Istoria ”bisericii cu cocoș” din Mănăștur

Actualitate by Actual de Cluj - mart. 29, 2025 0 348

O biserică aflată chiar la intrarea în cartierul clujean Mănăștur – la vremea construcției acesteia un sat în vecinătatea orașului Cluj – intrigă prin arhitectura specială – dar și prin istoria locului pe care a fost edificată.

Aflăm istoria acestei biserici dintr-un articol semnat de cunoscutul profesor de istorie Vladimir Bogosavlievici:

În partea de vest a orașului nostru, mai precis dincolo de strada George Coșbuc, acum mai bine de două sute de ani erau o serie de parcele (terenuri) pustii. Cândva în această zonă era grădina Haller (aparținând unei familii înstărite venite din Sibiu și care a dat Clujului doi primari). Grădina se întindea de-a lungul străzii George Coșbuc de azi, până la Canalul Morii. Surse locale ne relatează că însuși contele János Haller l-ar fi primit și găzduit în anul 1773 pe Iosif al II-lea, prințul moștenitor al Imperiului Habsburgic, fiul Mariei Tereza, atunci când celebrul personaj a vizitat Clujul. Se pare că împăratul Francisc I Și soția sa Carolina au vizitat această grădină, în vizita lor în Cluj din 1817; banca pe care s-a odihnit cuplul a fost marcată cu o placă comemorativă. Persoana care a început schimbarea aspectului acestei zone, azi extrem de aglomerată a Clujului, a fost celebra Rozália Csáky, soția președintelui Guberniului transilvan, baronul János Josika, membru al unei influente și de tradiție familii a aristocrației clujene și transilvane. Contesa a cumpărat o porțiune din grădina Haller și a instituit o „Grădină a Poporului”. Mai târziu, în anul 1827, a închiriat și terenul de dincolo de Canalul Morii, aşa-numita „Luncă a furnicilor”, și-a convins prin influența ce o avea în societatea de atunci a Clujului să lege aceste două terenuri cu un pod normal de lemn, pe locația podului de azi, din extremitatea nordică a actualei străzi G. Coșbuc. Treptat, această zonă de grădini s-a transformat într-o stradă numită Nepkert (Grădina Poporului). Societatea de femei, patronată de contesa Rozália Csáki, a construit în nordul străzii o casă pentru femei sărace, apoi pe malul Canalului Morii un bazin de înot. Ulterior, în anul 1846, pe locația bazinului s-a realizat prima fabrică de ulei comestibil.
Tot în nordul străzi, în partea stângă, cum te îndrepți spre parcul Simion Bărnuţiu (Parcul Mare), a funcţionat din 1830 prima grădiniță a Clujului, iar pe colţul străzi, la confluența cu Calea Moților de azi, era Capela Haller.

(…)

Pe Calea Moților la numărul 84 este un obiectiv turistic care „scapă” multor trecători, din cauza traficului aglomerat; clujenii îi spun Biserica cu cocoș. Pe această locaţie, cum am mai amintit, ființa „Grădina Poporului”, care la un moment dat a fost proprietatea contelui Nemes. Începând cu 1840, în acest loc s-au desfășurat diverse spectacole de divertisment. Nota bene, grădina Nemes propriu-zisă era situată în partea de vest a locului amintit anterior. Această porțiune de teren a fost cumpărată în anul 1903 de către cultul reformat, cu scopul de a ridica o biserică. Ea a fost cumpărată împreună cu castelul care se afla pe locul ce-l deţinea familia Nemes. Din cauza lipsei de fonduri, construcția edificiului religios s-a amânat până în anul 1913. Proiectul iniţial a fost realizat de celebrul meșter zidar clujean János Spáda, care avea în vedere o construcție în stil neogotic, destul de costisitoare, astfel că această opțiune n-a fost aprobată și pentru că contravenea cu stilul simplu calvin.

Arhitectul, originar din Timișoara, Károly Kós, vine cu un nou proiect, într-un stil național secession, executarea revenindu-i tot mesterului János Spáda.

Structura bisericii este asemănătoare unei basilici și este compusă din trei nave: cea centrală mai înaltă, iar cele două laterale mai mici. În nord e o sală de consiliu, iar din holul de intrare dinspre latura sudică se urcă la tribună și-n turnul biserici. În partea de sud a construcției sunt două turnuri: cel din est, cu ceas cu numere romane, construit pe bază pătrată e mai înalt decât cel vestic, care e construit pe un plan circular. Ambele turnuri au scări de acces și sunt acoperite cu țigle de smalț verde. Inițial, ţiglele trebuiau să fie de culoare roșie, dar erau mai scumpe. Originalitatea construcției constă în elementele arhitecturii populare din zona Călatei, folosite de arhitect. Stranele sunt amplasate într-un singur bloc, astfel că sunt accesibile doar din navele laterale. Pe parapetul amvonului observăm simbolul vechi al creștinismului, pelicanul care-și hrănește propriii pui cu sângele și carnea sa, fapt ce se referă la jertfa Mântuitorului pentru noi, oamenii.

De asemenea, pe peretele galeriei e simbolul reînvierii, Pasărea Phoenix. Tavanul e pictat cu motive populare maghiare. Biserica a fost sfințită la 22 martie 1914, de către episcopul vicar Károly Nagy.

Cocoșul de pe vârful turnului Bisericii este amplasat într-un cerc, ceea ce reprezintă perfecțiunea. Totodată cocoșul e și-un simbol creștin, referindu-se la Petru care s-a lepădat de Isus, atunci cocoșul a cântat de trei ori. De asemenea, cocoșul vestește răsăritul soarelui, fiind și un simbol solar. Biserica cu cocoș a fost declarată monument istoric și se află pe lista patrimoniului cultural al României.

foto visitcluj.ro

Nici un comentariu