Sorex, ”Caritasul VIP-urilor” de la Cluj, cu judecători și polițiști, autoarea a scăpat de urmărirea penală după ce faptele s-au prescris, procurorul de caz, ajuns șef la DNA, acuză protecția poliției și a procurorilor
ActualitateTop News by Actual de Cluj - mart. 29, 2025 0 957
Fenomenul Caritas, care a făcut din Cluj-Napoca epicentrul jocului piramidal, a făcut pui: puțină lume mai știe că după prăbușirea fondului în țară au apărut mai multe clone, care ofereau randamente neverosimile, dar sub celebrul 800% al Caritas. Unul dintre acestea a fost numit ”Caritas-ul VIP-urilor”, căci la acesta contribuiau doar nume grele. A fost o escrocherie, dar artizana nu a fost prinsă nici până în ziua de azi, căci avea protecție. Dată în urmărire, se plimba pe stradă.
Aflăm datele din cartea fostului șef al DNA, procurorul clujean Daniel Morar, ”Putea să fie altcumva”. Mai întâi contextul:
În aprilie 1996, parchetele din Cluj erau implicate într-un scandal național legat de tergiversarea anchetelor referitoare la jocurile piramidale care se prăbușiseră de ceva timp. Deponenții erau disperați. Asociația Națională împotriva Corupției, formată la nivel național și incluzând regiunile Ardeal, Maramureș, Moldova, Crișana, Banat, Oltenia, Muntenia și Dobrogea—practic toate zonele afectate de aceste scheme frauduloase—, a fost primită la Palatul Cotroceni de președintele Ion Iliescu, aflat la final de mandat. Reprezentanții asociației au cerut procurorului general al României și ministrului de interne demiterea tuturor procurorilor și polițiștilor din Cluj care întârziau finalizarea urmăririi penale împotriva unui alt patron de joc piramidal, Driada. Președintele asociației a solicitat arestarea lui Ioan Crișan, considerat responsabil pentru păgubirea a mii de oameni, printre care veterani, văduve și persoane cu handicap. Puterea politică a vremii, cunoscută sub numele de „patrulaterul roșu” și formată din PDSR, PUNR, PRM și PSM, era puternic destabilizată de prăbușirea în lanț a acestor jocuri piramidale.
În acest context de nemulțumiri populare față de poliție și parchet, Aurica Bințințan, fost director al Oficiului Județean de Turism Cluj și ulterior om de afaceri prosper, era investigată în legătură cu activitatea sa la Sorex, supranumit „Caritas-ul VIP-urilor” din Cluj. Încă din februarie 1990, lucrătorii OJT Cluj protestaseră împotriva menținerii sale în funcție, precum și a foștilor ofițeri de Securitate. Extrem de bine conectată, aceasta era cunoscută în întreg orașul. Pe 1 aprilie 1996, numele său apărea pe prima pagină a ziarelor locale, fiind asociat cu o relație comercială cu celebrul Gigi Kent. Deja circulau zvonuri că era supravegheată de autorități și că reținerea sa era iminentă.
Dar nu pentru jocul piramidal, ci pentru fapte de evaziune fiscală. Motivul – fiecare știa în ce se bagă, în plus în joc erau băgați polițiști, judecători de la Curtea de Apel şi profesori de la Facultatea de Drept. ”În final, resursele financiare s-au terminat pentru că se baza pe aceeaşi schemă piramidală, care funcționa ca atare. Nu am formulat însă vreo acuzație penală pentru aceste fapte, inculparea referindu-se strict la tranzacțiile conomice ale firmelor inculpatei, având drept consecință sustragerea de la plata impozitelor către bugetul de stat”, arăta Morar.
