Închide

Regulă pentru panglicăriile de milioane. O propunere

Opinie by Kristina Reştea - iun. 09, 2014 1 465

 

De câţi cetăţeni-vedetă e nevoie pentru a tăia o panglică? Nu, nu vreau să vă spun o glumă cu poliţişti, deşi ştiu că întrebarea pare începutul unui astfel de banc. Vreau doar să vă propun să facem puţină matematică. Puţină, promit că puţină, fiindcă prea multă nu mai ştiu nici eu!

Tema a venit de la două exemple concrete, de la două situaţii pe care le-am trăit live, recent, călătorind prin viaţa economică, destul de modestă în ultima vreme, a judeţului. Unul dintre exemple vine din 9 mai şi de la inaugurarea fabricii nemţilor de la Bosch. Datele problemei arată în felul următor: fabrică şi centru de cercetare de 38.000 mp, în parcul industrial public Tetarom III de la Jucu, deţinut de Consiliul Judeţean, 750 de angajaţi până la final de an, investiţie de 77 de milioane de euro, 26 de milioane de euro ajutor de stat. Am avut la tăierea de panglică aşa: preşedintele Consilului Judeţean Horea Uioreanu (arestat sub acuzaţii de luare de mită, câteva săptămâni mai târziu), primarul Emil Boc, premierul Victor Ponta şi doi oficiali Bosch. Muuultă lume, aşadar…

E esenţială o precizare de context aici. Bucuroşi să îşi inaugureze fabrica într-un loc şi în nişte condiţii care înseamnă eficienţă pentru businessul nemţesc (din punctul de vedere al costurilor, dar şi al bazei de recrutare de angajaţi), oamenii Bosch au punctat totuşi şi minusurile zonei: infrastructura şi accesul. Clujul nu e conectat la piaţa Vestică prin căi rutiere eficiente şi nici nu are suficiente legături aeriene (nici pentru transport de pasageri, nici terminal cargo). Ponta a promis din nou cu această ocazie că Autostrada Transilvania continuă. Numai că realitatea e cam jalnică: autostrada Transilvania e aşteptată de mai bine de zece ani, dar are acum doar o frântură de 52 de km din cei 415 în proiect, pe hârtie. Frântură inaugurată oficial, desigur. Asta în contextul în care toţi marii investitori îşi condiţionează dezvoltarea sau instalarea de accesul la pieţele externe şi de eficienţa conexiunii cu regiunea. Nu au prea venit grupuri puternice cu investiţii de milioane de euro la Cluj în ultima vreme. Poate ar fi mai multe, dacă administraţia (locală şi centrală) se mai ocupă şi de infrastructură, nu doar de atribuit ajutoare de stat (din bani care nu sunt ai celor instalaţi temporar să îi administreze, ci sunt tot bani publici). Nu zic că e rău să se acorde ajutoare de stat pentru investiţii, ci subliniez doar că e vorba aici de bani publici, nu de fonduri puse la dispoziţie din contul propriu de un anume premier, ministru ori primar, care să se mândrească apoi pentru asta. Şi să ne înţelegem: de autostradă şi aeroport ar beneficia de fapt întreaga economie a regiunii, nu e vorba de un favor pentru Bosch, pentru investitorul X sau Y. E pentru N investitori. N+1, chiar.

Exemplul 2 vine de la inaugurarea centrului de afaceri The Office, din 28 mai, în Cluj-Napoca. Datele problemei: un proiect dezvoltat de fondul de investiţii NEPI în parteneriat cu omul de afaceri Ovidiu Şandor, o investiţie de 26 de miloane de euro pentru o primă fază de birouri (19.000 mp de spaţii închiriabile). Au tăiat panglica: Ovidiu Şandor, Martin Slabbert (CEO NEPI), prefectul Gheorghe Vuşcan, primarul Emil Boc, preşedintele Consiliului Judeţean Horea Uioreanu (reţinut şi arestat chiar a doua zi după cocktailul de inaugurare). A fost chiar înghesuială pe panglica prea mică pentru atâţia oficiali.

Şi acum regula-„formulă” propusă.

