Din galeria marilor pictori uitaţi ai Clujului: Mircea Vremir, artistul Deltei

Un mare artist, un pictor special, un spirit care căuta libertatea şi crea opere cu poveşti în spate. Aceştia sunt câţiva dintre termenii în care e descris unul dintre marii pictori ai Clujului, Mircea Vremir, de artişti, familie sau critici de artă. În acelaşi timp, zeci dintre lucrările sale sunt depozitate în condiţiile pe care reuşesc să le menţină membrii familiei, în lipsa unui mult dorit muzeu-casă memorială, unele au ajuns deja în stadii care nu mai permit expunerea lor în condiţii de siguranţă şi pictorul încă îşi aşteaptă cercetătorul care să îi facă opera mai uşor de receptat pentru generaţiile viitoare. O parte dintre lucrările sale sunt însă expuse pentru public zilele acestea: nuferi, Deltă, portrete şi chiar o scenă de Revoluţie au ajuns la Muzeul de Artă şi lucrări de grafică, sculptură şi… scheletul unei bărci construite chiar de artist sunt expuse la Galeria Quadro.

Expoziţia retrospectivă „Mircea Vremir – Feţele luminii” a fost deschisă miercuri, prilej cu care a fost proiectat şi un clip ce surprinde în imagini fragmente din viaţa şi opera artistului. Lucrările pot fi văzute la Muzeul de Artă şi la galeria Quadro până în 15 aprilie.

Omul Vremir şi, implicit, pictorul Vremir iubeau Delta. Asta se vede pe toţi pereţii muzeului unde sunt expuse picturile, dar se desprinde şi din poveştile doamnei sale, care vorbeşte de „mari aventuri” trăite împreună, la Dunăre. „Am dus copiii acoo, de mici, de când aveau un an. Şi atunci nu era ca acum, că îţi aduce cineva laptele; nu am văzut pâine săptămâni întregi. Dar libertatea pe care am avut-o acolo şi preţuirea şi dragostea oamenilor, a pescarilor a fost inegalabilă. Poate acesta e motivul pentru care [Mircea Vremir] a ajuns la asemenea realizări. Nu îl interesa să meargă în străinătate sau în alte locuri, lucrul important era să meargă în Deltă. Şi mergeam împreună cu toţii, toată şatra. Pentru noi, trăirile nu erau cele ale turiştilor – noi eram chiar în miezul mlaştinii, până la genunchi în noroi, o dată ne-a prins furtuna, s-a ridicat nivelul apei şi era să rămânem acolo. Au venit pescarii după noi, să ne salveze. Copiii erau mici şi ziceau: în sfârşit, ceva aventură. Ăsta era spiritul familiei”, povesteşte soţia artistului, Kovats Ildiko, explicând, de fapt, creaţia soţului. Fiecare lucrare are o poveste şi o explicaţie, spune ea. Şi aceasta e „cheia” în care poţi să priveşti, mai departe, lucrările expuse.

„Avem aici partea cea mai importantă a creaţiei lui Vremir, creaţia de maturitate. E o expoziţie realizată în parteneriat cu o galerie privată, cu cei de la Quadro. Sper că mai urmează una, alături de ei”, precizează managerul Muzeului de Artă Cluj, Lucian Nastasă-Kovács. Şi mai atrage atenţia asupra unei laturi de artist. „Fiţi atenţi la rame! Toate sunt făcute de pictor, unele cu acribie, sunt cioplite cu mâna lui”, spune directorul.

