Înaintea mașinii a fost omul. Cine e creatorul Juliei, automobilul românesc care le-a luat mințile străinilor
FestivalRecomandarea redacțieiSocial by Catalin Suciu - oct. 05, 2015 0 1423
Septembrie a fost luna industriei auto în Europa, toată atenția pasionaților fiind îndreptată către salonul de la Frankfurt, cel mai mare din lume. E un fel de Mecca a industriei auto, un oraș într-un oraș. Ei bine, într-un spațiu din multele spații cu mașini a ajuns și Peter Szabo cu a sa lucrare de artă, o mașină făcută manual, din lemn tare -frasin – prima de acest gen din lume. Trei ani i-au trebuit lui Peter s-o construiască. Cu migală, cu nopți pierdute și mulți bani investiți. “Mulți mi-au zis că sunt nebun atunci. Ei bine, cu nebunia asta am reușit”, se amuză constructorul. Sau tâmplarul. Ba nu, tenorul! Pentru că povestea lui Peter Szabo depășește cu mult granițele celebrului salon auto.
În comuna Corunca, la ieșirea din Târgu Mureș spre Brașov, toată lumea-l știe pe Peter Szabo. “E domnu’ cu mașina celebră”. Alții spun că l-au văzut și la televizor, “că a fost în Germania și că -i mare constructor”.
“Următoarea casă pe dreapta, vă așteaptă” , ne spune un localnic. Porțile mari, din lemn, sunt deschise larg sub soarele ce strălucește nesperat pentru octombrie. În dreapta e un garaj, în față o casă impunătoare așezată la poalele unui deal acoperit de pădure. Pe verandă, Szabo Peter își ține nepotul în brațe. “Poftiți, luați loc. Ce noroc pe noi cu vremea asta. Toamnă frumoasă, domnule”.
Aici, la Corunca, s-a născut și Julia. “Eu sunt pasionat de lucratul în lemn. Acum câțiva ani am făcut o caleașcă, apoi am zis că voi face mașină. M-am uitat peste tot, am răsfoit sute de pagini pe net și-am văzut că nu este nicio mașină construită manual din lemn. Era una prin SUA, dar era din lemn moale, din furnir. Mie îmi place foarte mult frasinul”, își începe povestea târgmureșeanul. A desenat o schiță cu creionul, caroseria elegantă a unei cabriolete interbelice, a făcut șasiul , apoi s-a trecut la munca computerizată. O schemă 3 D și primii pași erau făcuți.
“Motorul aparține unui Ford Taurus 82 pe care l-am luat de la un vecin. Era în stare impecabilă mașina, dar plătea impozit foarte mare și i-am cumpărat-o. Servo-frâna este de la un Passat, servo-direcția de la un Suzuki Vitara, iar partea de disc și frânare e luată de la un Mercedes E Classe. Scaunele sunt de la un Ford Prob și le-am îmbrăcat ulterior în piele, pielea care-i dă eleganță. Parbrizul e de la un Mercedes-Benz Cobra și-am avut mult de furcă cu el. Se spărgea și a trebuit să-l tai de trei ori pentru a-l optimiza”.
10.000 de ore
Trei ani i-au trebuit lui Peter să-și definitiveze creația. A lucrat și cu un grafician și un mecanic. O cifră estimativă indică 10.000 de ore de muncă pentru trei oameni, cumulat. “Timpul trece și nu-ți dai seama cum. Am stat și câte 16-18 ore în atelier. Mai venea nevastă-mea și-mi zicea să închid tot. M-a înțeles până la urmă și m-a sprijinit”. Și de-aici apare, iată, și numele cabrioeltei. “Am denumit mașina Julia în semn de respect pentru soția mea. Așa o cheamă pe nevastă, așa se numește și mașina.”
