Închide

Şerban Ţigănaş, la final de 4 ani de mandat în conducerea Ordinului Arhitecţilor: “România s-a confruntat cu cele mai grele probleme legate de construire din ultimii douăzeci de ani”

ActualitateTop News by Kristina Reştea - mai 06, 2014 0 2210

serban-tiganas

Şerban Ţigănaş, în bilanţ pentru ACTUALdeCLUJ.ro: ce spune că a făcut bun în fruntea OAR, ce crede că nu a realizat, cât de ascultată e profesia în zona administraţiei, în ce fel seamănă conducerea Ordinului Arhitecţilor cu balada Mioriţa, cum arată afacerile din ultimii ani ai biroului unde e asociat şi ce planuri are încă preşedintele pentru “sezonul” de alegeri al arhitecţilor din România.

Actualul preşedinte al OAR, Şerban Ţigănaş, se află la final de mandat, înainte de alegerile din iunie din Capitală, unde ar putea să mai candideze pentru o nouă “rundă” la conducerea breslei. Ţigănaş a câştigat alegerile din iunie 2010 de la Bucureşti, la o diferenţă de patru voturi de contracandidatul său, arhitectul Dorin Ştefan. La Cluj, arhitectul este asociat în biroul Dico şi Ţigănaş, cu importante proiecte publice sau private în portofoliu, dar şi membru în Comisia Tehnică de Amenajare a Teritoriului şi Urbanism din cadrul primăriei, unde a prins, alături de colegii de comisie şi oameni din administraţie, analiza de proiecte şi în ani de boom imobiliar cu puternice presiuni de construire din partea proprietarilor de terenuri, dar şi perioada mai recentă – de criză, dar nu ferită de propuneri de “mobilare” a Clujului cu proiecte controversate.

Despre realizări:

“Am făcut foarte multe legături, parteneriate și am căutat să transmitem vocea arhitecților în mediile externe profesiei cât mai mult”

ACTUALdeCLUJ.ro: Care consideraţi că sunt cele mai importante realizări marcate de OAR în aceşti ultimi 4 ani?

