Cum voiau comuniștii să facă centre urbanistice secundare în Cluj-Napoca în Mărăști și Mănăștur, ca să nu supraaglomereze centrul istoric al orașului

Un articol semnat de arhitecții Nicolae Lascu și Mihai Opriș în revista Arhitectura din ianuarie 1979 arată cum voia regimul comunist să degreveze centrul istoric al Clujului de supraaglomerare prin construcția a două centre urbanistice secundare, în Mărăști și Mănăștur, în condițiile în care se așteptau ca orașul să ajungă la trei sferturi de milion de locuitori până în anul 2.000.

”Supraaglomerarea centrului istoric este o realitate care se face simţită din ce în ce mai mult, lucru normal, dacă ţinem seama de ”croiala” sa pentru o populaţie de cel mult 100 000 locuitori”, arătau la acea vreme cei doi arhitecți. ”Extinderea suprafeţelor destinate dotărilor şi spaţiilor pentru pietoni s-ar putea face, în condiţiile actuale, doar prin provocarea unor grave dereglări funcţionale. Având în vedere prognozele de creştere a populaţiei în următorii 15 — 20 de ani, schiţa de sistematizare prevede apariţia a două nuclee polarizatoare, preconizîndu-se astfel echilibrarea ponderii centrului vechi în cadrul sistemului urban”.

Cei doi poli erau gândiți în cartierele Mărăşti şi Mănăştur, în șantier la acea vreme. Aceștia erau amplasaţi în centrul de greutate a două mari zone.

”Piaţa Mărăşti este centrul polarizator al cartierelor Mărăşti, Gheorgheni şi Aurel Vlaicu, în partea de est a municipiului , centrul din Mănăştur are ca arie de polarizare cartierul cu acelaşi nume şi cartierul Grigorescu, din vestul municipiului”, prezentau aceștia. ”Cele două nuclee polarizatoare vor avea, în primul rînd, rolul de a asigura dotările de cartier celor două mari zone; în al doilea rînd, prin dotările de interes orăşenesc, pe care le vor cuprinde, se va putea realiza personalizarea fiecăruia dintre poli. Amplasarea unor funcţiuni noi, inexistente în centrul vechi, atît în cele două centre secundare, cît şi pe axa est-vest, care uneşte toate cele trei centre, va contribui la completarea funcţională a principalului centru al municipiului, putîndu-i-se conferi acestuia rolul unei zone cu funcţiuni selective, cu dotări specifice, de primă importanţă orăşenească”.

”Polarizarea efectivă care se va realiza în cele două centre secundare va depinde, în mare măsură, şi de asigurarea legăturilor facile (inclusiv transportul în comun) cu zonele polarizate. Poziţia oarecum îndepărtată a cartierului Gheorgheni, faţă de Piaţa Mărăşti, ca şi dezvoltarea lui viitoare prin restructurarea străzii Pata, ar putea duce la o relativă independenţă a acestuia faţă de centrul teoretic de polarizare şi la păstrarea, în continuare, a subordonării faţă de zona centrală. O situaţie similară prezintă şi relaţia dintre cartierul Grigorescu şi centrul din Mănăştur. Albia Someşului cu fîşia zonei de agrement din lungul ei, precum şi depărtarea de zona polarizatoare, ar putea constitui impedimente în realizarea atracţiei preconizate, fără susţinerea acestei legături funcţionale cu mijloacele de transport adecvate. Piaţa Mărăşti este amplasată la intersecţia unor circulaţii de primă importanţă în cadrul municipiului: str. A. Vlaicu, artera de penetraţie dinspre Dej, cele două bulevarde de legătură cu centrul vechi — Bd. Lenin şi str. B. N. Antal —, accesul spre cartierul Gheorgheni şi str. Fabricii, care asigură legătura cu zona industrială.

Centrul, a cărui execuţie a început în anul 1978, cuprinde dotări administrative, hoteliere, de cultură (complex cultural, cinematografe, Casa Tineretului),spitaliceşti (policlinică şi spital), comerciale (hală şi piaţă agro-alimentară, casă de modă, spaţii comerciale, prestări de servicii şi alimentaţie publică la parterele blocurilor), spaţii de divertisment, mobilier urban etc. Cu un pronunţat caracter urban al imaginii propuse, proiectul centrului din Mărăşti se caracterizează, din punct de vedere spaţial, prin dualitatea discutabilă a două pieţe, separate artificial printr-o «coajă» de blocuri, o piaţă rotundă, de circulaţie, cu fronturile formate din clădiri de locuit cu înălţimi de peste P + 10, marcînd prezenţa acestui punct important la intrarea în municipiu; al doilea spaţiu, un amplu «forum» destinat pietonilor, în jurul căruia se grupează cîteva din dotările mai importante, închiderea pronunţată spre str. A. Vlaicu asigură un grad sporit de intimitate « forum »-ului, dar, în acelaşi timp, împiedică participarea lui la imaginea străzii şi opreşte sesizarea lui integrală, ca spaţiu reprezentativ al întregului municipiu.

Centrul Mănăştur, al doilea nucleu polarizator (în fotografie, mai sus, piața Flora), aflat la acea vreme în fază de proiect, avea o rezolvare diferită de cea a Pieţei Mărăşti. O parte a dotărilor erau amplasate în zona Calvaria la intersecţia Căii Floreşti cu strada Lingurarilor de la acea vreme, actuala Primăverii, unul din accesele importante în cartier. Alte dotări administrative, hoteliere, culturale urmau să fie o sală polivalentă, un complex cultural, cinematograf, chiar și o piscină. ”Prin poziţia sa, asigură semnalarea prezenţei centrului la intrarea în municipiu şi, în acelaşi timp, realizează articulaţia dintre ultimul tronson al axei est-vest şi cartierul Mănăştur”, arătau autorii. ”Legătura cu a doua zonă de dotări, aflată la circa 400 de metri, se va face printr-un spaţiu plantat şi de agrement, în care este amplasată o policlinică şi spaţii comerciale la parterul unor blocuri. Cealaltă zonă de dotări este amplasată pe strada Omega, actuala Islazului. Aceasta cuprindea unele spaţii administrative, spaţii comerciale, prestări de servicii, alimentaţie publică și un magazin tip BIG. ”Această parte a centrului se va dezvolta prin legarea celor două nuclee existente – complexele comerciale Union» şi Minerva – în lungul unei esplanade care urmărea străzile Lingurarilor şi Omega, la punctul de întâlnire a patru dintre ansamblurile cartierului, contribuind la articularea lor. ”Din această cauză, rezolvarea spaţială şi volumetrică are o mare importanţă în cadrul cartierului. Ni se pare însă, că modul de rezolvare propus constituie în mică măsură un punct de atracţie pentru locuitorii cartierului şi ai întregii zone. Gradul de atracţie al unui centru de asemenea importanţă nu depinde numai de numărul şi varietatea dotărilor ci, poate, în egală măsură, de calitatea spaţiilor oferite. Afluenţa va exista, în mod evident, însă atracţia afectivă pentru aceste spaţii publice, cu valenţe sporite în realizarea coeziunii sociale, va fi mult mai scăzută decît în alte cazuri, în care preocuparea pentru asigurarea unui cadru construit corespunzător a fost mai consecventă”, arătau aceștia.

Nici un comentariu

Actual de Cluj