Închide

„Dacă plecăm și noi, cine să mai rămână?”

SănătateTop News by Catalin Suciu - oct. 29, 2021 1 5823

Doi dintre cei mai tineri medici specialiști în Anestezie și Terapie Intensivă din Cluj vorbesc despre realitatea din spitale din această perioadă. Sigur că a fost văzută, sunt zeci de filmări din spitalele românești în ultimele săptămâni. Cu oameni care își împart oxigenul, cu ambulanțele care parchează în curțile clinicilor așteptând un loc pentru pacienții cu Covid aflați în stare gravă.

Dar ce faci dacă ai familie, copii, ai 32 de ani și faci gărzi în spital Covid, unde ajungi să intubezi pacienți pe secții de zi? Și vezi zilnic cum se duc unii, vin alții, încerci să faci totul pentru fiecare pentru ca în final să simți că ești învins.

Stăm de vorbă cu medicii Robert Szabo și Cătălin Constantinescu, ambii în vârstă de 32 de ani, de la Spitalul Județean Cluj, detașați la Spitalul de Boli Infecțioase, unde se ocupă doar de pacienți critici.

Spitalul de Boli Infecțioase din Cluj-Napoca are peste 100 de pacienți aflați în stare critică în prezent și care au nevoie de Terapie Intensivă, iar pe TI sunt doar 20 de locuri. Restul se află pe secții de zi.

„În mod obișnuit, dacă saturația scade la 85%, e caz de Terapie Intensivă. Dar sunt alții cu 60, cu 70%. Intră ei pe terapie, dar asta nu înseamnă că restul nu au nevoie. Alegi pe cineva cu 60%, trebuie să prioritizezi cumva. Perioada pe care o traversăm e dificilă din multe puncte de vedere, fiindcă noi nu avem doar 15.000 de cazuri pe zi, de exemplu. Sunt azi 15.000, ieri aproape 15.000, 10.000 și tot așa. Sunt 15 mii azi, 15 mii ieri, alaltăieri și cu același număr de paturi. Nu sunt 15.000 de cazuri noi, ci 15.000 de cazuri în plus în România”, spune doctorul Robert Szabo.

„La începutul pandemiei eram rezidenți și era spaima de necunoscut. Apoi am văzut ce se întâmplă, ne-am adaptat. Am lucrat de la bun început. Media de vârstă a scăzut cu cel puțin 10 ani la pacienții critici. Dar sunt și tineri. Avem tineri cu vârsta de 40 de ani care sunt pe terapie, fără comorbidități. Tineri, sportivi, nefumători, fără alte patologii, care ajung pe terapie. Ce au în comun toți? Sunt nevaccinați. Am avut un singur pacient vaccinat pe Terapie Intensivă, cu multiple alte probleme”, adaugă medicul.

Cătălin Constantinescu, 32 de ani, lucrează, la rândul său, în secții Covid, de la începutul pandemiei. Unele gărzi pe care le are îi rămân întipărite în memorie. Spune că vrea să uite, dar nu reușește mereu.

„Sunt perioade de acalmie și perioade în care se întâmplă toate deodată. Am intubat și pe secție. Un pacient necesită intubație, altul face un stop cardiorespirator. Ne rotim, mergem care și unde poate. În ultima gardă am avut două stopuri unul după altul. Uneori simți că lucrezi în gol, degeaba, că omul moare. Te gândești că ai făcut tot ce ai putut, dar tot s-a dus. Atunci riști să intri în depresie, dacă te gândești tot la asta. Eu ies din spital și încerc să șterg tot, mă duc la familia mea, acasă și nu vreau să duc cu mine tot bagajul din spital. Poți înnebuni. Îmi iau copilul în brațe, încerc să nu mă gândesc la ce e în spital, deși uneori nu reușesc.”

Completează doctorul Robert Szabo:

„Boala este extrem de severă, iar dintre cei critici foarte puțini supraviețuiesc, iar satisfacția pe care o simți este extrem de scăzută. E o povară. Lucrezi, tragi de cineva, ai speranțe că merge bine, iar după 10 zile începe un calvar, pacientul cade și îl pierzi în ziua 14 sau 20. De multe ori te duci în gardă și ai impresia că moartea e acolo și te așteaptă. Am avut gărzi în care se tot murea, e cumplit. Ajungi să simți că te lupți degeaba. Te bucuri când vezi că cineva e mai bine, apoi pică și moare. Am intubat și pe secție, am montat pacientul și am așteptat să se elibereze un pat altundeva. Stabilizezi pacientul cât se poate, dar cazurile de Covid nu se tratează cu o simplă intubație, ci necesită moduri și ventilatoare de înaltă performanță. Nu poți trata covidul cu improvizație. Fiecare moment în care se improvizează contribuie la creșterea riscului ca pacientul să moară. Improvizezi, încerci să faci totul, dar realizezi apoi, la rece, că toate acele improvizații le facem ca să putem dormi noaptea fiindcă am încercat, că am făcut ce am putut. Mor prea mulți oameni.”

Atunci când în România medicii erau făcuți criminali, cei doi medici erau de gardă. Într-o boxă din terapie, un pacient neintubat, conștient, urmărea transmisia unui post TV. Un reporter relata din fața unui spital unde se adunaseră câteva sute de protestatari. -Sunt sute de oameni care scandează acum, în acest moment. Din monitor răsună: „Cri-mi-na-lii, cri-mi-na-lii!”.

Pacientul se uita nedumerit. Medicii îl asistau.

-V-ați gândit să plecați din țară?

„-Dacă plecăm și noi, cine să mai rămână?”

 

 

Un comentariu

  1. Toată stima si recunostinta fata de cei doi doctori pentru profesionalismul, dăruirea și eforturile pe care le depun. Dumnezeu sa le dea sănătate și putere de munca pentru tot devotamentul lor!
    Cu multumiri pentru tot ajutorul primit. (profesoara de chimie)

Scrie un comentariu

author photo two

Catalin Suciu

Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.