În ciuda valorii recunoscute a lucrărilor lui Vremir, creaţia pictorului nu e însă sistematizată în vreo cercetare şi, mai grav, lucrările sale nu sunt depozitate în condiţiile necesare. Multe dintre ele au mare nevoie de restaurare, spune curatorul expoziţiei de la Muzeul de Artă. „Opera lui Mircea Vremir e una care încă îşi aşteaptă un cercetător dedicat. Când am început să lucrez la această expoziţie, m-am lovit de multe piedici: opera sa nu este sistematizată, nu există o bază de date din care să îţi culegi lejer informaţiile. Opera lui Mircea Vremir merită să fie mai bine păstrată, unele lucrări merită să fie restaurate. Mi-ar fi plăcut să expun unele lucrări, dar pur şi simplu starea lor nu permitea acest lucru”, arată curatorul Dan Breaz. Au ajuns, totuşi, la Muzeu şi sunt expuse acum: peisaje „tipice”, dar şi lucrări atipice, peisaje de Deltă, dar şi o lucrare dedicată Revoluţiei din 1989, în care un drapel viu pare pierdut într-o mare de incertitudini.
Într-o sală sunt lucrări care redau natură statică, dar vin şi lucrări cu figuri umane, urmează portrete şi autoportrete. Dar şi două „lucrări surpriză”: realizate din obiecte găsite, două lucrări metalice, tehnologice. Sunt două „păsări”, ambele compuse cu ajutorul câte unei bombe. „Pasărea morţii” este realizată dintr-o bombă care a explodat, în vreme ce „Pasărea” are în componenţă o bombă benignă, al cărei potenţial distructiv nu a fost declanşat. Peste toate: un autoportret din 1972 realizat de pictor.
De ce e atât de special Vremir? „Nu toţi artiştii ajung la maturitatea creaţiei, chiar dacă pictează foarte mult – 50-60 de ani. Vremir a pictat în jur de 40 de ani, dar a atins maturitatea creatoare. Portretele lui sunt aproape nişte blazoane ale spiritului personalităţii pe care o surprindea. Ele nu redau caligrafic persoana, cută cu cută şi element cu element. Dar eşti perfect convins că e vorba de acea persoană. Are acea capacitate de sinteză. Vremir foloseşte culori luminoase, care oglindesc. Chiar în lucrările cele mai tenebroase există elemente de lumină care redau acea fascinaţie de care omul are nevoie. Foarte special în opera lui e acest tip de culoare-oglindă. Unii artişti închid lumina în culoare şi atunci culoarea devine foarte luminoasă, cu speciale capacităţi de reflexie. Vremir reconstruieşte lumea prin aceste suprafeţe oglinditoare. Sunt feţe pe care lumina ni le restituie prin talentul artistului”, explică Dan Breaz şi titlul expoziţiei: Feţele Luminii.

Profesorul-pictor Ioan Sbârciu, preşedintele Universităţii de Artă şi Design, vorbeşte la rândul său cu drag despre Vremir, pe care l-a şi cunoscut. „Vorbim de un mare artist, de un mare pictor. Există o problemă grea aici – sunt mulţi artişti foarte, foarte importanţi pe care poate lumea nu îi ştie sau nu îi mai ştie. Se vorbeşte în întreaga lume despre Şcoala de la Cluj, dar ea nu poate apărea din senin”, spune preşedintele UAD, care susţine că e încă mult de lucru în ceea ce priveşte cercetarea pe marginea ei. „E o activitate foarte importantă, recunoscută mondial”, spune Sbârciu. Cât despre Vremir, acesta poate fi descris cu adevărat ca fiind „artist”, arată pictorul de la UAD. „Eu mă gândesc cu foarte mult drag şi cu foarte mult respect la el. Şi prin felul în care se comporta era un artist. Era un bonom, se credea un mare artist şi se comporta ca atare. Mai bine să vă povestesc nişte întâmplări, ca să exemplific. Se organizau pe atunci expoziţii, în afară de cele oficiale, în diverse locuri – de exemplu la Medicală 5. La o astfel de expoziţie, el a întârziat puţin şi când a ajuns a intrat cu un clopot uriaş, în timp ce se vorbea. Toată lumea a zis: ăsta e artistul. Avea un pistol, la un moment dat, cu care trăgea la ţintă. Se comporta ca un artist, chiar în vremurile respective. Tot respectul pentru asta! Era serios şi critic cu arta lui şi a altora. Nu era un tip comod”, povesteşte Sbârciu.

Căutarea libertăţii – în viaţă şi în operă – se citeşte în lucrări, spune şi reprezentantul Galeriei Quadro, unde sunt expuse lucrările de grafică.

Lucrări de la Quadro

Cine a fost Mircea Vremir

Mircea Vremir s-a născut în 1932, în satul Lipoveni, comuna Romani în judetul Neamt. Artistul s-a format la Institutul de Arte Plastice din Iaşi şi la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, în perioada anilor 1949–1955; Aparţine unei prestigioase generaţii de artişti la Cluj şi
a fost timp de aproape patru decenii (1953 – debutul şi 1991 – ultima sa manifestare expoziţională) o prezenţă activă în orizontul artelor plastice clujene si nationale.
Mircea Vremir începe sa expuna înca din anii studentiei, activitatea expoziţională fiind dublată după absolvire de activitatea didactică : a fost profesor la Liceul de Arte Plastice din Cluj (1957–1961); asistent si lector la Institutul Pedagogic de 3 ani din Cluj – Facultatea de arte plastice (1961–1971), lector la Instututul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj (1971–1990).
În aceeasi perioadă abordeaza arta monumentala, realizând în fresca si mozaic ansambluri murale de anvergură.

„În atelier, artistul şi-a creat o lume: a adus natura, cultura şi arta ţărănească, a transformat un spaţiu citadin într-un univers al său cu adieri de vânt şi cu mişcări de ape… Pietre de râu, fosile, cioplituri în lemn, ţesături, oale de lut şi chiar bărci”, povesteşte familia pe site-ul dedicat artistului. Mai multe informaţii găsiţi AICI

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.