Daniel Morar:
Când dosarul Aurica Bintinţan a ajuns la mine, habar n-aveam cine e şi câte relații sus-puse are personajul. Plus că era de negăsit. Prin urmare, pe 16 august 1996, am dispus inculparea ei pentru fals şi evaziune fiscală și am emis, în lipsă, mandatul de arestare preventivă pentru 30 de zile. Poliţia îmi spunea că inculpata e de negăsit. De fapt, nu o căuta nimeni. Se plimba, bine-mersi, pe străzi, iar poliția se făcea că nu o vede. Tocmai de aceea am emis mandatul de arestare pe care nu puteau evita, la nesfârşit, să l execute.
Observasem din examinarea dosarului că, în timp, Aurica Muntinţan dezvoltase şi ea un joc piramidal, dar doar pentru elita Clujului. Un alt Caritas, Sigo, Help, Driada etc. În acest joc piramidal intraseră, printre alţii, polițiști, judecători de la Curtea de Apel şi profesori de la Facultatea de Drept. În final, resursele financiare s-au terminat pentru că se baza pe aceeaşi schemă piramidală, care funcționa ca atare. Nu am formulat însă vreo acuzație penală pentru aceste fapte, inculparea referindu-se strict la tranzacțiile conomice ale firmelor inculpatei, având drept consecință sustragerea de la plata impozitelor către bugetul de stat.
Trecuseră câteva luni de când dădusem poliției mandatul de arestare preventivă și… nimic. Ca atare, în octombrie 1996, am dat-o în urmărire generală. Pe 17 octombrie 1996, pe Aurica Bințințan., cea mai bogată femeie din Cluj, o căutau şi poliția, şi Interpolul pentru evaziune fiscală. Avea un mandat de arestare preventivă pe numele ei. La începutul lui decembrie 1996, aceeași situație, nici urmă de Aurica Bințințan. Nu o găsea nici Interpolul”.
Pe Aurica Bintinţan nu am mai găsit o, de fapt, niciodată. A fugit din ţară în Statele Unite ale Americii, de unde a trimis o scrisoare unui profesor de la Facultatea de Drept din Cluj în care îi spunea că îi pare rău că a fost păgubit prin jocul ei piramidal şi că nu a reuşit să îi restituie banii, fiind nevoită să părăsească ţara ca urmare a acţiunilor judiciare ale parchetului. E un procuror care o urmăreşte, scria ea. Interpolul i-a identificat locația tocmal datorită acestei scrisori. După ce am aflat că este în Statele Unite ale Americii, în iulie 1998, am formulat o cerere de comisie rogatorie şi am solicitat Parchetului General să o trimită autorităților judiciare americane. Ulterior, am formulat şi o cerere de extrădare pe numele ei pe care am trimis-o tot Parchetului General. Demersurile mele au fost complet lipsite de eficiență pentru că cererile nu au fost transmise în SUA, astfel că, la șase ani de la emiterea mandatului de arestare, în luna martie 2002, am dispus încetarea urmăririi penale pentru că faptele s-au prescris.
Aşa a scăpat Bințințan de răspunderea penală. Grație protecției de care a beneficiat din partea poliției şi a procurorilor. Aspectul absolut particular legat de această persoană extrem de bine relaționată a fost faptul că cei păgubiţi prin funcționarea jocului său piramidal nu au formulat plângeri penale împotriva ei. Presupun că prin pozițiile lor sociale şi importanța în comunitate se simțeau jenați să înceapă demersuri din care să reiasă că, în pofida falimentului atâtor jocuri piramidale care s-au desfăşurat în Cluj şi care au păgubit sute de mii de oameni, nu au învățat nimic şi au căzut în aceeaşi capcană. Au încercat totuşi să îşi recupereze sumele depuse pe cale amiabilă. Un cunoscut judecător de la Curtea de Apel Cluj s-a ales cu un Lăstun Dacia 500 în schimbul banilor pierduți.