Şerban Ţigănaş (Ş.Ţ.): Direcția și progresul cel mai important făcut de ordin este acela de a se deschide și mai mult către societate, către lumea dinafara profesiei, adică către cei pe care trebuie să îi servim prin pregătirea noastră. A existat și la arhitecți un reflex pe care îl au în general membri unei profesii, anume acela de a se considera singurii îndreptățiți să discute problemele acelei profesii, în cunoștință de cauză, păcat în care cad și arhitecții, dar pe care am încercat și cred reușit într-o anumită măsură să îl atenuăm. Arhitectura este un deziderat și o problemă a oamenilor și comunităților, care trebuie discutată cu acestea. Fenomenele construirii, care au ca rezultat arhitectura, se datorează multor actori, toți fiind importanți și de aceea profesia de arhitect se deschide tot mai mult profesiilor conexe, inginerilor, economiștilor, finanțatorilor, celor din administrație. Am făcut foarte multe legături, parteneriate și am căutat să transmitem vocea arhitecților în mediile externe profesiei cât mai mult, aș spune fără precedent. Cred că e una dintre cele mai importante atitudini și realizări. Tot spre exterior am reușit să fim parteneri cu reprezentanții societății civile în curs de maturizare în România prin asociativitatea în creștere, prin activitatea ONG-urilor și în general printr-un interes crescut pentru problemele construirii, fie că e voba de urbanism și dezvoltare, de aspectele sociale ale locuirii, de spațiul public, de problemele patrimoniului arhitectural sau de mediu. În acești patru ani cred că România s-a confruntat cu cele mai grele probleme legate de construire din ultimii douăzeci de ani, cu cea mai severă prăbușire a pieței, cu un val de atacuri speculative la integritatea patrimoniului arhitectural valoros care a fost sacrificat cu complicitatea unor administrații. S-a protestat și s-a ieșit în stradă contra abuzurilor și demolărilor de clădiri monument, pentru salvarea patrimoniului arheologic și arhitectural de la Roșia Montană, pentru păstrarea Halei Matache din București, care nu trebuia demolată pentru realizarea bulevardului respectiv, contra unor propuneri de modificări ale legilor care afectează mediul construit și peisajul. Toate aceste mobilizări au fost fără precedent atât ca pericole, cât și ca nivel de colaborare între diferitele organizații, ordin și societate, comunități în general. Cred că a fost o mare reușită care ne ridică pe un palier superior și ne dă șanse să continuăm în direcția bună. Dincolo de fenomene, ordinul a finalizat restaurarea și amenajarea Casei Mincu, a sediului său central din București, pe care l-a deschis activităților legate de arhitectură și oraș, activând comunicarea în exteriorul și interiorul organizației. Este o casă splendidă care a devenit un foarte activ centru de arhitectură, un epicentru al culturii arhitecturii, mereu în tandem cu ceea ce se consolidează la inițiativa ordinului în zonă, strada pictor Arthur Verona, cu librăria Cărturești, cu cinema Patria, cu teatrul Bulandra de la Grădina Icoanei și ceilalți care ne întâlnim anual la Street Delivery, aducând aminte tuturor că străzile și orașul sunt pentru oameni. Am inițiat și avem rezultatele unor studii sociologice profesioniste asupra pieței de arhitectură din România și asupra fenomenelor legate de integrarea în profesie a absolvenților de arhitectură. Ele sunt extrem de importante pentru a ne orienta strategiile în continuare și cred că se încadrează la reușitele importante. Experții ne spun că suntem una dintre profesiile cele mai avansate în autocunoaștere pe bază de astfel de studii. Eu personal țin foarte mult la rolul de partener și susținător pe care l-am jucat împreună cu foarte mulți inițiatori de proiecte culturale și de cercetare, dintre care foarte importante sunt cele destinate educației și formării unei culturi generale de arhitecură la copii, elevi și tineri. Progresele sunt formidabile, de la săptămânile de ”școală altfel” până la primele manuale școlare de cultură a tradițiilor și patrimoniului care au apărut cu susținerea noastră și sunt disponibile în Ilfov și Brașov. Nu în ultimul rând. trebuie să pomenesc de rezultatele mai multor grupuri de lucru ale ordinului pe teme diferite, care au produs și urmează să livreze până la finalul mandatului documente importante pentru practica profesiei cum ar fi : Misiunile arhitectului, o descriere exhaustivă actualizată prin comparație cu misiunile arhitecților din celelalte țări europene, Ghidul pentru concursuri de arhitectură, documentul Standardul concursurilor de arhitectură, Sistemul informatic al OAR, o platformă pe care o implementăm în curând și care va face trecerea la o comunicare și funcționare informatizată completă a organizației, un manual pentru noua Identitate vizuală a ordinului, cu un design aprofundat foarte elaborat și altele. Nu aș lăsa deoparte cele câteva asocieri pe care le-am inițiat între muzică și arhitectură în avantajul reciproc prin proiectele Sonoro Conac, o serie de concerte de cameră în conace și palate de patrimoniu, pentru a sensibiliza prin muzica bună rolul pe care îl au în cultura din România aceste monumente de arhitectură sau albumul și turneul trupei de rock alternativ Urma, cu titlul Lost, End, Found, unde fiecare piesă este dedicată unei clădiri de patrimoniu în pericol, pierdută sau regăsită prin restaurare și refolosire inspirată.

Despre nereuşite:

“Comunicarea cu membri e încă greoaie”.
“Guvernele României nu au preluat politica pentru arhitectură elaborată de ordin în 2010”

ACTUALdeCLUJ.ro: Ce nu aţi reuşit să puneţi în aplicare din scopurile asumate (la început de mandat, dar şi pe parcurs)?

