AcasăActualitateProces neobișnuit la Cluj, contele Bethlen Bela a fost ...
Proces neobișnuit la Cluj, contele Bethlen Bela a fost condamnat în 1946 la Cluj la ani de temniță grea de către Tribunalul Poporului, acum strănepotul cere anularea sentinței și rejudecarea
Proces neobișnuit la Cluj, contele Bethlen Bela a fost condamnat în 1946 la Cluj la ani de temniță grea de către Tribunalul Poporului, acum strănepotul cere anularea sentinței și rejudecarea de fond.
În calitate de strănepot al condamnatului – defunct Bethlen, revizuentul a cerut la Curtea de Apel Cluj prin avocat revizuirea sentinţei penale pronunţate de Tribunalul Poporului Cluj în 20 mai 1946 în dosarul 6/1946, solicitând admiterea în principiu a acesteia, iar subsecvent, anularea sentinţei şi rejudecarea în fond a cauzei. În dosarul respectiv sentința a fost de condamnare a contelui Bethlen, la cinci ani de temniță grea și trei ani interdicţie corecţională prin suspendarea unor drepturi, precum şi confiscarea întregii averi în folosul Statului Român cu titlu de despăgubiri.
În cuprinsul cererii a fost prezentată şi argumentată îndeplinirea condiţiilor impuse de lege, cu privire la termen şi calitatea persoanei, condiţiile de formă, competenta instanţei sesizate şi motivul legal, revizuentul – strănepotul celui condamnat – susţinând că s-au descoperit împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei din 1946 şi care dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare, întrucât acestea conturează o situaţie de fapt nouă, distinctă celei iniţial analizate în fond. În concret, este vorba despre conduita condamnatului-defunct Bethlen care ar fi manifestat o atitudine generală de opoziţie în raport de ordinele şi dispoziţiile criminale ale naziştilor şi care, în mod categoric şi-a exprimat refuzul expres de a se supune şi de a executa ordinele acestora. În acest sens, mijlocul central de probă care dovedeşte noua stare de fapt este materializat în telegrama expediată în anul 1944 de către Veesenmayer. Elementul de noutate cerut de art. 459 alin. 3 lit. d Cod procedură penală – conduita condamnatului-defunct Bethlen care a manifestat o atitudine generală de opoziţie în raport de ordinele şi dispoziţiile criminale ale naziştilor şi care şi-a exprimat refuzul expres de a se supune şi de a executa ordinele naziştilor (probată în particular prin telegrama cu privire la care se face trimitere) reprezentând un element de noutate care delimitează, în opinia revizuentului, o nouă perspectivă, anterior necunoscută şi neanalizată.
O cerere similară de rejudecare a fost inițiată în 2023. Acum, petentul a arătat că în demersul anterior, respins ca inadmisibil de către Curtea de Apel Cluj, s-a căutat prezentarea unor elemente punctuale, individual determinate care să expună şi să descrie de o manieră incontestabilă faptele de bunăvoinţă efectiv întreprinse de către antecesor în perioada de interes analizată în procesul de fond, însă perspectiva acuzării a rămas aceeași, respectivele fapte de bunăvoinţă reprezentând strict o serie de excepţii de la ceea ce acuzarea a calificat drept comportament general şi omniprezent al antecesorului. ”În prezentul demers, starea de fapt expusă de respectiva telegramă aduce în discuţie o nouă împrejurare faptică – antecesorul Bethlen #### nu doar că a săvârşit fapte izolate, punctuale, de bunăvoinţa şi întrajutorare a populaţiei supusă măsurilor opresive (element dovedit şi analizat chiar în 1946), ci mult mai mult – privit in extenso – a adoptat o conduită generală, de zi cu zi, total străină ordinelor transmise şi expres direcţionată împotriva regimului, prin reprezentanţii săi în funcţii”, a arătat revizuentul în documentele dosarului de la Curtea de Apel Cluj, consultate de actualdecluj.ro. ”Prin urmare, elementul de noutate faptică este de netăgăduit, în condiţiile în care întreaga sa conduită, expres manifestată, era direcţionată împotriva sistemului opresiv şi nicidecum în direcţia susţinerii acestuia. Însăşi construcţia acuzaţiei este străină de cele redate prin respectiva telegramă. S-a mai subliniat că până la acest moment, starea de fapt pe care se fundamentează prezenta cerere (şi anume conduita adoptată în perioada de interes de către Bethlen – care viza un refuz expres şi general manifestat al acestuia vis-a-vis de supunerea şi executarea ordinelor naziştilor, ilustrată prin telegrama lui Veesenmayer) nu a făcut niciodată obiectul analizei vreunei instanţe”.
