Închide

Pentru cei care au desenat în laboratoare luminița de la capătul tunelului (COVID-19): doamnelor, domnilor, mulțumim!

Opinie by Kristina Reştea - apr. 14, 2021 0 850

 

 

Zhang Yongzhen, Katalin Karikó, Drew Weissman, Ugur Sahin, Özlem Türeci, Andrew Pollard, Sarah Gilbert, Barney Graham, Anthony Fauci.

Aș reține numele acestea. Le-am căutat în ziua în care mi-am făcut vaccinul anti-COVID-19, după un an de îngrijorări, temeri și necunoscute, în care ne-am obișnuit că familia și prietenii și oamenii, în general, „locuiesc”, cumva, în telefon. Noi cu grijile noastre mici, în orașul cu Șoșoacă protestând alături de Funar. În tot timpul acesta, domnii și doamnele de mai sus însă au stat în laboratoare și s-au luat elegant la trântă cu micul dușman – invizibil sau inexistent pentru unii, dar care însă umplea spitale și cimitire. (Și) datorită lor, în mai puțin de un an a apărut soluția care poate promite finalul unei pandemii: vaccinul. Vaccinurile. Nicicând în istorie știința nu a fost la nivelul acesta, nicicând până acum o criză sanitară nu a primit soluții atât de repede. Cum? În primul rând datorită lor, a oamenilor de știință. Ei nu au apărut în ianuarie 2020. Erau tot acolo, de ani de zile, de decenii, în laboratoarele lor, în halatele lor albe și lucrau la niște chestiuni pe care cei mai mulți dintre noi nici nu știm să le numim. Acum, dintr-o dată, munca lor a devenit vizibilă, tangibilă. Înțepătoare și salvatoare 🙂 Sunt câteva nume pe care le-am găsit, sigur mai sunt și alții care au muncit alături de ei sau în alte echipe în competiția asta bizară, cu un coronavirus. Eu zic că merită să le știm numele și măcar de aici încolo să dăm mai multă atenție veștilor despre Nobel-uri, fiindcă oamenii de știință duc lupte mari pentru un viitor în care să avem soluții la boli cumplite.

Părinții mei și cei din generația lor au amintiri despre prieteni, vecini, cunoscuți loviți de groaznica poliomielită, care lăsa oameni cu dizabilități cumplite sau ii punea în „plămâni de fier”. Acum noi nici nu mai știm de maladia asta decât din povești. Pentru că a apărut vaccinul. Dar a durat aproape 50 de ani ca să poată fi dezvoltat. Din unele dintre cărțile preferate ale liceului (Erich Maria Remarque), cu vieți amestecate cu durere și speranță după un război mondial, am rămas cu imaginea tristă a sanatoriilor tbc. Acum avem vaccin.
Acum, când trecem printr-o pandemie, putem să ne dăm seama cât suntem de privilegiați față de cei de dinaintea noastră. Eu, una, nu m-am gândit la asta până acum… Și îmi pare rău de ignoranță. Știința e evoluat senzațional si resurse fantastice de muncă, știință și bani s-au mobilizat ca să avem un vaccin anti-COVID-19 în mai puțin de un an. Un an! Nu 2, nu 10, nu 50! Unul! Câțiva oameni grozavi au lucrat de decenii ca să pregătească momentul acesta. E doar un exemplu despre ce poate să se întâmple atunci când crezi în știință.

Așadar:

Zhang Yongzhen, virusolog din Shanghai, a decodat structura genetică a virusului și a publicat-o pe internet. I-a luat mai puțin de 48 de ore să facă asta, alături de echipa sa, potrivit Time.com. Cumva ți se face pielea de găină și te gândești că pare începutul unui film când citești cum la ora 1.30 într-o zi de ianuarie în clădirea în care lucra a venit o cutie de metal. Conținea o probă luată de la un pacient care suferea de o “pneumonie ciudată”. Și-a dat seama rapid că este vorba despre un virus care seamănă cu SARS și că se transmite pe cale aeriană și a făcut primele sugestii de măsuri publice pentru limitarea răspândirii sale. Lumea tocmai făcea cunoștință cu un virus nou și periculos. Datorită muncii lui și a echipei sale, s-au putut dezvolta rapid teste și începe lucrul la vaccinuri. Chiar și decizia în sine de a publica rezultatul muncii a luat-o cu un risc personal, având în vedere cât de sensibil la nivel politic era deja subiectul virusului „chinezesc”.