Ş.Ţ.: Modernizarea și progresul în interiorul organizației nu s-a produs așa cum ne-am dorit, e foarte greu să schimbi o cultură organizațională care s-a format cumva de la sine și nu se poate ameliora decât dacă oamenii se schimbă, sau sunt schimbați în cazul în care nu au performanțele și mai ales atitudinea necesară. Personalul ordinului nu este, cu excepțiile remarcabile de care ne bucurăm, la nivelul de care avem nevoie. Comunicarea cu membri e încă greoaie, deși unele filiale au progresat, relația cu membri nu e destul de ”simpatică”, cum spunea inspirat unul dintre președinții de filială. Nu am reușit să progresăm cum ne-am dorit cu sistemul de formare continuă, foarte dificil de finanțat și aplicat astfel încât să fie și performant și accesibil tuturor membrilor și fără riscul de a fi transformat în scopuri comerciale de un prestator sau altul. Studiul absorbției absolvenților în piață ne dă niște repere importante care pot ajuta la dezvoltarea acestui sistem. Altă nereușită este legată de faptul că guvernele României nu au preluat politica pentru arhitectură elaborată de ordin în 2010 ca un document important de adoptat și încă nu recunosc nevoia de calitate a arhiecturii ca o prioritate a României, deși țările europene avansate au astfel de documente adoptate. E o problemă fundamentală de strategie și trebuie continuat în această direcție cu un proiect major. Voința politică asumată pentru a genera și păstra arhitectură de calitate este fundamentală pentru România. Din păcate, am asistat cu toții în ultimii doi – trei ani la o deteriorare a luptelor politice și la o generalizare a unor moduri de acțiune în sfera guvernării care nu pun deloc pe primele poziții calitatea vieții cetățenilor, în dependență evidentă de calitatea mediului construit. A fost foarte dificil să ne adresăm cu propuneri constructive unei clase politice pe care am combătut-o când a avut intenții defavorabile sau împotriva arhitecturii. În România de azi ”cine nu e cu noi e împotriva noastră”, ca pe vremurile de care nu dorim să ne aducem aminte…

Despre realizări/nerealizări şi intersecţia cu administraţia

“Concursurile de arhitectură au fost mai multe dar insuficiente pentru cum trebuie să fie, cei sancționați de comisiile de disciplină sunt mulți, dar efectele practicilor în afara eticii continuă să se vadă, arhitecții români premiați internațional sunt mai mulți, dar românii exportă nesemnificativ servicii de arhitectură în lume”.

ACTUALdeCLUJ.ro: Cum arată bilanţul bătălii pierdute/ câştigate de OAR pe terenul negocierilor cu administraţia şi autorităţile? Mă refer la spaţii publice, clădiri de patrimoniu salvate sau pierdute, iniţiative legislative promovate sau „îngropate”.

Ş.Ţ.: E greu de pus în talerele unei balanțe lucruri foarte diferite, unele cu efecte pe termen lung, altele corijabile, unele de interes național, altele importante pentru comunități locale. Nu pot să spun dacă o Roșie Montană face cât casele demolate de pe Strada Buzești, că Hala Matache a căzut, dar legea în care se propunea construirea în parcuri sau cea cu polistirenizarea clădirilor de patrimoniu fără autorizație de construire, care nu au trecut, se contrabalansează. Concursurile de arhitectură au fost mai multe, dar insuficiente pentru cum trebuie să fie, cei sancționați de comisiile de disciplină sunt mulți, dar efectele practicilor în afara eticii continuă să se vadă, arhitecții români premiați internațional sunt mai mulți, dar românii exportă nesemnificativ servicii de arhitectură în lume. Sunt câteva întâmplări importante, OAR a organizat un concurs la Rîmnicu Vîlcea, câștigat de o echipă de tineri din București care fac proiectul, dar cărora primarul le cere să contribuie la un joc de corupție cu bani publici, arhitecții îl denunță la DNA, primarul scapă în primă instanță deși este condamnat cu suspendare, pune presiune și chiar dă arhitecții în judecată, arhitecții rezistă, ordinul îi susține și în final se face proiectul și primarul ajunge după gratii. Nu aș vrea să vorbesc despre asfel de lucruri la bilanțuri, dar trăim aceste vremuri. Aș vrea enorm ca arhitecții buni să fie majoritari și cei la care recurg clienții, dar nu e așa, aș vrea ca toate clădirile publice să se facă pe bază de proiecte bune, selectate prin concurs, dar ele se atribuie pe baza prețului cel mai mic și nimeni, primării, minister, parlamentari nu vor să înțeleagă că e o irosire a banului public iresponsabilă sub aparența economiei, o sinucidere în fapt.

