Teo, curvele și polițiștii

În sâmbăta Castelului Electric de la Bonțida, Teo și-a scos bița la plimbare. Ca să dea o tură, că mișcarea-i prinde bine.

A dat să coboare pe pista noua de bicicliști,spre Polus, și când pedala mai bine s-a trezit în față cu două fete tuciurii cu bulanele scoase la șosea, cocoțate pe tocuri și îmbrăcate-n țoale lucioase, de prost gust. “Hai frumosule, ia dă-te tu jos și vino-ncoa, ca să -ți arătăm ceva”. Fac și poante duduile , altfel, destul de corpolente.
“Pocăiți-vă că vine sfârșitul lumii”, le-a răspuns bicilistul, în glumă. A vrut să le mai întrebe daca-au venit aici la pachet, cu pista făcută din bani europeni, într-un oraș european, dar a lăsat-o moartă.

Nici nu apucă bine să pornească iar la drum, că -și auzi în timpane câteva blesteme din alea cu accident, cu moarte și toate cele. Ș-atunci și-a pierdut Teo cumpătul. Și-a parcat bicicleta și s-a apropiat de fetișcane să le urecheze, mai mult. Să le zică o vorbă de bine, dar atâta.

Când l-au văzut, una a dat alarma. A- nceput să fluiere-n degete către niște boscheți și să răcnească lung: “Pooooliii, pooli, probleme, Poli!” Și-așa se face că din tufiș a ieșit în pas alergător, mai-mai să se prăbușească din cauza vitezei, un țigan înalt și strâmb ca turnul din Pisa. Și n-a fost de-ajuns că era mare și mut- că de vorbit nu vorbea, numa’ scotea onomatopee- că și-a chemat ăsta încă doi din “breaslă”. “Ăăăăăăă, îhhh, băăăăăă, ăăăăă”. Băi p**ă!!!!”

Teo s-a dat o leacă în spate, văzând muntele de om flancat de încă doi. N-a apucat să mai zică nimic că l-a zărit pe ‘ăl mai mare cum se năpustește să-i mute falca de la loc cu o lovitură zdravănă de pumn. Numai că Teo practica cu succes box-ul de-o vreme, că “niciodată nu se știe când ai nevoie” și-a anticipat perversiunea mamutului, s-a dat în lături și l-a pus el la pământ cu două lovituri nimicitoare. “Văleu, mamă!”, au început să urle curvele ș-apoi să arunce iar cu blesteme. “Dumnezeu mă-tii de biciclist, ptiu!”
Mamutu’ căzu’ lat pe șosea, iar ăilalți din spatele lui s-au repezit să-l trezească. “Poli, tată! Poliii!”. Poli, nimic. După vreo câteva secunde s-a mai dezmeticit, dar era beat ca după o noapte de beție cumplită.
Teo a avut un prim impuls de-a fugi cu bicicletă cu tot. Ș-a urcat în șa, a dat două pedale, da’ a simțit o suflare în ceafă. Zdrang! S-a prăbușit în mâini și i-a văzut pe prietenii mamutului. Unu’a vrut să-i reteze capul cu un șut a la Roberto Carlos, pe vremuri, dar iar, noroc cu boxul!
Teo s-a ferit, apoi a driblat salvator și-o sticlă de bere zvârlită din direcția curvelor, apoi și vreo trei pietroaie. Când s-a ridicat de la pământ, biciclistul a luat iar poziția “en-garde” cu care-l trimisese la visare pe mamut. Pândarii s-au retras, trâgându-l după ei și pe Poli, marele Poli, și pe când erau gata să atace iar, s-au oprit câteva mașini că doar era ora 15:00. “Stop, băi băieți”, a țipat Teo. Ș-atunci au dispărut în tifușuri și curvele și peștii.

Biciclistul nostru a dat iama la miliție, la secția 4 din Mănăștur, ca să povestească pățania de sâmbătă după-masa. “Trimiteți o patrulă, acolo , în zonă, e un întreg focar infracțional. Sunt curve, pești, drogați, oameni ai străzii, sunt în jur de 10-15 seară de seară. Și sunt foarte agresivi” “Domnule, avem o singură mașină în zonă”, i-a spus omul de serviciu, descris de biciclistul nostru drept “un monument al indiferenței”. Tot omul de serviciu i-a povestit de cel numit “Poli”, un proxenet cu dosaru’ gros cât un trunchi de copac.
Teo biciclistul s-a urcat iar pe vehiculul cu două roți și-a mers la jandarmi, dar și-ăștia s-au cam râs de el. “Îhi, aaaa, ăăăăă, îhi, da.., da..îhî”.

Ambițios nevoie mare, Teo a făcut apoi singur cercetări. A dat telefoane la prieteni, la neprieteni, la cunoștințe . S-a interesat pe ici și colo și-a aflat că una dintre cele două prostituate se numește Paula M., , provine din satul Stoiana de lângă Gherla și prestează-n Cluj. Are amenzi de câteva sute de milioane de lei vechi, zice Teo. Operează și pe Izlazului, într-un bloc anume, pe care nu-l numim deocamdată. Muncește fata sub patronajul lui Poli. Poli, o mai veche cunoștință a polițiștilor clujeni.

Fi-ți-ar bicicleta să-ți fie, Teo!

Catalin Suciu

Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.