Katalin Karikó și Drew Weissman – cercetători care au descoperit tehnologia ARN-ului mesager pe care se bazează vaccinurile anti COVID-19 ale Pfizer/ BioNtech și Moderna
Katalin Karikó, fiica unui măcelar din Ungaria, a decis că vrea să se facă om de știință, înainte să fi cunoscut vreunul, scrie NY Times. O bună parte din carieră și-a dedicat-o studierii ARN mesager, în vremuri când asta nu părea nici la modă, nici foarte promițător, și a fost nevoită să se zbată ca să primească susținere și finanțare pentru proiecte. Asta pentru conspiraționiștii care spun că “vai, iată, aveau vaccinul pregătit!”. Nu, nu avea nimeni vaccinul pregătit, dar câțiva oameni foarte deștepți și obsedați de munca lor au lucra la „pista” asta peste un deceniu. Revenind la Kati (așa o știu toți colegii). Kati merge cu bucurie la muncă, spun despre ea cei mai apropiați, citați în presa internațională. Un amănunt simpatic citit recent: soțul ei calculase cu un prilej că, luând în considerare venitul ei, dar și multele ore pe care le petrece la birou (inclusiv serile și în weekend), reiese că ar câștiga 1 dolar pe oră. Asta așa, pentru cei care o dau întruna cu “big pharma” și mulții bani care le ies unora din asta. “Există tendința ca oamenii de știință să se uite la date pentru a încerca să-și valideze propria idee. Cei mai buni oameni de știință încearcă să își dovedească că au greșit. Geniul lui Kati consta în disponibilitatea de a accepta eșecul și de a continua să încerce și în capacitatea ei de a răspunde la întrebări pe care oamenii nu erau suficient de inteligenți să le pună ”, spunea despre ea David Langer, un neurochirurg care a lucrat alături de „Kati”.

Partenerul ei de proiecte, Drew Weissman, studiază și el de peste 10 ani tehnologia ARN, care a dus la descoperirea vaccinurilor anti-COVID-19, e profesor de medicină la universitatea din Pennsylvania

Ugur Sahin și Özlem Türeci, copiii unor imigranți turci ajunși în Germania la sfârșitul anilor ’60, sunt fondatorii companiei germane de biotehnologie BioNTech. Cea care a dezvoltat împreună cu grupul american Pfizer primul vaccin aprobat împotriva noului coronavirus. Despre echipa soț- soție NY Times scrie că a lucrat în laborator și în ziua nunții lor. El muncea în laborator încă din vremea studenției (povestește că uneori îl prindea noaptea acolo, după cursuri și apoi pleca acasă pe bicicletă), ea a crescut cu un tată medic și dorința de a-și ajuta semenii; a vrut mai întâi să se facă călugăriță, dar a optat totuși pentru medicină, citesc pe dw.com. Munca lor ar putea aduce progrese semnificative în lupta oamenilor de știință împotriva cancerului sau a virusului HIV.

Andrew Pollard și Sarah Gilbert, figuri cheie în dezvoltarea vaccinului Oxford- AstraZeneca. Sarah Gilbert e mamă de tripleți și a lucrat vreme de decenii la teme de interes major: vaccinuri anti-malarie, Ebola, Mers. Andrew Pollard a lucrat decenii la tema vaccinurilor și e specialist în pediatrie. Era în Franța ca să își prezinte un studiu și se afla în taxi, în drum spre aeroport, când a aflat despre noul virus, de la un coleg de breaslă. Spune că și-a dat seama imediat că lumea avea să ni se schimbe în lunile următoare. A ajuns apoi să conducă studiile clinice pentru vaccinul Oxford.

Cu un doctorat în imunologie, Barney Graham, adjunct la National Institutes of Health’s Vaccine Research Center, a avut drept scop mulți ani să facă un vaccin sufficient de rapid încât să oprească o pandemie. „Candidatul” a venit din China. O echipă atent selectată a început să lucreze la un vaccin imediat ce cercetătorii chinezi au publicat rezultatele privind secvențierea genomului. Aveau deja un avans serios, fiindcă făcuseră ani de experimente pe tema coronavirusurilor. S-a pornit munca alături de Moderna, urma să fie un proiect în care guvernul conduce primul studiu clinic. Graham îl voia lansat în câteva săptămâni de la primele discuții. Povestea, spusă pe larg, cu grafice și excelente explicații, e de găsit în USA Today.

Anthony Fauci, National Institute Of Allergy and Infectious Diseases – vocea rațiunii încă din vremurile în care cel mai puternic stat al lumii era condus de un om care se întreba public dacă nu putem eradica virusulul bând produse de curățenie.

Doamnelor, domnilor, mulțumim!

Las aici și câteva link-uri, merită să citiți despre ei:

Time:

Exclusive: The Chinese Scientist Who Sequenced the First COVID-19 Genome Speaks Out About the Controversies Surrounding His Work

Straitstime.com

Professor Zhang Yongzhen: Decision to publish genome map made at some personal risk

The Guardian:

Life savers: the amazing story of the Oxford/AstraZeneca Covid vaccine

New York Times:

BMJ:

How the Oxford-AstraZeneca covid-19 vaccine was made

USA Today:

Luck, foresight and science: How an unheralded team developed a COVID-19 vaccine in record time

New York Times:

The Husband and wife team behind the leading vaccine to solve COVID-19

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

author photo two

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.

Articole similare