Cum a ajuns Julia la Frankfurt? “Pot spune că a fost vorba de mult noroc. A venit în Târgu Mureș, chiar în Corunca, un cetățean german care lucra pentru o firmă mare de IT. Din vorbă în vorbă s-a dus vestea că eu construiesc o mașină din lemn. Neamțul avea un spațiu închiriat pentru salonul de la Frankfurt, spațiu destinat serviciilor electronice de ultimă generație. El voia să ia un Porsche ca să-și prezinte sistemul audio-video și când a văzut ce fac, mi-a spus că ar dori să -și expună produsul pe mașina mea. Mai erau trei luni până la salon și lucram în contratimp. Abia am reușit să terminăm la termen”, spune Szabo.
De la tâmplărie la Operă
De unde dragostea pentru lemn și lucrat în lemn? “Am fost tâmplar 11 ani, din 78 până în 89. Am lucrat la fabrica de mobilă în Târgu Mureș”. Dar asta nu e tot. Din 90, Peter a fost admis ca solist la Opera Maghiară din Cluj. Atunci a lăsat-o baltă cu tâmplăria și s-a apucat de cutreierat lumea.
“Eu cântam în corul bisericii la Târgu Mureș, iar dirijoarea, care era și la Filarmonică mi-a spus să mă duc să dau examen. Am intrat la filarmonică, apoi am dat admitere la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj. Erau doar trei locuri pe țară atunci și n-am fost admis. M-am întors în Mureș, am cântat la Filarmonică, iar în 89 m-au sunat de la Opera Maghiară. “Nu ai vrea să vii să cânți la noi? Zic eu: în cor sau ca solist? “Păi asta depinde de tine, dacă ești bun”. Am dat o audiție și-am fost primit. Apoi m-au întrebat dacă am unde sta, că ei nu pot să-mi ofere cazare. Atunci am zis că o las baltă, că mă duc acasă, la Mureș. Și așa a fost”
După câteva luni, prin ‘90, Szabo a primit un nou telefon. “Vino la Cluj, îți dăm un apartament cu trei camere în care poți locui, mi-au spus. Am plecat în august 90 și am debutat la scurt timp în rol de tenor în Silvia. Am avut cinci roluri principale într-un an. Era o perioadă foarte frumoasă, e frumoasă viața de artist.”
De la Prințesa Ceardașului – Silvia (una dintre cele mai celebre operete compuse de Emmerich Kálmán), Peter ajuns apoi în Suedia, a vizitat America, Canada, toată Europa, interpretând diferite roluri.
“În Italia îmi place cel mai mult pentru că există o aplecare către cultură cum n-am văzut nicăieri în lume. Își respectă foarte mult valorile, patrominiul cultural. Fie că mergi în Roma sau în orășele de câteva mii de locuitori, oriunde vei găsi un muzeu, o scenă de teatru sau operă, un tablou autentic, este ceva incredibil.”
Dar cum avea deja trei copii, tenorul a decis să părăsească Clujul în 94, revenind în Mureș.
Atunci s-a apucat și de alte îndeletniciri. “Am încercat mereu în viață să ofer copiilor, familiei, un trai decent. Din salariul pe care-l aveam nu ne puteam descurca decent. Am continuat să cânt în Târgu Mureș, dar am făcut și afaceri cu mașini. Aduceam din afară mașini stricate, le reparam , apoi le vindeam. Și-atunci aveam problema asta cu timpul, nu era destul. Când urma un spectacol, îmi învățam rolul în timp ce reparam mașini. Puneam înregistrarea la casetofon și reparam , munceam. Apoi s-a născut și al patrulea copil.”
Apoi Peter și-a făcut și o firmă de construcții, a făcut câteva case în câțiva ani, până ce-a obosit. “Nu mai putem. Eu am lucrat cot la cot cu cei pe care i-am angajat.”
Peter Szabo continuă să viseze. Julia a fost doar începutul pentru că, după cum recunoaște, următorul său proiect e și mai spectaculos. “Voi face o altă mașină cu tema valurilor, e o mașină cu un concept futuristic. Va avea motor electric și va fi toată din lemn. Mai multe nu vă zic acum”.
Până atunci, Julia va mai frânge, cu siguranță, multe inimi.
