FOTO/VIDEO La Muzeul Etnografic am trecut în anul 7524! „Înţelegem multe lucruri prin redescoperirea vechilor tradiţii”
ActualitateCulturăTop News by Kristina Reştea - aug. 30, 2015 0 587
Duminică, 30 august, Parcul Etnografic Romulus Vuia. Printre căsuţele răsfirate pe dealuri, printre copaci şi vegetaţie vezi animaţie şi costume populare ieşind grăbite din maşini ori adunate în câte un cerc de oameni cu liste şi portative. Sus, la „Biserica din Deal” e slujbă şi lumea a înconjurat micuţa biserică din lemn – unii s-au înghesuit înăuntru şi ascultă ce se întâmplă acolo, alţii au rămas afară şi încearcă să prindă ceva, uitându-se prin gemuleţele minuscule. În parcul Etnografic au ajuns porturi tradiţionale, se fac repetiţii de cântece şi se pregătesc bucate (pentru sfinţit şi consumat), dar vezi şi baloane, pălării şi micuţi îmbrăcaţi în costume ori purtând câte o cravată minusculă, adaptată ţinutei lor minuscule.
La Mulţi Ani! E anul 7524!
La Muzeul Etnografic de la Tăietura Turcului nu s-a construit vreun tunel al timpului, dar s-a marcat momentul: anul nou bizantin a fost sărbătorit la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, într-o manifestare organizată în parteneriat cu Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, Grupul Sf. Ioan Damaschin și Biserica din Deal. Potrivit vechiului calendar folosit în spațiul românesc până în secolul al XVIII-lea, 1 septembrie era ziua de început a noului an. Potrivit vechilor credințe, în această zi Dumnezeu a început să făurească lumea.
Istoricul Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, explică pentru Actualdecluj.ro semnificaţia Anului Nou Bizantin şi motivele care i-au determinat pe reprezentantaţii instituţiei să „reînvie” tradiţia în Parc.
„Sărbătoarea are semnificaţii importante şi explică o serie de structuri ale cotidianului. Ne explică de ce anul şcolar începe în septembrie şi se termină vara următoare: pentru că activitatea educaţională era legată de biserică. Ne explică de ce anul sportiv începe în multe ţări la începutul toamnei: pentru că activitatea sportivă era legată de cea şcolară, care la rândul său era legată de cea bisericească. Sunt multe lucruri pe care le înţelegem prin redescoperirea vechilor tradiţii”, ne explică directorul muzeului, Tudor Sălăgean, demersul de a „reînvia” tradiţia anului nou bizantin. „Am considerat că e o sărbătoare importantă şi că e important să readucem în prezent calendarul în care trăiau strămoşii noştri. Cred că suntem prima instituţie din România care a sărbători în 2014 anul nou bizantin, iar această iniţiativă are urmări. Am înţeles că în acest an există mai multe sărbătoriri. Sperăm ca obiceiul să se perpetueze. Încercăm să facem muncă de arheologie a tradiţiilor”, completează Sălăgean. Cât despre marcarea momentului în parcul de sub pădure, directorul sintetizează programul: dimineaţă se desfăşoară slujba religioasă, în care părintele Dinu Criste foloseşte texte liturguce specifice Indictionului şi se reconstituie sărbători de toamnă. „Cred că e important ca mai mulţi specialişti să se asocieze acestui tip de eveniment”, crede Sălăgean.
Slujba de „An Nou” e ultima din această etapă de existenţă a micuţei biserici din deal, una dintre cele mai importante biserici de lemn din sud-estul Europei: ea intră în lucrări de restaurare începând de săptămâna viitoare – se remedieză mici probleme de structură, dar va fi restaurată şi pictura interioară. Lucrările vor dura până în primăvară.
Ce e Anno Mundi
Numerotarea acestui an era făcută „de la zidirea lumii” sau „de la Adam”, iar anul care are ca început ziua de 1 septembrie era numit și Anno Mundi (Anul Lumii), spre deosebire de Anno Domini (Anul Domnului), numerotat de la nașterea lui Isus Hristos. Sărbătoarea era ținută pentru evitarea furtunilor, inundațiilor, cutremurelor și altor catastrofe naturale, iar de femei pentru fertilitate și pentru naștere ușoară. Era, de asemenea, interzisă începerea unor construcții noi în această zi, existând credința că acestea se vor prăbuși.
Se credea, în schimb, că fructele culese în ziua de 1 Septembrie, în special merele, vor fi sănătoase, putând fi păstrate până în primăvara următoare. Dacă ajunul sărbătorii era blând și însorit, se credea că întreg anul va fi rodnic și plin de bucurii. Dacă dimineața era ploioasă se credea că primăvara va fi și ea ploioasă, iar dacă amiaza era însorită, se considera că vara va fi frumoasă.
Data de 1 septembrie a fost considerată ca zi de început al anului, în Imperiul Roman de Răsărit, cu începere din secolul al V-lea. Sărbătorirea anului după ritul vechi a fost păstrată de către Patriarhia din Constantinopole până în anul 1728, iar în Rusia până în anul 1700.
Țările Române au fost ultimele state europene care au renunțat la era constantinopolitană, în anii 1760 (Țara Românească) și 1765 (Moldova).