Jocurile piramidale au marcat profund viața românilor în anii ’90, oferindu-le iluzia îmbogățirii rapide și facile. Ieșiți din sărăcia regimului comunist, unde totul era planificat și previzibil, aceștia s-au trezit brusc într-o economie de piață în formare, unde părea că oportunitățile sunt nelimitate. Mulți și-au investit economiile în astfel de scheme, fără a înțelege cu adevărat riscurile implicate. În momentul în care și-au pierdut banii, au cerut ajutor poliției și procurorilor, acuzându-i pe aceștia că favorizează escrocii.
Daniel Morar: ”s-au lăsat dugi de valul creat de întreprinzători tupeişti, de genul celor de mai sus, investindu-şi economiile în operațiuni riscante fără să tle exact ce înseamnă riscul. Atunci când şi-au pierdut banii, au cerut, revoltați, poliţiştilor şi procurorilor să li-i recupereze, acuzându-i pe aceştia din urmă că pactizează cu cei care i-au înşelat. M-am aflat în mijlocul acestor evenimente şi nu le dădeam dreptate decât într-o mică măsură. Am trăit în acei ani în Cluj şi am perceput cu propriile simțuri mersul lucrurilor şi atmosfera. Nimeni nu era naiv, toți știau că într-o zi Caritas-ul va pica, dar fiecare spera că va ajunge în vârful piramidei înainte ca a să se răstoarne şi că va apuca să încaseze câştigul înainte de colaps. Şi-au vândut locuințele şi toţi banii i-au depus la Caritas. S-au mutat la rude ori în uscătoarele sau spălătoriile blocuri- la gândul că trei luni nu e atât de mult, trec repede, îşi vor putea cumpăra opt apartamente în loc de unul şi se vor îmbogăți. Un timp aşa s-a şi întâmplat, Caritas-ul plătea, banii erau încasați, lat oamenii şi-au zis că mai stau trei luni în uscător, nu e chiar atât de rău, şi au lăsat întreaga sumă pentru ca şi aceasta să fie înmulțită cu opt. Când piramida s-a răsturnat cu susul în jos, când a mai mulți depunători în vârful ei decât la bază, miracolul a luat sfârşit”.
Caritas e doar cel mai cunoscut joc piramidal apărut în România după Revoluție, dar în perioada respectivă țara era, constata Morar, ”invadată” de zeci de jocuri piramidale.
Iată lista: în Pitești erau Replay, Novo CARITAS ALD, Ferati, Show 2000, Compania Dumitru, Philadelphia și MegaCARITAS, în București exista Mondragon și Mondoprosper, care promitea dobânzi de 210% pe an, în Constanța erau Dupont CARITAS, Romcrescent, Lupușorul SA CARITAS, Procent CARITAS, în Vâlcea exista Trasor and American Trading, în Bacău era Playborg, în Galați funcționau Mimi, McGrim SRL, Medi și Devi, SuperCasa, Gabi, în Oradea era El Dorado Gold, în Focșani erau Gerald și Vitalis, în Baia Mare se extinsese HELP, în Brăila funcționa Adison, în Arad – Saba, în Buzău – Diomar, în Brașov -Alecs, în Vulcan era Prigon. În Cluj mai funcționau Flash, HELP, Rolex, Kokte.
Daniel Morar este un fost procuror român, cunoscut pentru activitatea sa în lupta împotriva corupției. A fost procuror-șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA) între 2005 și 2012, perioadă în care instituția a devenit una dintre cele mai temute structuri judiciare din România, investigând și condamnând numeroși politicieni și oameni de afaceri influenți.
A absolvit Facultatea de Drept a Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca în 1990. Și-a început cariera de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș, între 1990 și 1992. A continuat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca (1992-1994), la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj (1994-1997) și la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj (1997-2005). În 2005 a fost numit procuror general al Parchetului Național Anticorupție, apoi procuror-șef al Direcției Naționale Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, până în 2012. În perioada 2013 – 2022 a fost judecător al Curții Constituționale a României. În prezent este avocat.