În continuare, făcând trimitere la acuzaţiile aduse persoanei condamnate şi la soluţia pronunţată prin hotărârea a cărei revizuiire se solicită, revizuentul a prezentat elementele cheie, relevante în opinia sa, în raport de temeiul mai sus indicat. Astfel, împrejurarea faptică cu caracter de noutate, care justifică admiterea prezentei, este conduita condamnatului-defunct Bethlen care a manifestat o atitudine generală de opoziţie în raport de ordinele şi dispoziţiile criminale ale naziştilor şi care, în mod categoric şi-a exprimat refuzul expres de a se supune şi de a executa ordinele naziştilor, aspect constatat prin intermediul unui înscris – telegrama expediata în anul 1944 de către ofiţerul SS, dr. Veesenmayer. adresată oficialilor nazişti. Respectiva telegramă provine din arhivele germane, fiind numerotată „Nr. 162” şi expediată în data de 08.05.1044 de la Budapesta către Ministerul de Externe al Reichului German.
Raportat la conţinutul respectivei telegrame, aceasta aduce în prim-plan un element faptic nou, neanalizat anterior, în fond. Astfel, din cele expuse în cuprinsul respectivei telegrame, rezultă fără vreo formă de dubiu că antecesorul petentului, contele Bethlen, ”nu aproba acţiunea desfăşurată în acea zonă la momentul actual şi şi-a luat concediu medical”. Mai specific, în respectiva telegrama se arată următoarele: ”a declarat că nu vrea să devină un criminal în masă şi preferă să-şi dea demisia”. În încheierea respectivei telegrame, autorul acesteia completează mesajul transmis, precizând că „Voi solicita demiterea Contelui”.
Respectiva telegramă a fost adresată direct către un înalt oficial al ministerului, cu grad de ambasador cu însărcinări speciale, consilier special al lui Joachim von Ribbentrop – ministrul de externe al Reichului – şi redă, pe de o parte, percepţia directă, din teritoriu, a împuternicitului special al Reichului German în Ungaria. Pe de altă parte, aceeaşi telegramă surprinde şi esenţa voinţei antecesorului din perioada respectivă – acesta refuzând expres îndeplinirea sarcinilor.
Referitor la factorul temporal, respectiva telegramă nu a fost avută în vedere la momentul soluţionării procesului în fond – conţinutul acesteia nefiind cunoscut la respectivul moment, ci a fost publicată pentru întâia oară în anul 1963 în lucrarea intitulată ”The destruction of Hungarian Jewry. A documentary account, Vol. II, doc. nr. 264, pp. 571-572”, după cum a arătat petentul.
În procesul din 1946 în care s-a şi dispus condamnarea numitului Bethlen i-a fost imputată o anumită stare de fapt, cu toate coordonatele şi reperele descrise în sentinţa de condamnare. Deși nu s-a insistat şi cu privire la acţiunile pozitive, de într-ajutorare, întreprinse de Bethlen, este cert că acestea au fost văzute şi tratate ca episoade izolate şi mai degrabă excepţionale, acuzarea – din perspectiva conduitei imputată – urmărind un caracter mai degrabă general şi atotcuprinzător, a arătat petentul. Or, împrejurarea sau starea de fapt ce reiese din cuprinsul respectivei telegrame conturează, în opinia revizuentului, o paradigmă distinctă de cea iniţial analizată: conduita adoptată în perioada de interes de către antecesorul Bethlen viza un refuz expres şi general manifestat al acestuia – vis-a-vis de supunerea şi executarea ordinelor naziştilor.