Tăietorul de panglică va fi reprezentat, din raţiuni de eficienţă, prin simbolul „T” în continuare. Din totalul valorii de investiţie se verifică raportul public-privat (inclusiv valoarea terenului). Aşadar, numărul de tăietori de panglică privaţi, respectiv din administraţie se atribuie fiecărui sector proporţional cu contribuţia în bani. Mai departe, pentru fiecare sumă astfel stabilită se calculează câţi oameni trimite fiecare sector (public/privat) la tăierea de panglică. Propun ca pentru fiecare 10 milioane (de euro, desigur) să se desemneze câte un reprezentant. Numărul total de tăietori de panglică să fie <= 5 (a se citi “mai mic sau egal cu 5”). Propun asta din raţiuni estetice: înghesuiala arată penibil, vă zic, testat. Aşadar, pentru investiţiile de peste 50 de milioane se va calcula redistribuirea mandatelor de T. Şi încă o menţiune: propun ca autostrăzile să nu se mai inaugureze cu panglică decât în momentul în care arată într-adevăr a autostrăzi, când au, adică, nişte sute de kilometri, nu când se dau în folosinţă bucăţi de câteva zeci de km, care leagă două comune din acelaşi judeţ.

Rezolvări pentru cele două cazuri expuse mai sus:

Cazul I. Bosch (cu amendamentul că nu cunosc acum valoarea terenului pus la dispoziţie de stat, preluat de Consiliul Judeţean de la Univeristatea de Ştiinţe Agricole, via Agenţia Domeniilor Statului) – 77 de milioane de euro, din care 25 de milioane ajutor de stat.  Deci, în mare: 25 de milioane – bani publici, 52 de milioane – contribuţie privată. Concluzie: 2,5 oameni din administraţie şi 5,2 din board-ul concernului german. Total de 7,7 oameni. Nu avem voie să trecem de 5 oameni, aşa că îi împărţim pe cei 5 în funcţie de raportul contribuţiei în bani. Aveam (aprox.) 1/3 Public la 2/3 Privat. 1/3 din 5 = 1,6 (“perioadă” 6, pentru cei mai exacţi dintre noi). 2/3 din 5 = 3,3 (3,(3), mai precis). Acum rotunjim cifrele ca să nu lucrăm cu bucăţi de oameni (chiar dacă uneori un om face cât doi, iar altul nu e nici măcar un om întreg, dar ajungem la filozofie, sociologie şi psihologie şi am stabilit că azi suntem la Mate). Rotunjim în sus pentru sectorul public de data asta, fiindcă în calculul iniţial nu am introdus contribuţia parcului public Tetarom prin infrastructură. Concluzie: 2 oameni din administraţie şi 3 nemţi pentru panglica Bosch. Rezonabil?

Cazul II. The Office. Aici e simplu (uff, ce mă bucur, că deja obosisem!). Investiţa e integral privată, iar partenerii de proiect sunt doi, care au contribuit 50-50 la proiect: un om de afaceri timişorean şi un fond de investiţii sud-african. Deci milionarul timişorean şi CEO-ul fondului de investiţii taie panglica. Corect? (şi e şi mai frumos să fie 2 decât să fie 5).

Şi, în caz că am fost prea subtilă, pe final să zic direct: regula asta e doar un pretext, nu îmi imaginez că o va aplica vreodată cineva. Am generalizat şi am aproximat un pic cam mult în această propunere, dar ce vreau să spun e de fapt foarte simplu. E cam penibil să ne tot lăudăm cu lucruri la care nu prea am contribuit şi ar fi cazul să ne mai facem treaba. Dacă se poate, în aşa fel încât DNA-ul să nu aibă motive să intervină la curăţenie.

P.S.: Inducţie! Aşa îi zice! Mi-am amintit. E modalitatea aceea prin care pornind de la cazuri particulare demonstrezi că o regulă e valabilă pentru mai mult. Când pleci de la adevăruri particulare pentru a ajunge la concluzii generale… deci iarăşi folosesc matematica pentru a justifica propunerea: dacă eu am două exemple de panglicării la interval de câteva săptămâni, probabil că e credibil să presupunem că e vorba de un fenomen ceva mai extins.

 

Un comentariu

Lasa un raspuns pentru Dan

author photo two

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.

Articole similare