Papahagi conferențiază în Auditorium Maximum
Actualitate by Actual de Cluj - apr. 28, 2015 0 478
Omul politic Adrian Papahagi, de asemenea conferențiar universitar, ține o prelegere la Cluj despre relația dintre popor și lideri, pornind de la maxima romană „vox populi, vox dei” – și se folosește în aceasta de exemplul din relatările biblice prin care mulțimea l-a trimis la moarte pe Isus Cristos.
Conferința programată mâine la ora 18, „Plutarh, Shakespeare și Iisus Hristos: Politică Umană şi Pedagogie Divină” în sala Auditorium Maximum a Universității „Babeș-Bolyai”. Iată cum explică organizatorii conferinței: „Vox populi, vox dei. Printr-un discurs fulminant, populistul Marcus Antonius convinge plebea să îl zeifice pe Iulius Caesar și să îi condamne pe asasinii acestuia. Tot la Roma, aristocraticul Coriolan disprețuiește poporul, refuzând să îl flateze pentru a fi învestit consul: plata marelui general va fi exilul, iar răspunsul său – trădarea. Vox populi, vox dei? În Duminica Floriilor, Hristos intră în Ierusalim aclamat de o imensă mulțime, îngrămădită pe străzi și cocoțată în palmieri. Peste câteva zile, aceeași mulțime Îl trimite la moarte, preferându-l pe Barabas. Maxima romană capătă în Evanghelii un răspuns ironic, devastator”.
Papahagi, conferențiar la Facultatea de Litere a UBB, propune o reflecție alături de Plutarh, Shakespeare și evangheliile biblice la relația dificilă dintre popor și lider. „Discernământul mulțimii și adecvarea liderilor, așteptările mesianice și răspunsurile politicianiste, aroganța și populismul sunt teme pe care vom încerca să le privim în cheie politico-teologică, în speranța de a discerne dreptatea și adevărul în lecțiile istoriei divino-umane”, explică organizatorii.
Conferința de miercuri continuă seria de evenimente organizate la Cluj de Asociaţia Studenţească Edictum, între care “Dumnezeu şi experienţa modernităţii” – Horia-Roman Patapievici, “Sfântul Augustin – Portretul unei Convertiri” – Marius Cruceru, “Paradoxurile uceniciei creştine: Să mori, și totuși să trăiești; să slujești, și totuși să conduci; să nu vezi, și totuși să crezi” – Emil Bartoş.
