Închide

Diagnosticată cu diabet la numai 9 ani: „Știam doar că nu ai voie să mănânci dulciuri”

ActualitateSănătateTop News by Actual de Cluj - dec. 11, 2018 0 215

1,8 milioane de români suferă de diabet. Principala cauză a acestei afecțiuni este obezitatea, susține Cristian Serafinceanu, preşedintele Societăţii Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice. În 2017, Studiul Naţional privind Prevalenţa Diabetului, Prediabetului, Supraponderii, Obezităţii, Dislipidemiei, Hiperuricemiei şi Bolii Cronice de Rinichi (PREDATORR) arăta că peste 11% din populaţia ţării suferă de această afecţiune. Copiii suferă cel mai mult. Pentru că nu înțeleg ce înseamnă acest diagnostic, dar și pentru că sunt privați de anumite lucruri. Controlul permanent, injecțiile cu insulină și câteodată crizele nu sunt ușor de gestionat. Nici de ei, nici de membrii familiei. Selina Rusu din Caransebeș are 15 ani și a fost diagnosticată cu Diabet încă de la 9 ani.

Diabetul este o tulburare a metabolismului, adică a proceselor prin care organismul nostru utilizează mâncarea digerată pentru creştere şi pentru obţinerea energiei. Majoritatea alimentelor pe care le ingerăm sunt descompuse până la glucoză, care este de fapt forma sub care există zahărul în sânge. Așadar, glucoza este principala sursă de combustibil pentru organism. După digestie, glucoza trece în fluxul sangvin, acolo unde este folosită de către celule pentru creştere şi pentru obţinerea energiei. Pentru ca glucoza să poată pătrunde în interiorul celulelor este nevoie de prezenţa insulinei. Insulina este un hormon produs de pancreas, care este o glandă de dimensiuni mari aflată în spatele stomacului. Atunci când mâncăm, pancreasul produce în mod automat cantitatea adecvată de insulină pentru a deplasa glucoza aflată în sânge, în interiorul celulelor noastre. La persoanele cu diabet, pancreasul fie produce prea puţină insulină, uneori chiar deloc, sau celulele nu răspund în mod adecvat la insulina care este secretată. Astfel, organismul pierde principala sa sursă de combustibil, chiar dacă sângele conţine cantităţi mari de zahăr.

Diagnosticată cu diabet la doar 9 ani

Selina Rusu are 15 ani și este din Caransebeș. Are un zâmbet molipsitor. Este energică fără măsură și face volei de performanță. Nimic din înfățișarea ei nu trădează povara pe care o poartă pe umeri. Tânăra este în primul an de liceu, dar de șase ani se luptă cu o afecțiune gravă. La doar 9 ani, Selina primea un diagnostic crud: DIABET. Nu a înțeles ea prea multe atunci, însă cu timpul a trebuit să învețe ce înseamnă această boală. În clasa a III-a, Selina a început să slăbească brusc. Mânca mereu, bea foarte multă apă şi se trezea noaptea. A început să meargă foarte des la baie. Acestea au fost simptomele care au îngrijorat-o pe mama sa, care nu a stat pe gânduri și s-a prezentat de urgență la medic. Fata avea glicemia 500 mg/dL, în condițiile în care valorile normale trec puțin peste 100 mg/dL. „Nu am simţit nimic, eram mică, nu prea înţelegeam ce se întâmplă. Nu am avut pe moment nicio reacţie; nu ştiam ce semnifică acel diagnostic. Am văzut doar că mama avea lacrimi în ochi. Doctorul de familie m-a trimis urgent la un spital din Buziaş, iar când am plecat, bunica a început să plângă. Cred că toţi erau îngrijoraţi!”, a povestit tânăra.

Știam doar că nu ai voie să mănânci dulciuri”

Ca orice copil, Selina știa că diabetul se declanşează celor care au mâncat prea mult zahăr. Avea impresia că nu va mai avea voie să mănânce niciodată dulciuri şi să bea sucuri. Se înşelase, normal. Chiar după ce a ajuns la spital, i s-a spus că poate mânca absolut tot ce vrea: pizza, mâncare sărată, gogoşi şi ciocolată. Cu o singură condiție: să cântărească fiecare porție. Cu timpul a învățat ce e diabetul, ce e insulina, dar și ce e glicemia. Acum, înainte de meciurile de volei sau de antrenamente, Selina își face conștiincios injecția cu insulină. Ceilalți o privesc cu o anume curiozitate, dar și cu teamă când face această procedură. Tânăra nu a vrut să se ascundă pentru că uneori avea nevoie de ajutor când îşi făcea insulina în mână. „La început a fost destul de greu, dar cu timpul m-am obişnuit. Trebuie să îmi fac la ore fixe glicemia şi insulina; glicemia o pot lua de mai multe ori, iar insulina o fac doar de 4 ori pe zi. Trebuie să le am tot timpul după mine, la şcoală, acasă sau dacă stau mai multe ore în oraş”, povestește tânăra, care mărturisește că diabetul a luat-o pe neașteptate. Cu timpul a devenit o rutină. Diabetul face acum parte din viaţa sa.

Sportul o ajută

Deşi mulţi copii se feresc de activitatea fizică la primirea unui astfel de diagnostic, Selina consideră e foarte important să faci sport, în ciuda faptului că e greu să controlezi glicemia. Fiind un risc pe care şi l-a asumat, a trecut şi prin momente mai puţin frumoase în cariera sa de voleibalistă: „A fost o întâmplare acum doi ani, când am fost în semifinale la Borș, undeva după Oradea. Acolo mi s-a făcut rău, aveam dureri foarte mari din cauza cârceilor, mă durea destul de tare capul şi tot timpul îmi era somn. Când am ajuns acasă, mi-am luat glicemia şi am avut-o mare; am făcut o doză mică de insulină şi am mers repede la spital. De acolo m-au trimis la Timişoara, unde am stat câteva zile. Când sunt în spital, îmi sunt luate toate analizele, de la inimă până la calciu, magneziu, fier, pentru că diabetul, dacă nu este ţinut sub control, afectează mai multe organe”, povestește tânăra.

Diabetul, o afecțiune costisitoare

Ca orice altă boală netratabilă, diabetul este şi el costisitor. Statul suportă costul bandeletelor pentru determinarea glicemiei și a insulinei, prin Programul naţional de diabet zaharat. Uneori, dozele sunt insuficiente. Dacă pacientul rămâne fără, e nevoit să plătească. De exemplu, o cutie de bandelete costă 80 de lei, aceasta fiind utilizată într-o săptămână. În ceea ce priveşte insulina, aceasta costă 180 de lei cea de zi, iar cea de noapte la fel. Odată cu primirea diagnosticului, viața Selinei s-a schimbat. Însă nu doar a ei, ci a întregii familii. Pe lângă suportul financiar, părinții au fost nevoiți să-și schimbe stilul de viață. Erau mai atenți în alegerea alimentelor și mai grijulii cu ea. Veșnic o verificau, trăind cu teama că ceva rău s-ar putea întâmpla. Selina povestește că mama ei a ajutat-o la început să-și facă injecțiile, mai cu seamă că avea doar nouă ani. Cu timpul au învățat împreună să trăiască cu această afecțiune.

Realizat de: Roberta Nica, studentă la Jurnalism, an I

Nici un comentariu

Scrie un comentariu