Palatul Telefoanelor, declarat monument istoric săptămâna trecută, după ce proprietarul l-a scos la vânzare. A durat șase ani până ca ordinul să fie publicat în Monitorul Oficial

ActualitateTop News by Actual de Cluj - iul. 04, 2025 5 8230

Clădirea cunoscută ca Palatul Telefoanelor din centrul Clujului, una dintre cele mai reprezentative pentru curentul arhitectural brutalist, a fost clasată în sfârșit ca monument istoric – la aproape șase ani de la demararea procedurilor, în urmă cu câteva zile.

Aceasta în contextul în care proprietarul, compania de telefonie mobilă Orange, a demarat în urmă cu mai multe săptămâni o procedură prin care a scos la vânzare clădirea. Nu este clar în acest moment dacă vânzarea a fost perfectată dar, dacă nu, publicarea în Monitorul Oficial a acestei decizii de clasare ca monument istoric conferă Statului Român drept de preemțiune la cumpărare.

Astfel, în Monitorul Oficial din 27 iunie – vinerea trecută, în urmă cu o săptămână – a fost publicat Ordinul privind clasarea ca monument istoric a imobilului situat la adresa poştală Str. Poştei nr. 2, Cluj-Napoca, judeţul Cluj, în Lista monumentelor istorice, cu denumirea Palatul telefoanelor, în categoria II – arhitectură, m – monument, grupa B.

Ordinul Ministrului Culturii are doar două articole:
Art. 1. –
(1) Se clasează ca monument istoric Palatul telefoanelor, imobil situat la adresa poştală Str. Poştei nr. 2, Cluj-Napoca, judeţul Cluj, în categoria II – arhitectură, m – monument, grupa B, cu codul în Lista monumentelor istorice CJ-II-m-B-21175.

(2) Coordonatele punctelor de contur ale zonei de protecţie a monumentului istoric sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. –
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Să menționăm că publicarea în Monitorul Oficial a acestui ordin îi conferă drept de lege, dar documentul a fost emis în urmă cu nu mai puțin de șase ani. Astfel, Ministerul Culturii l-a emis încă din 16 septembrie 2020, sub semnătura ministrului de atunci, Bogdan Gheorghiu. A durat atât timp deoarece, arată reprezentanții asociației BACU- Biroul pentru Cercetare și Artă Urbană – proprietarul clădirii s-a opus juridic acestei numiri.

Inițiativa de clasare a fost initiata si elaborata de Asociația Birou pentru Artă și Cercetare Urbană (BACU), prin eforturile colectivului format din arhitecții Ruxandra Nemțeanu, Sorina Varenic și Dumitru Rusu. Propunerea a fost aprobată unanim de Comisia Națională a Monumentelor Istorice în 2019, ”dar procesul a întâmpinat contestări din partea proprietarului, fapt care a întârziat intrarea în vigoare a deciziei”, arată BACU.

În prezent, clădirea se află într-o stare de degradare ”alarmantă” după cum arată asociația, cu fațade vandalizate și elemente istorice dispărute. BACU susține restaurarea integrală a monumentului, cu respectarea materialelor și cromaticii originale, precum și eliminarea elementelor care-i afectează estetica – aparate de aer condiționat sau cabluri expuse. ”Palatul Telefoanelor este o piesă cheie a patrimoniului soc-modernist clujean, iar protejarea sa asigură păstrarea memoriei culturale pentru generațiile viitoare”.

Proprietarul clădirii e operatorul de telefonie Orange România, care a anunțat recent că vinde clădirea, aflată pe strada Octavian Petrovici 2, pentru 2,1 milioane de euro. Clădirea – sau mai bine zis imobilul, căci se vinde cu tot cu teren – are opt nivele – subsol, parter, cinci etaje și o terasă, pe un teren cu suprafața de 715 metri pătrați. Suprafața utilă e de peste 2.500 metri pătrați. Imobilul se vinde conform documentației cadastrale și este înregistrat în Cartea Funciară.

​Palatul Telefoanelor din Cluj-Napoca, situat pe strada Octavian Petrovici nr. 2, în spatele Palatului Poștei, este o clădire emblematică a modernismului socialist românesc din a doua jumătate a secolului XX. Proiectată de arhitectul Vasile Mitrea în 1968, construcția a fost realizată în două etape: inițial, între 1969 și 1970, au fost ridicate trei etaje, iar în 1976 s-a adăugat un al patrulea etaj. Destinată să găzduiască centrala telefonică automată a orașului, clădirea a fost concepută pentru a răspunde nevoilor tehnice ale epocii, cu spații ample și bine controlate termic. ​

Arhitectura sa este caracterizată de un volum masiv, cu fațade din beton aparent și ferestre mici, dispuse aparent aleatoriu, într-un stil denumit de arhitect „ferestre împușcate”. Această „dezordine programată” a fost inspirată de zidurile medievale din piatră din apropiere și de Mănăstirea Franciscană aflată vizavi. Interiorul a fost decorat cu plăci de marmură și tavan casetat, iar la intrarea principală se afla stema Clujului cu cele trei turnuri. Pe fațada nordică, o sculptură din bronz intitulată „Sunetul”, realizată de artistul Puskás Sándor, completa ansamblul artistic. ​

De-a lungul timpului, Palatul Telefoanelor a suferit modificări și degradări, inclusiv îndepărtarea unor elemente decorative originale și instalarea pe fațadă a unor echipamente moderne, cum ar fi aparatele de aer condiționat, care au afectat aspectul inițial.
Inițial, clădirea a fost construită pentru a găzdui centrul telefonic automat al orașului, un pas major față de sistemele manuale din trecut. Acest centru permitea locuitorilor din Cluj și din împrejurimi să realizeze apeluri automate, fără a mai fi necesară intervenția unei telefoniste. Tehnologia adusă în acea vreme la Cluj era de ultimă oră, iar Palatul Telefoanelor devenise un simbol al progresului.

Pe lângă rolul său funcțional, clădirea a devenit un reper urbanistic, căci este amplasată într-o zonă centrală, lângă alte clădiri istorice și instituții importante, După 1990, odată cu liberalizarea pieței telecomunicațiilor și dezvoltarea noilor tehnologii, clădirea și-a pierdut din funcția centrală în rețeaua de comunicații. Astăzi, Palatul Telefoanelor continuă să atragă privirile trecătorilor și interesul pasionaților de arhitectură urbană.

actualdecluj.ro a cerut în baza legii accesului la informațiile de interes public, 544/2001, Ministerului Culturii, să precizeze dacă această clădire este sau nu declarată monument istoric. Cererea a fost înregistrată încă din 10 iunie dar am fost informați de către Departamentul Juridic al ministerului că e nevoie de cercetări suplimentare astfel că răspunsul nu poate fi remis în termenul legal – fapt care nu s-a întâmplat până azi, dovadă că departamentul juridic nu avea cunoștință de demersurile demarate chiar de minister încă din urmă cu șase ani. Rămâne de văzut cum un ordin de ministru a fost publicat în Monitorul Oficial – și are putere de lege – la aproape șase ani de la emitere.