ACTUALdeCLUJ.ro: Cum a afectat funcţia dvs. mersul biroului de proiectare de la Cluj?

Ş.Ţ.: Aș fi preferat să nu mă întrebați asta, dar nu evit răspunsul. Dacă nu ar fi biroul, partenerul și colegii mei, nu aș fi putut dedica 12 ani de muncă intensă pentru profesie. La birou sunt arhitect și obligațiile mele față de ordin ne afectează rezultatele, trebuie să afirm. Ceea ce mă liniștește este faptul că dacă fac un bilanț, rezultatele noastre, premiile obținute, satisfacția și reîntoarcerea clienților cu noi proiecte, rezultatele economice au un parcurs relativ constant și în creștere indiferent de perioada în care am preluat funcția de președinte, de criza economică sau de alți factori. Asta în mare, pentru că profesia de arhitect suferă în general în Europa și în România acut și din păcate și cronic, iar noi nu facem excepție.

Despre Bucureşti:
“Nu m-am simţit mereu bine acolo, dar am cunoscut oameni minunaţi”

ACTUALdeCLUJ.ro: Cât de complicat a fost pentru un preşedinte venit din afara Bucureştiului să conducă OAR – naţional?

Ş.Ţ.: Acum vreo doi ani mi-au luat un interviu niște tineri din Ungaria, veniți tocmai pentru a discuta cu ordinul din țara vecină, spunându-mi că la ei ar fi imposibil să fie președinte cineva care nu e budapestan. Omologii mei din Austria, Cehia, Marea Britanie, Elveția, etc. nu sunt din capitale. Nu distanța e problema, ci faptul că ordinul se bazează foarte mult pe aport voluntar sau parțial ca timp din partea arhitecților, deci avem nevoie de profesioniști cu normă întreagă angajați la ordin, cu care să lucrăm foarte bine împreună. Nu îi avem încă așa cum trebuie și asta a fost cea mai mare problemă. Mai este dificultatea de a programa și confirma ceva în România, unde cultura organizatorică, seriozitatea și punctualitatea nu sunt destul de evoluate. Asta mi-a dat multe bătăi de cap și nu numai mie. Funcționarii publici te tratează, cu excepții menționabile, dar totuși excepții, ca și cum tu ai fi în serviciul lor, ar fi șefii tăi și nu invers, ei sunt în serviciul public. Cât despre București, o advărată capitală, adică locul unde se adună tot ce e mai bun și tot ce e mai rău, nu pot să spun că m-am simțit mereu bine acolo, dar astea sunt chestiuni care nu țin de ordin și de arhitecți, ci de România. Totuși am cunoscut oameni minunați la București fără de care n-aș fi putut face nimic. Dacă vă uitați la echipa mea, la vicepreședinții cu care am lucrat, suntem ca în Miorița, trei bucureșteni, dintre care unul franco-belgian, un timișorean, acum berlinez, un brașovean, un sibian, un ieșean și un clujean…  Dar spre deosebire de baladă, nu ne-am disputat turmele, ci am lucrat mai multe proiecte împreună.

