Clujenii vor putea să vadă la sfârșitul acestei săptămâni cum se confecționează o cămașă tradițională, cunoscută ca ie, în cadrul unei șezători tradiționale, organizată azi în sala Reduta a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, de la ora 14, cu ocazia Zilei Internaționale a Iei.
În șezătoare, membrele grupului ”Arta acului la Cluj” vor exemplifica tehnici tradiționale de coasere a cămășii care, în vechime, avea semnificații multiple: în primul rând avea rolul de îmbrăcăminte, dar transmitea și un mesaj pentru comunitatea din care făcea parte persoana care o purta, precum statutul social, meseria și vârsta. Totodată, cămășile aveau semnificații magice sau religioase, prin motivele, cromatica și lucrătura folosită.
Totodată, horitorul Traian Balcău din Ceanu Mare horește hori din Câmpia Transilvaniei. Evenimentul intitulat „Cămașa din Transilvania, la șezătoarea tradițiilor clujene, de Ziua Iei” se va desfășura concomitent cu vernisajul expoziției ”Cămașa cu altiță din Transilvania”, manifestare organizată de Muzeul Etnografic al Transilvaniei.
Piesa principală a costumului popular românesc este cămașa, termenul de ie fiind atribuit doar cămășii femeiești. Ia este, în fapt, o cămașă tradițională românească de sărbătoare, împodobită cu mărgele și broderii, la mâneci și la gât. Tehnica decorării iei s-a transmis de la mamă la fiică, fapt care a conservat tradiția și gustul de frumos de la o generație la alta, arată etnologii. ”Nu era sărbătoare însemnată în lumea satului la care fetele să nu îmbrace cămăși noi, cusute de ele în șezătoare sau acasă, pe furiș, departe de ochii celorlalte. Așa că, de cele mai multe ori, cusătura cămășii era atent gândită și lucrată. Fetele coseau pe ascuns, ca să nu le fure cineva modelul, iar la biserică și la joc cămașa ei să fie cea mai frumoasă. Acest lucru era observat și de feciori care, pe lângă frumusețea cămășii, apreciau că fata ar fi „tare harnică și ar avea îndemânarea de a întreține o gospodărie”.
Ziua Iei este marcată pe 24 iunie, în aceeași zi cu sărbătoarea arhaică a Sânzienelor sau Drăgaicei, la câteva zile după solstițiul de vară. Propusă de comunitatea online ”La Blouse Roumaine” acum 11 ani, această zi este în prezent sărbătorită în aproape 50 de țări, în peste o sută de orașe, de românii de pretutindeni, iar de anul trecut a fost declarată oficial, prin lege.
În cadrul portului tradițional românesc femeiesc, cămașa a constituit întotdeauna piesa principală: a păstrat de-a lungul unei perioade lungi elemente arhaice de croi, tehnici de decorare sau ornamentică, dar a și marcat apartenența la o comunitate în cadrul diferitelor zone etnografice. Numită local ie, cămeșe, spăcel, ciupag etc., ea a intrat în conștiința publică cu prima denominație, devenită generică.