Aşadar, conduita lui – privită în 1946, ca specifică unui răufăcător cu episoade izolate de binefacere, ci dimpotrivă – este caracterizată de o atitudine generală de opoziţie în raport de ordinele şi dispoziţiile cu caracter criminal ale naziştilor, a mai arătt strănepotul. ”Această conduită – probată de respectiva telegramă – se pliază perfect pe rigurozitatea temeiului de revizuire, generând o admisibilitate de principiu, în opinia revizuentului, forţa ei probantă nereprezentând un surplus de argumente care să completeze mijloacele de probă deja administrate în fond”.
Prin aducerea în prim-plan a acestui nou element factual (conduita caracterizată de o atitudine generală de opoziţie în raport de ordinele şi dispoziţiile criminale ale naziştilor), pe de o parte, nu se tinde la prelungirea probatoriului deja existent, iar pe de altă parte, nu se reexaminează probele iniţiale. Probatoriul deja existent a vizat optica acuzaţiei din 1946 – acesta fiind axat pe conturarea unei conduite generale specifică unui răufăcător. Episoadele de binefacere au fost analizate şi tratate dintr-o perspectivă de excepţie, ca fiind pur izolate şi nicidecum reprezentative pentru conduita contelui.
Premisa analizată astăzi este distinctă tocmai pentru că nu are în vedere un singur episod X sau o serie de episoade X, Y, Z – ci dimpotrivă, are în vedere o noua fundaţie. Conduita generală de nesupunere faţă de autorităţile naziste nu reprezenta excepţia, ci regula în raport de voinţa de manifestare a contelui.
Temeinicia acestei susţineri îşi găseşte sursa tocmai în respectiva telegramă. După cum se poate observa din cuprinsul acesteia, expeditorul este reprezentat de un înalt funcţionar al respectivului sistem nazist. Acesta din urma îşi informează superiorul despre propria constatare din teritoriu – fiind dincolo de orice dubiu că nu a existat vreo formă de sprijin/susţinere din partea ofiţerului SS ###### Veesenmayer faţă de conduita de nesupunere a contelui Bethlen . În mod rezonabil, respectiva consemnare a ofiţerului beneficiază de toată credibilitatea, fiind departe de a fi privită drept o formă de susţinere a contelui, ci dimpotrivă.
În vederea soluţionării cererii de revizuire, Curtea de Apel Cluj a solicitat şi i-a fost înaintat, printr-un document emis de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, dosarul lui Bethlen din 1946 al Tribunalului Poporului Cluj, însumând aproape patru mii de file, care i-au fost puse și la dispoziția revizuentului.
Analizând cererea de revizuire , Curtea de Apel a reținut că în 2023 instanța a respins ca inadmisibilă cererea anterioară de revizuire. ”Verificând aspectele expuse de petent în respectiva cererea de revizuire, în esenţă, instanţa a constatat că acestea au fost deja analizate la momentul soluţionării cauzei de către Tribunalul Poporului Cluj, pentru garantarea dreptului la apărare al contelui Bethlen, fiind administrate probe pentru dovedirea afirmaţiilor lui, constante de-a lungul procesului penal, potrivit cărora nu se face vinovat de acuzaţiile aduse”.
În acest sens, făcând trimiteri punctuale la probele administrate în dosarul penal, instanța de revizuire a observat că petentul urmărește o nouă apreciere a probatoriului deja administrat sau administrarea unor alte probe cu privire la fapte deja existente și cunoscute la momentul pronunțării, ”demers ce ar încălca într-un mod nepermis autoritatea de lucru judecat a sentinței penale supuse revizuirii, sentință pronunțată oricum ca urmare a unui proces penal pe parcursul căruia inculpatului i-au fost respectate drepturile prevăzute de lege”, a arătat Curtea de Apel Cluj.