Despre alegerile din 2014:
“Dacă aportul meu va fi considerat necesar, voi avea susținerea și voi fi chemat să continui ca președinte al ordinului voi candida”

ACTUALdeCLUJ.ro: Ce urmează dupa 8 mai? Candidaţi pentru un nou mandat pentru funcţia de presedinte sau urmează altceva în ceea ce priveste implicarea în vreo funcţie în cadrul breslei? (Calendar de alegeri la arhitecţi, n.red.: 8 mai – alegeri OAR Transilvania, 19 mai – Conferinţa de alegeri a filialei Bucureşti a OAR, 28-29 iunie – Conferinţa alegeri OAR)

Ş.Ţ.: După 8 mai, ziua alegerilor de la filiala Transilvania, urmează 9 mai, adică prima zi din restul vieții, cu tot atâta treabă, probleme și dificutăți. Am convingerea că arhitecții de la Cluj vor continua și mai bine ceea ce au început. Toți cei trei candidați la președinție fac parte din echipa actuală și au avut contribuții, de pe poziția fiecăruia, la bunul mers al uneia dintre cele mai mari și active filiale ale ordinului. Asta îmi spune că va fi bine, sper și mai bine, judecând după interesul celor circa 30 de colegi care s-au înscris să candideze pentru celelalte poziții din consiliul teritorial și comisii. Pentru mine lucrurile stau în felul următor: așa cum am încercat să explic, sunt un om care lucrează în echipă, care organizează și colaborează. Dacă aportul meu va fi considerat necesar, voi avea susținerea și voi fi chemat să continui ca președinte al ordinului voi candida, dar numai dacă semnalele pe care le-am primit până acum se consolidează. Am pus, cu toată prietenia, dar și responsabil câteva condiții celor cu care lucrez, în ipoteza de a continua. Mă refer la finalizarea cu succes a unor proiecte și livrarea rezultatelor și toți și-au suflecat mânecile. Sunt atât de multe de făcut din perspectiva arhitectului, încât nu am nicio grijă pentru ceea ce va urma în sensul de a îmi găsi rolul și proiectele pentru viitor. Indiferent de componența echipei care va continua, există acumulări, conexiuni, proiecte pe termen lung pe care trebuie să le continuăm, altfel avem cu toții de pierdut. E una din grijile pe care trebuie să le aibă oricine termină un mandat, iese la pensie sau pleacă spre alte orizonturi. Orizontul meu va rămâne arhitectura românească, făcută, apărată și cultivată.

Plus şi minus în contabilitatea Dico şi Ţigănaş

Şerban Ţigănaş este asociat, alături de Florin Dico, în societatea Dico şi Ţigănaş Birou de Proiectare, companie cu sediu în Cluj. În 2009, anul în care în bilanţurilor celor din piaţă începeau să se simtă primele efecte ale crizei economice izbucnite pe final de 2008, biroul de proiectare Dico şi Ţigănaş a realizat o cifră de afaceri de 7,84 milioane de lei şi un profit de 1,9 milioane, potrivit datelor Ministerului Finanţelor Publice. În 2010, cifra de afaceri a scăzut la 3,2 milioane de lei, iar biroul a încheiat anul cu o pierdere în bilanţ de 275.585 lei. În 2011, societatea a trecut din nou pe plus, cu o cifră de afaceri de 5,3 milioane de lei şi profit de 1.055.398. În 2012 (ultimul an pentru care sunt disponibile în acest moment date financiare publice), cifra de afaceri s-a menţinut relativ constantă, 5,1 milioane de lei, dar biroul a înregistrat o pierdere de 818.417 lei. Biroul unde este asociat preşedintele OAR are în portofoliul de Cluj lucrări realizate din fonduri publice (stadionul Cluj Arena, Sala Multifuncţională de Sport), dar şi proiecte private: ansamblul Biasini (str. A. Iancu), Central park Residence (blocul de 220 de apartamente din zona parcului din Plopilor Vest), Dorobanţilor Residence sau lucrări pentru câţiva dintre cei mai importanţi investitori din parcurile industriale ale judeţului, ca Emerson, Bosch sau De’Longhi.

Şerban Ţigănaş, autorul

În 13 mai va avea loc la București, în organizarea editurii Simetria și a revistei Zeppelin, o dezbatere pe baza cărții “Arhitecți, arhitectură și orașe – Despre profesia de arhitect și cum se construiește în România recentă”, lansată de Ţigănaş. Cartea cuprinde 65 de texte, articole, interviuri, reflecții, prelegeri scrise în ultimii circa zece ani.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

author photo two

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.