Tribunalul Comercial Cluj, decizie definitivă într-un proces de credit cu dobândă variabilă, după 20 de ani: dobânda unui credit nu poate fi modificată unilateral de bancă fără criterii clare și obiective
Economie by Actual de Cluj - nov. 16, 2026 0 7
Tribunalul Comercial a dat o hotărâre într-un litigiu dintre doi clienți și o bancă, privind un credit de nevoi personale contractat în 2007. Instanța a stabilit că banca nu putea modifica unilateral dobânda fără să prevadă criterii clare în contract, astfel că aceasta trebuie calculată în continuare la nivelul inițial de 9,95% pe an. În schimb, judecătorii au dat dreptate băncii în privința comisioanelor de acordare și administrare a creditului, pe care Judecătoria Cluj-Napoca le declarase inițial abuzive.
Creditul a fost contractat în 4 aprilie 2007, pentru suma de 18.600 de lei, pe o perioadă de zece ani. Împrumutații au încheiat contractul cu o bancă ulterior absorbită de instituția financiară chemată în judecată. Contractul prevedea o dobândă inițială de 9,95% pe an, variabilă după primele 90 de zile, un comision de acordare de 2,5% din valoarea creditului și un comision lunar de administrare de 0,3% din sold. În octombrie 2025, Judecătoria Cluj-Napoca a admis în parte acțiunea celor doi clienți. Instanța a constatat caracterul abuziv al clauzelor referitoare la ambele comisioane, dar și al mecanismului de modificare unilaterală a dobânzii. Banca a fost obligată să restituie 465 de lei, reprezentând comisionul de acordare, toate sumele încasate cu titlu de comision de administrare și diferențele de dobândă achitate peste nivelul de 9,95% pe an. La aceste sume se adaugă dobânda legală penalizatoare, calculată din momentul încasării și până la restituirea integrală.
Banca a atacat sentința, susținând că respectivele comisioane erau prevăzute clar în contract, cu valori și modalități de calcul determinate. În opinia instituției financiare, comisionul de acordare acoperea resursele necesare analizării dosarului de credit, iar cel de administrare remunera activitățile de monitorizare și gestionare a împrumutului.
Tribunalul Comercial a admis argumentele băncii în această privință. Judecătorii au apreciat că denumirea comisioanelor indica suficient de clar rațiunea perceperii lor, respectiv acordarea și administrarea creditului. În plus, contractul preciza valoarea acestora și modalitatea de calcul, astfel încât consumatorii puteau anticipa consecințele economice ale obligațiilor asumate.
Instanța a arătat că legislația privind protecția consumatorilor nu obligă banca să detalieze în contract toate operațiunile concrete care intră în componența unui serviciu remunerat prin comision. Simpla împrejurare că un contract nu a fost negociat individual nu este suficientă pentru ca o clauză să fie declarată abuzivă, fiind necesară îndeplinirea cumulativă și a celorlalte condiții prevăzute de lege, inclusiv existența unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Dobânda a rămas însă la nivelul din 2007
În privința dobânzii, Tribunalul Comercial a menținut soluția Judecătoriei Cluj-Napoca. Judecătorii au constatat că prevederile contractuale permiteau băncii să modifice unilateral dobânda după primele 90 de zile, fără să indice motivele concrete și criteriile obiective care puteau determina o asemenea modificare. Contractul făcea referire la dobânda variabilă practicată de bancă pentru creditele de nevoi personale în lei, aflată în vigoare la momentul respectiv, fără să explice mecanismul de calcul sau factorii care puteau influența evoluția acesteia.
Instanța a considerat că o asemenea formulare nu îi permitea consumatorului să anticipeze în mod rezonabil consecințele economice ale contractului și oferea băncii posibilitatea de a modifica dobânda în funcție de propria voință. Judecătorii au făcut însă o distincție importantă: nu caracterul variabil al dobânzii este abuziv, ci lipsa unor criterii clare în funcție de care aceasta putea fi modificată unilateral.
Prin urmare, instanța a stabilit că raportul contractual trebuie considerat ca având o dobândă fixă de 9,95% pe an, nivelul convenit inițial de părți. Diferențele achitate de clienți peste acest procent trebuie restituite, împreună cu dobânda legală penalizatoare.
În final, Tribunalul Comercial a admis apelul băncii și a modificat sentința Judecătoriei Cluj-Napoca doar în privința comisioanelor de acordare și administrare, respingând cererile clienților de anulare și restituire a sumelor achitate pentru acestea. Restul hotărârii a fost menținut. Cei doi clienți au fost obligați să achite în solidar băncii 103,45 lei, cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă apelului. Decizia a fost pronunțată în 9 noiembrie și este definitivă.
Din motivarea instanței:
„În acord cu prevederile art. 1 lit. a din anexa la Legea nr. 193/2000 în vigoare la data semnării contractului de credit sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă că profesionistul, în cazul de față, banca, poate modifica unilateral rata dobânzii cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut în contract.
Contractul încheiat între părți nu cuprinde motivele pentru care se permite modificarea dobânzii, ci face referire la dobânda variabilă pentru credite în lei în vigoare la acel moment, noțiunea fiind pe cât de abstractă, pe atât de necontrolabilă de către consumator. Pentru a da curs apărărilor Băncii, se impunea reglementarea unor situații clare și descrise corespunzător, precum și inserarea unor criterii obiective de apreciere, care să ofere consumatorului posibilitatea de a cunoaște de la început că, dacă acea situație se va produce, dobânda va fi mărită. Doar astfel opțiunea lui de a contracta este liberă, perfect conștientă și cu reprezentarea corectă a consecințelor actului juridic pe care îl va semna.
În condițiile în care motivele menționate în contract nu îndeplinesc condiția caracterului întemeiat al măsurii, nu se poate deduce care este mecanismul în functie de care poate evolua dobânda, în partea ei variabilă, care ar fi formula matematică aplicabilă și factorii care pot influența evoluția dobânzii, astfel că nu se poate reține caracterul clar și inteligibil al clauzei contractuale care permite băncii modificarea unilaterală a dobânzii. Potrivit practicii CJUE, clauzele unui contract bancar care se referă la prețul contractului trebuie redactate într-un mod clar și inteligibil, astfel încât consumatorul să poată prevedea consecințele economice ale contractului semnat. Clauza care permite băncii să modifice dobânda și comisioanele nu menționează criteriile și limitele în funcție de care se poate face aplicarea clauzei, creându-se, astfel, un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, în defavoarea consumatorilor.
Reaua-credință a băncii rezultă din faptul că modul de redactare al clauzei face ca aceasta să fie interpretată doar în favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia și prejudiciind interesele consumatorilor.”