În ceea ce priveşte actuala cerere, formulată de acelaşi revizuent, cu privire la aceeaşi hotărâre judecătorească, Curtea reţine că revizuirea este o cale de atac extraordinară ce permite retractarea unei hotărâri penale definitive numai pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, scopul său fiind acela de a permite înlăturarea unor erori de fapt grave, ce nu ar putea fi remediate altfel, dată fiind apariţia unor elemente sau împrejurări de fapt, în funcţie de care, ceea ce s-a statuat deja cu caracter definitiv nu ar mai corespunde adevărului şi nici legii.
Astfel, Curtea a reținut că, deşi persoana condamnată a decedat cu mult anterior formulării prezentei cereri de revizuire, condiţia impusă de lege referitoare la persoana care a sesizat instanţa este respectată, în speţă, cererea fiind formulată de către un strănepot, după moartea condamnatului şi în favoarea acestuia. Termenul de introducere a cererii de revizuire – oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată ca executată ori după moartea condamnatului – a fost respectat, prin raportare la motivul concret invocat.
”Analizând însă informaţiile relevante pe care (telegrama invocată-n.red.) le-ar aduce cu privire la situaţia de fapt ce a făcut obiectul judecăţii în dosarul nr.6/1946 al Tribunalului Poporului Cluj, Curtea observă că ele nu au caracterul de noutate pe care atât literatura de specialitate cât şi practica judiciară în materie sunt constante în a le impune cu privire la împrejurările, întâmplările sau situaţiile invocate de revizuenţi, pentru a fi susceptibile singure sau prin coroborare cu alte probe, de a dovedi netemeinicia hotărârii atacate. ”Dimpotrivă, acestea au fost cunoscute şi analizate de instanţă cu ocazia judecării dosarului nr.6/1946”, a arătat instanța.
În acest sens, Curtea reţine că în vol. VI al dosarului de urmărire penală – în partea de anchetă care l-a vizat pe inculpatul Bethlen – se află depus un înscris provenit de la acesta şi intitulat Apel, declarat împotriva Hotărârii nr.340/1945 a Comisiei de Purificare nr.I – pag.20-22, în cuprinsul căruia, printre altele, inculpatul face referire la faptul că, în data de 19 martie 1944, când a venit la cârma Ungariei un guvern cu care nu se identifica, şi-a înaintat demisia, care nu i-a fost primită; mai mult, în finalul documentului inculpatul face referire la demisiile sale repetate, care nu i-au fost acceptate, fiind ţinut cu forţa în funcţie. De asemenea, la paginile 27-29 ale vol. VI, a fost identificată o adresă de înaintare şi cererea soţiei inculpatului Bethlen, la care se referă adresa, în cuprinsul cererii fiind făcute referiri la demisiile înaintate de inculpat în data de 19 martie 1944 şi în luna mai 1944, precum şi la declaraţiile a cinci persoane care aveau cunoştinţă despre manifestările de voinţă ale acestuia; mai mult, o declaraţie din 29.07.1945 a șefului de secţie la Prefectură, în referire la demisia contelui Bethlen din martie 1944, care a fost înaintată cu alte acte confidenţiale în Ungaria; în acelaşi sens, memoriul depus de inculpat în care se face referire la demisia din funcţie şi la conduita sa ulterioară, fiind solicitată acvirarea dosarului aflat la Cabinetul de instrucţie al acuzatorului.
Prin urmare, despre demisia la care se face referire în telegrama din 8 mai 1944 invocată de revizuent şi despre conduita inculpatului în perioada de referinţă – percepută de autorul telegramei ca un refuz expres de îndeplinire a anumitor sarcini existau deja date, informaţii sau trimiteri la dosarul nr.6/1946, iar acestea au fost analizate de instanţă, fiind administrate probe pentru dovedirea apărărilor constante pe care inculpatul le-a invocat de-a lungul respectivului proces penal, potrivit cărora nu s-ar face vinovat de acuzaţiile aduse.
Raportat la cele anterior expuse, Curtea concluzionează în sensul că nu pot fi privite ca având caracter de noutate aspectele prezentate în prezenta cerere de revizuire ca fiind ”fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei”. Astfel, Curtea de Apel a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire. Decizia, luată în 14 februarie, e definitivă.
