectare a substanței nu spune nimic, de una singură, despre gradul de afectare a capacității de a conduce în momentul respectiv.
