Povestea „socios”, încremenită în timp
Sport by Catalin Suciu - ian. 24, 2019 2 1377
În 2016, odată cu noul start al Universității Cluj, formație intrată în faliment și readusă la viață cu în cadrul unui proiect comuntar, clubul anuța demarearea unei campanii impresionante prin care spera să-și atragă public. Este vorba de proiectul socios, unde fanii sunt invitați să devină membri cotizanți în schimbul a 100 de lei. Dai 100 de lei și primești un card de membru. În acest fel îți susții echipa și financiar, pe lângă faptul că mergi pe stadion etapă de etapă. Stadionul este, însă, aproape pustiu.
Scurt istoric
Universitatea Cluj e preluată de omul de afaceri Florian Walter din liga a II-a, în 2009. Se achită datoriile, se fac transferuri răsunătoare, se fac investiții, se promovează. Alte transferuri, iar în doi ani și jumătate, la U joacă, pe rând sau împreună, Galamaz,Szukala, Marinescu, Cristea, Claudiu Niculescu, Boștină sau Gheorghe Grozav. Un dream-team local, cea mai importantă garnizoană de fotbaliști pe care o are U Cluj în ultimii 20 de ani. Totul se termină în 2012, când Walter anunță că își retrage susținerea financiară întrucât nu e ajutat, nu e susținut de nimeni din oraș. „Nu m-au chemat să-mi dea nici un pahar cu apă”, e replica celebră cu care și-a susținut plecarea intempestivă și nevinovată. A mers la Ploiești cu toată avuția, cu tot lotul de fotbaliști (așa cum procedase Gigi Nețoiu cu ani în urmă, când a dus la Dinamo cei mai importanți fotbaliști ai Craiovei). U Cluj rămâne fără susținere financiară, intră în insolvență, retrogradează în liga a doua. U Cluj rămâne în grija administratorului judiciar Marieta Anastasescu, care o ține în viață precum un pacient asistat pe patul de moarte, dar finalul reprezintă falimentul. În 2016, după mai multe acțiuni de senzibilizare a opiniei publice, marșuri ale fanilor în tot orașul, se toarnă fundația unui proiect comunitar susținut de primărie și cele șase universități din Cluj. Orașul transmite un mesaj: U continuă să existe. E înscrisă în Liga a patra și începe de jos, la fel ca toate celelalte. În toată atmosfera aferentă fotbalului de la sate se disting din nou suporterii, care nu ezită să meargă în deplasări să își susțină echipa.
Sunt câteva sute care țin steagul sus. Tot atunci clubul anunță demararea proiectului socios și speră că în acest fel fanii vor aduce un aport semnificativ la capitalul societății. „În doi ani sper să avem 8000-10.000 de membri susținători”, anunța managerul Ioan Ovidiu Sabău.
Prezentul
Din 2016 Universitatea a progresat, a promovat succesiv până în liga a II-a și se luptă cu șanse reale să revină în anul centenarului său, pe prima scenă. La club e stabilitate financiară, s-a format o echipă capabilă să ajungă în Liga 1, din nimic, schimbând jucători an de an, în fiecare pauză competițională. În mod firesc, ar fi fost de așteptat ca toate aceste lucruri să creeze o oarecare emulație în jurul echipei, dar „U” dă impresia că a rămas blocată în timp.
De la demararea proiectului socios, Universitatea a reușit să atragă 1200 de membri susținători. Din 2016 până în prezent. La începutul anului trecut, Universitatea avea tot 1200 de membri susținători. Practic, în intervalul 2018-2019 U Cluj a bătut pasul pe loc. Pe stadion sunt câteva sute, poate 1000 de fani care nu lipsesc de la nici o partidă. Unde sunt toți ceilalți?
Universitatea nu a fuzionat cu nici o altă echipă, deține palmaresul și culorile, a luat-o de jos, din Liga a IV-a, n-a ars nici o etapă și totuși capitalul său de încredere e scăzut, aproape insignifiant. Nu sunt nici „mitici” în conducere, așa cum suna unul dintre alibiurile anumitor suporteri pentru a-și scuza absenteismul de pe stadion. Din contră, toți sunt clujeni sau sunt legați de Cluj.
„U” are parteneri importanți alături, mulți din Cluj, cei mai mulți. Nu există un acționariat cu implicații penale sau de altă natură care ar putea prejudicia în vreun fel imaginea clubului.
Ce lipsește?
Direct la subiect: cei din conducerea clubului nu știu să promoveze imaginea lui U în toate mediile. Cand eram student în anii ’80 la Cluj nu lipseam vara sau iarna pe ploaie sau vînt de la meciurile echipei. Toata galeria statea atunci in tribuna a 2 a si cânta. Ne intalneam acolo studenti de la toate facultățile, multi originali din alte orașe. Si mult tineret iubitor de U din toate paturile sociale. Indiferent de locul de muncă sau anul de studii la care sa nu uitam elevii care intrau gratis. Acum acest oraș cosmopolit nu mai freamata pentru U. Nu se mai întâlnesc zilnic suporterii în fața la beraria Ursus. Totuși cred ca cei care conduc atît clubul cât mai ales cadrele didactice universitare ar trebuii sa se implice si sa le spună celor de azi cine si de ce ” NUNAI U”
nu prea se asociaza nimeni cu vagabonzii din Groapa sau altii care s-au lipit de acest simbol