Mesaj emoționant al Peluzei Șepcile Roșii după moartea lui Radu Țenter
ActualitateSocialTop News by Catalin Suciu - mart. 10, 2019 0 2029
Peluza Șepcile Roșii publică un text emoționant despre Radu Țenter, fiul fostului antrenor de la U-BT Cluj, Marcel Țenter. Radu a decedat la 25 de ani, zilele trecute, după un accident rutier, iar sâmbătă a fost condus pe ultimul drum.
Moştenirea lui Radu Ţenter pentru Universitatea Cluj şi România
Ca să vorbim depre Radu, ar trebui mai întâi să desenăm o inimă mare cât tot Pământul. Atâta dragoste pentru oameni avea Radu în inima lui, încât dorința de a-i ajuta pe ceilalți îi ocupa tot timpul.
Pe Radu îl găseai în zilele de sâmbătă, pe ger sau pe caniculă, pregătind cu alți voluntari, în curtea bisericii din Plopilor, mâncare pentru persoanele nevoiașe. De grijă sărmanilor, Radu organiza în zilele geroase de iarnă, campanii de donat haine groase. Și pentru că Radu se preocupa și de minte, nu doar de trup, ajuta la dotarea cu cărți a școlilor izolate din Apuseni. Ca-n file de poveste, Radu bătea orașul în lung și-n lat ca să adune cărți pentru elevii din munți.
Pe Radu îl întâlneai și în adăposturile de animale unde făcea voluntariat. Se bucura că putea să scoată cățeii nimănui la plimbare în natură.
Începutul toamnei îl găsea înr-o alergătură continuă. Din toate părțile, aduna și pregătea alături de alți voluntari, ghiozdane cu rechizite pentru copiii sărmani. Cu mare bucurie și cu o modestie aparte, avea grijă să adune hăinuțe și să trimită, din când în când, fructe, orfanilor de la Așezământul Mănăstirii Tăuți.
Când nu reușea să găsească resurse financiare pentru acțiuni filantropice, Radu cerea ajutorul prietenilor din galerie și organizau împreună campanii de donat sânge. A fost primul care a răspuns Prezent și cu zâmbetul pe buze, când suporterii Universității au organizat „Zâmbet și culoare”, o campanie de strângere de fonduri pentru a salva viața unei fetițe care se lupta cu o boală grea. Nelipsit a fost și de la evenimentul ‘Vin cu Suflet’, o campanie umanitară organizată de suporterii U Cluj, în preajma Crăciunului, pentru ajutorarea unor familii aflate în mare nevoie.
Radu iubea istoria și cunoștea trecutul dureros al neamului nostru. Că să afle câți mai mulți tineri ce au însemnat ororile comunismul ateu în România, avea grijă să organizeze proiecții cu documentare din seria Memorialul Durerii.
Și fiindcă nu avea astâmpăr în a face fapte bune, Radu voia să planteze o pădure. La o sută de ani de la nașterea clubului mult iubit, Universitatea Cluj, Radu și-a dorit să-i dăruiască o pădure pentru eternitate. Cum altfel dacă nu în formă de inimă? Fiindcă Radu avea atâta iubire în inima și atâta dragoste pentru aproapele, încât se revarsă peste toți. Radu zâmbea neobosit. Dar cel mai fericit era când își ducea mama la teatru de ziua ei. Când vorbea despre fratele lui, Dragoș, îi sclipeau ochii de dragostea ce i-o purta. Iar iubirea tatălui său pentru sport și pentru U Cluj, la Radu s-a revărsat peste măsură…
Radu, am privit toţi sute de fotografii cu chipul tău! Sunt sute de zâmbete! E multă bucurie! Nu e urmă de tristeţe! Nu e urmă de ură sau dispreţ! Poate că fiecare membru din galerie ar trebui să aibă o poză cu tine, pe care să o privească în momentele de cumpănă! E un imbold pentru toţi suporterii de pretutindeni!
Radu făcea parte din categoria de suporteri ameninţată cu dispariţia! A ales un crez! A ales ultras! Şi-a oferit sute de ore din viaţa sa pentru a vopsi pânze, pentru a pregăti coregrafii! Totul pentru a da culoare clubului pe care l-a iubit, echipa elanurilor nestăvilite, Universitatea Cluj! Pentru simbol a cutreierat ţara în lung şi-n lat, adunând la “bordul” vieţii mii de kilometri! Pentru simbolul unor inimi româneşti a cântat cu întreaga sa fiinţă!
Radu a iubit atât de mult Universitatea Cluj, încât a fost dispus să-şi asume riscul amenzilor şi interdicţiilor, doar pentru a aprinde o torţă sau o fumigenă! Dar a ştiut că acea torţă aduce culoare în peluza pe care a iubit-o! Acea torţă era un imbold la luptă!
Dintre toti prietenii lui de brigadă, Radu a înțeles cel mai bine că nici un sacrificiu nu este prea mare pentru a-i ține uniți pe frații săi din F.P.U.
Radu a ştiut cât e de important e să-şi trateze semenii, colegii şi prietenii din peluză cu respect, cu bun simţ şi cu un salut cuviincios! Radu a fost atât de iubit, încât azi au venit suporteri din toată ţara ca să îşi ia rămas bun!
Radu a fost omul care l-a îmbrăţisat din inima pe “DA”: Da, vreau să facem! Da, vreau să ne implicăm! Da, sunt prezent!
Radu a iubit camaraderia cu suporterii echipei Dinamo Bucureşti! Dragostea lui s-a manifestat prin gesturi concrete, de multe ori casa sa fiind un hotel de 5 stele şi un restaurant de top pentru cei veniţi de la sute de kilometri depărtare.
Radu a iubit România nu doar la nivel declarativ! A venit în întâmpinarea nevoilor, suferinţelor şi lipsurilor semenilor săi prin implicarea sa în diverse proiecte cu caracter social.
Radu a oferit mult, dar a cerut puţin!
Radu, astăzi şi oricând e meci, acasă şi oriunde, pentru “U”. Prietenii tăi o să se uite în PELUZĂ şi o să te vadă. Eşti pretutindeni, precum e clubul ce l-ai iubit.
Radu, ne vom revedea şi abia atunci Dumnezeu, de pe Pământ, va striga: priveşte omule cerul, e aşa cum l-ai vrut tu, în alb şi negru!
Iartă-ne, Radule!
Radu, TE IUBIM!
