Un arhitect voluntar, un program educațional al Ordinul Arhitecților, o școală deja consacrată în Cluj drept una ”cool”, niște copii de-a patra și o perioadă de un an cu explorarea orașului și a școlii. Din combinație a rezultat un pavilion “școlar” amplasat în curtea școlii Onisifor Ghibu și menit să schimbe interacțiunile copii-părinți-dascăli. Cum îi stă bine unei astfel de instalații, aceasta se va inaugura cu un concert surpriză în 3 iunie. Urmează, la anul, un totel al școlii sau al festivalului organizat aici, Ghibstock.
Arhitectul Ciprian Șimon spune că ”joaca de-a arhitectura” a pornit la liceul Ghibu din două motive, cel al caracterului diferit pe care îl are școala datorită festivalului Ghibstock și al acțiunilor voluntare sociale întreprinse de elevii de acolo, dar și un factor subiectiv, e școala unde învață fetele sale.
”Noi, arhitecții, oameni mari, dorim în general ca lucrurile să se schimbe în bine în mediul construit. Întâi e nevoie să îl ințelegem, să ne înțelegem pe noi. Pentru asta vrem să înțeleagă și alții cât de important este locul în care trăim. Iar copiii sunt foarte receptivi la înțelegere. Daca îi înțelegem și noi. Vrem ca ei să știe ce e bine și ce-i rău în oras și să știe ce să facă, să zică sau să ceară. Pavilionul a fost ideea mea și a copiilor. Am ajuns împreună la ideea asta după un an de explorat dorințele si nevoile legate de scoală, oraș și întreg mediul construit de om. Am observat și explorat orașul și școala. Ne-am preocupat de identificarea a ceea ce ”ne place” și ce ”nu ne place”. Ne-am pus întrebări. Ce am dori să aducem nou? S-a desenat mult. S-au făcut machete. S-a discutat și mai mult. Si așa am ajuns la concluzia că ne trebuie un loc ”al nostru”, vesel, plăcut, funcțional, cool și creativ”, explică arhitectul Ciprian Șimon.
Pavilionul a trecut prin toate etapele instituționale, ședința cu părinții, apoi la direcțiune, apoi s-au implicat și alți părinți pricepuți care au pus umărul la construcție. Șimon spune că a fost o muncă ușoară și o provocare pentru adulți să țină pasul cu spontaneitatea clasei „Licuricii”, unde sunt copii de clasa a IV-a care au lucrat la proiect. „Acești copii știu în primul rând că orașul e și al lor. Ei sunt cei care îl trăiesc, se bucură atunci când le place sau îl evită atunci când nu le place. Au învățat că un mediu construit de calitate face oamenii mai fericiți. Asta au încercat și ei în școală, să aducă ceva care să creeze bucurie lor și celorlalți. Modul în care e conceput amfiteatrul aduce un altfel de interacțiune la orele care se vor ține aici, copiii având ocazia să se vadă unii pe alții, spre deosebire de statul în bancă unde vezi spatele colegilor tăi. Aici se vor ține inclusiv ședinte cu părinții care au nevoie enormă de comunicarea față în față, care le-a fost și lor furată când au fost elevi. Sunt sigur că va fi luat în primire de copiii care vor dansa sau vor cânta aici, vor ține piese de teatru sau pur și simplu vor sta de vorbă sau se vor relaxa într-un spațiu prietenos”, a mai spus arhitectul.
”M-aș bucura enorm ca primul pas să fie folosirea la maximum a orelor de educație creativă”
Proiectul de la Ghibu e susținut de Asociația De-a Arhitetcură a Ordinului Arhitecților din România, prin care se încurajează introducerea educației de arhitectură în școli prin cursuri opționale. Despre ziua în care crede că arhitectura va ajunge materie în școlile primare sau gimnaziale din Cluj, Șimon spune că deocamdată ar fi bucuros ca în fiecare școală să se țină acest curs opțional.
”Acesta este și scopul meu imediat. Împreună cu voluntari arhitecți de la De-a Arhitetctura sunt încrezător că se va îndeplini. Până să vorbim dacă să fie sau nu educația de arhitectură o materie ca toate celelalte, m-aș bucura enorm ca un prim pas să fie folosirea la maximum a orelor de educație creativă, precum desenul sau muzica. Sunt singurele ore unde copiii pot deveni creativi fără să fie puși să facă, să zică sau să tocească ce spun alții, așa cum se face la celelalte materii. E o greșeală gravă și incalificabilă când, în loc de desen copiii fac matematică sau în loc de muzică, română. Sunt puține materii care îi fac pe copii să se înțeleagă pe ei insiși și nevoile față de mediul construit în care trăiesc. Educația arhitecturală exact asta face. Pornește de la nevoile fizice și psihice și le aduce la propriu răspunsuri bine construite”, crede arhitectul.
„Statul suntem noi, adică părinții”
Ca să se facă pași în direcția aceasta, Șimon spune că este nevoie de un proces de jos în sus, nu dinspre Guvern sau de la partide, nu de la inspectorate sau de la stat.
”Statul suntem noi, părinții, copiii, profesorii. Ca parinte mă întrebam de multe ori ce fac dincolo de nemulțumirile pe care le zic în stânga și-n dreapta. Și mi-am dat seama că nu făceam nimic. Foarte grav. Așa că am început să fac ceva. În sensul cel mai propriu și firesc cu putință. Nu înfăptuiri mărețe, lucruri simple. Mi-aș dori să se alăture și alți părinți călătoriei noastre, să devenim fiecare mici nuclee de schimbare a bazei piramidei. Iar după ce baza, temelia e solidă, lucrurile dinspre vârf se vor aranja armonios precum cărămizile într-o casă bine alcătuită. Și, ca o veste bună, aici la Ghibu sunt și profesori mai ”altfel” care simt și văd dincolo de orizont. Proiectul imediat următor este să predau la o clasa mai mare de la cealaltă școală a liceului Ghibu și să construim bineînțeles ceva foarte mișto. Mă gândesc la o construcție-simbol care să ”prindă” cumva spiritul acestei școli. Poate un simbol-permanent Ghibstock, nu știu. Ne vom juca de-a Arhitectura și vom găsi cu siguranță răspunsul”, a afirmat arhitectul.
‘‘Fiecare arhitect e un copil care se joacă mereu”
Despre arhitectură și arhitecți, copiii ar tebui să știe, după cum crede Șimon, că ”fiecare arhitect e un copil care se joacă mereu. Care se bucură sau plânge, iar aceste stări sunt de multe ori în legătura directă cu starea transmisă de locul în care se află. Dacă arhitectura este sănătoasă, șansele ca oamenii să fie sănătoși sunt foarte mari.
„Copii sunt foarte talentați dacă li se creează cadrul în care să se manifeste”
Anul trecut Șimon a ținut cursul de arhitetcură prin joacă la Școala pentru Educatie Incluzivă, la copii cu autism, la clasa a VII-a unde a construit un obiect de joacă deoarece copiii de acolo sunt foarte orientați spre ludic, senzorial. Despre toți copiii cu care a lucrat spune că au fost incredibili.
”Au un potențial enorm, o energie fantastică care stă sub presiune și e lăsată să iasă uneori doar când ridică două degete. Sunt foarte creativi, îndrăzneți, curioși, vorbăreți, neastâmpărați, atenți, energici, talentați, dacă li se creează cadrul în care să se manifeste. Noi am creat la propriu acest cadru prin construcția asta în care ei se vor simți liberi să se exprime”, mai adaugă arhitectul.
Anul acesta, prin asociația De-a arhitetcura sunt organizate cursuri opționale la liceele Șincai, Racoviță, Bălcescu, Ana Aslan, Ghibu, Coșbuc, Lucian Blaga, Seminarul Teologic Ortodox, Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă, la diferite clase, de la a II la a X-a.
Inaugurarea pavilionului de la Ghibu va avea loc în 3 iunie, în curtea școlii de pe Vlahuță nr.44, de la ora 16.00.
Ordinul Arhitecților din România a finanțat peste 600 de proiecte în valoare de 23 de milioane de lei din taxa pe timbrul de arhitectură în ultimii 12 ani. Doar la nivelul anului trecut, finanțarea s-a ridicat la peste 4 milioane de lei și a vizat proiecte culturale variate, cum ar fi organizarea de expoziții, anuale și bienale de arhitectură, expoziții-concurs, tururi specializate, ateliere, evenimente publice pluridisciplinare sau publicarea de cărți și de reviste pe teme legate de arhitectură, patrimoniu, design. Dintre obiectivele unora dintre cele mai importante proiecte susținute de timbrul de arhitectură amintim creșterea calității mediului construit în mediul rural sau introducerea educației de arhitectură în școlile românești. Anul acesta, prin taxa de timbru, Ordinul Arhitecților din România susține organizarea Conferinței Europene pentru Politici Publice de Arhitectură „Future Shapers” care va avea loc în premieră națională la București pe 12 iunie.
Timbrul de arhitectură este o taxă parafiscală constituită în 2006, din aportul de 0,05% din valoarea de investiție, colectat de la beneficiarii serviciilor de arhitectură, atunci când aplică pentru autorizația de construire. Beneficiarii au opțiunea de a direcționa această taxă către Uniunea Arhitecților din România sau către Ordinul Arhitecților din România (OAR). Fondul rezultat poate fi folosit, în conformitate cu legea 35/1994, doar pentru programe, proiecte și activități culturale, având ca scop promovarea culturii mediului construit.
Nici un comentariu
Scrie un comentariu
Luminiţa Silea
Este reporter la ActualdeCluj.ro din aprilie 2014.
A lucrat la cotidianul Ziua de Cluj de la lansarea sa, în 2004, până în aprilie 2014. A absolvit Facultatea de Jurnalism a universității "Babeș-Bolyai" în 2004 şi are două diplome de master - în Administraţie Publică la aceeaşi universitate şi în Comunicare şi Relaţii Publice la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) Bucureşti.
